1,505 matches
-
o alternativă nedemocratică. În plus, deși din punct de vedere cultural India este foarte variată, este singura țară din lume unde credința și ritualurile hinduse sînt împărtășite de atîția oameni. În definitiv, opt indieni din zece sînt hinduși. Chiar dacă sistemul castelor este diviziv iar naționaliștii hinduși reprezintă un pericol permanent pentru minoritatea musulmană, religia hindusă oferă într-un fel o identitate comună tuturor indienilor. Totuși, chiar dacă aceste condiții conferă un suport solid instituțiilor democratice, nivelul ridicat al sărăciei din India combinat
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pornit spre limbile europene, ajungând pe diverse căi și în română, diferite cuvinte ca (foc) bengal, culi, (gloanțe) dum-dum, iută, paprica, piper, polo, punch, șampon. Culi are sensul de „salahor asiatic“. În hindi, coli denumește o populație (un fel de castă) din Gujarat, stat din vestul Indiei, aflat la granița cu Pakistanul, la nord de Bombay. A căpătat sensul de „muncitor necalificat“, cu care a fost împrumutat de engleză în forma coolie și, din engleză, a fost luat de franceză, cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a păstrat și păstrează cu tărie prin atâtea veacuri vorbe deja duse sau învechite de-a lungul latinității” (HVR, p. 219). Ideea nobleței originare a românilor, perpetuată până în prezent, este susținută de faptul că romanii aduși de Traian sunt o castă nobilă închisă ermetic, care nu penetrează către exterior și nu este penetrată din exterior; ei sunt cetățeni de Roma, nobili, hireși romani, boieri cetățeni și slujitori (= funcționari) romani, ostași veterani și mari familii. Timp de 12 secole, țărani și alte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de cultură cum este limba, pe care aceștia puteau cel mult să o altereze. Nu a fost greu pentru cărturarul și voievodul moldav să-și imagineze istoria antică și medievală a românilor ca pe o evoluție în sine a unei caste militare romane. Greutățile, care s-au dovedit a fi insurmontabile, încep odată cu cel de al doilea descălecat, când romanitatea orientală i se înfățișează documentar ca fenomen etnolingvistic mult mai vechi decât își închipuia el, având o largă bază populară și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Saint-Franc, un bătrân soldat ieșit din rândul trupei și devenit ofițer, problema "ofițerului de fortune". Acest om de o cinste ireproșabilă, însuflețit de un nobil sentiment al onoarei, se lovește continuu de morga colegilor săi care, din spirit de castă, îl disprețuiesc, ca și de ura superiorului său. Negustorul care, aparținând clasei în devenire, joacă un rol din ce în ce mai mare în societatea secolului al XVIII-lea, ocupă de acum înainte locul din față al scenei. Sedaine îi face portretul în 1765
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
convențional, dar și ca restabilire decisivă a armoniei în "familia" ternară caragialiană, etalon al unei lumi care se complace în minciună. O rezolvare aparte cunoaște și tipul intelectualului. Gazetarii Rică Venturiano, Edgar Bostandachi, Caracudi, etc. pitorescul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prețiosul rol social, în slujba căruia își închină zestrea lor "divină: gândirea", existența mimetică, redusă la dimensiunea locutorie. Lectura romanelor Întoarcerea din Rai și Huliganii oferă cu generozitate astfel de mostre de viață elitistă, facilitând o radiografiere obiectivă a acestei caste de "caraghioși, vorbăreți și pierde-vară".62 Interesantă este, de această dată, luciditatea cu care personajele își conștientizează limitele. Cu o franchețe dezarmantă, Eleazar, aprigul și incomodul observator inclus autocritic în propria-i caracterizare demistificatoare, demască metaforic vanitatea tinerei generații: Ați
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt nemuritori), dar și față de oamenii de rând (mai mari decât aceștia, mai frumoși, și obligatoriu dublați de caractere puternice, fără de pată), fiind de cele mai multe ori zămisliți de împreunarea zeilor cu muritorii obișnuiți. Eroii devin strămoșii fondatori ai cetății, ai castei, ai familiei, care coagulează comunitatea în jurul unui cult, și deschid posibilitatea promovării unui muritor la un statut superior, al semizeilor, însă această posibilitate este temperată prin sistemul religios și prin înțelepciune, conform cărora omul trebuie să își cunoască locul și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
scop ultim.133 Mitul și ritul pun în conexiune individul cu forțele și scopurile transindividuale, iar acesta nu se mai reprezintă pe sine, ci funcția pe care o îndeplinește, rolul său social, este depersonalizat, el reprezintă, în funcție de context, specia, societatea, casta, profesia (însă doar prin acestea individul își poate realiza potențialitățile).134 Conform lui Campbell, există pentru om o cerință constantă a psihicului de centrare în termenii unor principii adânci, mitul fiind "expresia experienței de a fi viu", a desfătării de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cenușiu-transparent, ușor patinat de presimțirea serii. Silozuri cilindrice, lipite câte patru. Flăcările rafinăriilor. Câmpurile înzăpezite, peste care va atârna soarele deja rubiniu. Pe calea ferată care merge paralel cu șoseaua un tren va răsfrânge lumina purpurie din zeci de ferestre. Castele de apă, având în vârf un fel de farfurii zburătoare. Sate de țigani, cu corturi jerpelite la margine și coviltire de polietilenă. Stâlpi de înaltă tensiune tăind cîm-pul în diagonală, încărcați de ciori. Alte mașini în față și-n spate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
N-am timp să fiu om de societate. Viața e prea scurtă. Îmi ajunge cititul!“ Insistă. „Și totuși, ți-ai face cunoștințe utile. Nu se pătrunde nicăieri fără cunoștințe...“ O privesc mai departe distrat. „Oricât ai fi de genial, sistemul castelor funcționează În selecția valorilor!“ „Nu mă interesează să fiu selectat de nimeni. Eu sunt eu. Singur. Doar sing...“ Vocea ei continuă să mă agaseze. „Ar fi fost amuzant să vii...“ Izbucnesc: „Ce să fac la Călinescu acasă? Să profanez intimitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viață încântătoare! — Știi că asta se deosebește puțin sau deloc...? — De ce anume? De un concubinaj legal? Cred și eu. O căsnicie fără copii se poate transforma până la urmă într-un soi de țiitorie legală, foarte bine ordonată, foarte igienică, relativ castă; dar, în sfârșit, cum ziceam, soțul și soția celibatari, dar celibatari concubini, într-adevăr. Și așa au trecut mai bine de unsprezece ani, aproape doisprezece... Acum însă... știi ce mi se-ntâmplă? — Dom’le, de unde să știu? Zău, nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am reunit sub titlul uneia dintre ele: Oglinda morții. După Ceață, în 1917, Abel Sánchez: o istorie pasională, cel mai dureros experiment pe care l-am dus la bun sfârșit înfigându-mi bisturiul în cea mai teribilă tumoare obștească a castei noastre spaniole. În 1921 a văzut lumina tiparului romanul meu Mătușa Tula, care, în ultima vreme - grație traducerilor în germană, olandeză și suedeză -, a găsit receptare și ecou în cercurile freudiene din Europa Centrală. În 1927 a apărut la Buenos Aires
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tradus în germană și în cehă. Fapt e că fantezia și tragicomedia Ceții mele trebuie să fi fost elementul cel mai expresiv și mai glăsuitor pentru omul individual care e cel universal, pentru omul aflat deasupra, și totodată dedesubtul, claselor, castelor, pozițiilor sociale, sărac sau bogat, plebeu sau nobil, proletar sau burghez. Și o știu bine istoricii culturii, cei cărora li se zice culți. Bănuiesc că cea mai mare parte din această prefață - metafață -, pe care unii ar putea-o numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eu n-am izbutit să aplic în ea tehnica riguroasă a neuitatului și profundului cercetător. Ah, de-aș fi reușit, urmărindu-i intenția, să abordez istoria acelora care, având de gând să scrie, n-au ajuns s-o facă! Genului, castei acesteia le aparțin cei mai buni cititori ai noștri, colaboratorii și coautorii - mai bine zis co-creatorii - noștri, cei care, când citesc o narație - un riman dacă vreți - ca aceasta își spun: „Păi la așa ceva m-am gândit și eu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Raspail, unde avem o mică reuniune de spanioli, în majoritate tineri studenți, și comentăm rarele vești ce ne sosesc din Spania, din Spania noastră și a celorlalți, și reîncepem zilnic să repetăm aceleași lucruri, înălțând, cum se zice pe-aici, castele în Spania. [Rotonda aceea continuă să fie numită aici de către unii Rotonda lui Troțki, deoarece se pare că acolo venea, exilat la Paris fiind, acel conducător rus bolșevic.] Ce groaznic e să trăiești în expectativă, imaginându-ți în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În diverse contexte publice și domestice, În mintea lui, imaginile erau adesea alb-negru, ca și cum vreunul dintre tablourile lui Du Maurier ar fi prins viață. Du Maurier Înțelegea perfect modul În care Îmbrăcămintea și purtarea Îți puteau dezvălui clasa socială sau casta căreia Îi aparținea cineva, În timp ce trăsăturile și ținuta trădau caracterele individuale. Tensiunea aceasta creată Între conformism și individualitate, exprimată În linii și umbre, constituia secretul artei lui Du Maurier - și poate, medita Henry uneori, chiar al omului Însuși. Abia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dur ești de nevoi Și dai pe bani favoruri și candoare, Să știi că ai tot dreptul la onoare, Că aurul străluce și-n noroi! Unor soții fidele Cântate-n versuri de aezi Și adorate de bărbați, S-atât de CASTE până vezi Ce mulți mai sunt încornorați! Proverbială: „Nu știe bărbatul...” Cum să afle , vrei, bărbatul, Dacă el n-a auzit, Ceea ce știa tot satul, Că era îmbrobodit! Terapie inutilă N-are rost să iei pastile De disfuncții erectile, Când
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
Rousseau, asimilate de însăși romantismul catolic, despre originea religioasă a societății, schema saint-simoniană referitoare la succedarea epocilor organice și a epocilor critice, adaptată la istoria Bisericii; însemnările lui Constant asupra problemei progresului religios și asupra degenerării clerului văzut ca o castă; unele critici, deja cunoscute, aduse dogmatismului aplicat mediilor nedogmatice, ca produs al unei excesive schematizări a culturii și a mentalității ecleziastice (critici dezvoltate în mod special de Lambruschini); toate aceste elemente disparate, întru totul reelaborate și prezentate prin propria sa
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
soare. Totuși, ar Însemna și-un adio spus războaielor și ideologiilor. Dar cum mai energizezi oamenii, cum le mai insufli simțul apartenenței la comunitate? O lume Întreagă trîndăvind cu burta-n sus e vulnerabilă În fața oricărui prădător viclean. Pentru o castă profesională, politicile sînt simplă distracție, iar pe noi, ceilalți, nu reușesc să ne incite. Convingerile religioase solicită un enorm efort de imaginație și-un angajament emoțional pe măsură, ceea ce e dificil de realizat dacă ești mahmur după somniferul de-aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doilea risc, pentru a ține discursuri funebre. Pesimiste sau optimiste, după temperament -, iar din această altă dilemă nu putem ieși, nici măcar prin cer. "Optimiștii sînt imbecili fericiți, iar pesimiștii nefericiți", susținea Georges Bernanos. Rămîne să alegem. Să ne alegem clasa, casta, maniera. Să plîngem dispariția cărții, a cititului, a scrisului, a literaturii, victimele numericului și ale vizualului, ori să fim încrezători în supraviețuiri, metamorfoze, reîncarnări, învieri. în definitiv, computere sacre nu există, dar cărți sacre da. E loc și pentru Casandra
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
pe armonia de interese pe care statul e menit a o face să domnească între părțile organismului social. Geaba li s-ar repeta vechea alegorie, radicalii cred că fără știință de carte, fără avere și fără muncă mai cu seamă, casta oratorilor lor de uliți și stâlpii lor de cafenele sunt chemați a domina lumea. Dar guvernul nu este deloc, după cum definesc d-lor, epistatul întrunirilor electorale. El are în toate țările un rol organic, pe care nu-l poate îndeplini
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bunica în plata Domnului sau poate a vreunei rude. Fugise la București și, după cum aveam să aflu mai târziu, se măritase cu un maior bătrân, așa cum îi prezisesem. Cum o luase acel maior, când se știa că militarii constituiau o castă aproape închisă, în care nu putea să intre o fată care nu era de condiție bună? Dar nu trăise mult cu acel ofițer, îl părăsise în timpul războiului și teologul Asanache îmi scria că dăduse de urmele ei la Iași, căsătorită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
creației spirituale, în fața forțelor divine, toți oamenii trebuie să fie liberi și egali, fiindcă fiecare, pentru sine, are din naștere dreptul la creație spirituală și la o moarte a efemerei sale vieți. De ce ar fi ei prin urmare împărțiți în caste, ca la orientali, oameni liberi și paria, sau acum, în burghezi și proletari? Nici una nici alta. Ființa umană care e împiedicată să ia cunoștință de sine rămâne doar în stadiul existenței ei, cum rămâne și un bou, chiar dacă e Boul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în parte. Cum să te crezi diferit de ceilalți, când într-un fel nu prea ușor previzibil poți fi trimis oricând la munca de jos? Ce prostie!" Nu chiar, zisei, oamenii au avut totdeauna tendința de a se constitui în caste. Numai în Statele Uniie o anumită cantitate de dolari, indiferent cine ești și cum i-ai obținut, vreau să spun indiferent prin ce soi de afacere, te aruncă imediat în casta celor bogați, care datorită pragmatismului ei e lipsită de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]