1,043 matches
-
din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se apropia o primejdie, ca atunci când cheruscii se târau pe brânci și omorau santinelele pe întuneric. Se îndreptă spre colțul sudic al castrului, de unde se auzeau bătăile ritmice ale făurarilor pe lamele înroșite. Se strecură în fierăria încălzită de foc, trăgând cu urechea la discuțiile oamenilor; astfel putu să audă - și viața lui fu scuturată de un cutremur - că acea Julia care murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cavaleri din întreaga lume. — Să urci pe cal într-o clipă, să distrugi totul înainte să fii văzut, îi spuse. Mai-marele armurierilor îi luă măsurile și făcu o lorica ușoară, o armură pe care, urmând desenele maestrului de arme - artistul castrului -, reprezentă povestea băiatului salvat de delfin. Maestrul de arme era un estet al războiului, căruia îi plăceau eleganța loviturilor, strălucirea armelor de paradă, cu ornamente în relief și incrustații, frumoasele harnașamente ale cailor, acvilele de aur ținute sus de aquilifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i spunem Caligula. Fata din Rhetia Din ziua în care armata îl adoptă cu numele Caligula, „Cizmuliță“, soldații și ofițerii începură, fiecare în felul lui, să se ocupe de educația sa. Astfel el descoperi, dincolo de cel mai îndepărtat punct al castrului, un grup de barăci. Era plin de femei, dar acestea nu semănau cu sclavele sau cu libertele mamei sale, care se puteau deplasa doar în spațiul praetorium-ului, cu părul strâns și mâinile albe. Femeile acestea intrau și ieșeau din barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Neliniștea însă creștea. — Dar de ce l-au numit pe împărat? Zaleucos știa că era cu neputință să îndepărtezi întrebările din mintea micuțului; totuși, constrâns la tăcere de condiția lui de sclav, nu răspunse. Iuți pasul, fiindcă vedea cum pe străzile castrului se adunau în dezordine grupuri de soldați; părea că nimănui nu-i păsa de disciplina severă de zi cu zi. Se știa că în rândul acelor puternice legiuni revolta se putea răspândi cu iuțeala focului într-o grămadă de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ofițerul care comanda cohors praetoria, garda de corp, îi tăie calea și-l încredință preceptorului, cu un gest de reproș. — Dux Germanicus s-a închis în încăperile din interior împreună cu comandanții legiunilor, explică el cu glas scăzut. Din toate colțurile castrului veneau alți ofițeri, care se adunau în grupuri, agitați. Îl cheamă înapoi la Roma! strigă cineva. Iar copilul întrebă imediat: — Pe cine-l cheamă înapoi la Roma? Nu primi răspuns, dar instinctul îi trimise un semnal de alarmă. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cupa spunea însă cu adevărat povestea regelui Priamus, care, în genunchi, sărută mâna lui Achilles, ucigașul fiului său, pentru a recupera trupul acestuia. Se vedea semnătura autorului, veche, dar lizibilă. — Chirisopos epoiese, citi repede Gajus. Dar, pe marginea cupei, meșteșugarul castrului incizase numele tribunului: „Silius“, iar acum lucra la o a doua cupă. — Tatăl tău nu vrea ca în țările astea să mai fie alte războaie, spuse Silius. Cupele astea trebuie să ajungă la un prieten al meu de departe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ai auzit cum se pronunță la Roma limba latină? îl întrebă mai apoi Zaleucos, fără milă. Într-adevăr, latina vorbită de acei patricieni culți, de acei magistrați și oratori era foarte diferită de limba pe care o auzise pe străzile castrului; multe expresii, citatele neașteptate din niște poeți sublimi erau de neînțeles pentru Gajus. În schimb, Zaleucos se bucura când toți se arătau uimiți de eleganța spontană cu care copilul se exprima în greacă. — O perfectă diglosie, comentă cu simpatie meditativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
secretă a domniei lui Tiberius. Pericolul pe care-l reprezenta era incalculabil. Împărțit în paragrafe, textul era plin de date consemnate cu sârguință - ajungea la anii când Gajus se afla pe malul Rhenus-ului împreună cu tatăl său, în izolarea protejată a castrului. Drusus, pe atunci adolescent, își începuse fiecare povestire cu cuvintele: „Pentru ca amintirea să nu se piardă...“ Gajus citi un titlu care părea să anunțe o povestire, o fabula: „Istoria frumoasei noastre verișoare Apuleia Varilia, care își face pieptănături pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după atâtea lupte, comploturi și războaie civile, se supun doar comandanților lor. Sublinie astfel într-un mod grosolan, însă limpede, puterea pe care o avea; apoi răsuflă adânc. Gajus tăcu. Dar, asemenea unui șoim, se întoarse amintirea după-amiezii ploioase din castrul de pe Rhenus, când tribunii celor opt legiuni ale tatălui său, Germanicus, strigau că aveau să-l ducă la Roma cu forța armelor, iar tatăl său tăcea. Îl întrebă prietenos pe Macro: — Mă însoțești până la bibliotecă? Acolo e plăcut, e răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din Hiberia până în Syria, din Sicilia până în Germania, de-a lungul celor mai bine de cincizeci de mii de mile romane, cât măsurau pe atunci drumurile imperiului, se întindea o rețea de turnuri pătrate, împrejmuite de ziduri, ca acelea din castrul de pe Rhenus unde își petrecuse copilăria. Un soi de faruri terestre, cu balcoane acoperite. De acolo se transmiteau ziua semnale de fum, iar noaptea semnale de foc, cu durate și repetări prestabilite, către alt turn, o altă statio, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împreună din sală. A doua zi, Callistus avu grijă ca întreaga Romă să afle că „Împăratul a luat femeia pe care nobila familie a Pisonilor voia s-o recunoască drept soție așa cum un soldat alege o târfă de la bordelul din castru; iar ea, ca o târfă adevărată, cu experiență“, sublinie, „l-a urmat și, pe când străbăteau sălile de primire, cu un exhibiționism triumfător, a lăsat să-i alunece tunica de pe umăr, și toți au văzut splendoarea sânului ei; iar Împăratul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că făcea o inspecție secretă, și lăsa acolo oameni de pază. Ajunse la Mogontiacum pe neașteptate. Era miezul zilei; Gaetulicus discuta liniștit cu tribunii săi, când un grup de germani călare intră cu zgomot mare pe poarta dispre sud a castrului, aproape răsturnându-i pe soldații distrați care stăteau de gardă. În câteva clipe, într-un galop furios, împrăștiindu-i într-o parte și-n alta pe cei care le stăteau în drum, germanii se răspândiră pe esplanada din fața pretoriului; în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Povestea circulase printre soldații din legiuni, care mărșăluiau adesea prin noroi. Acum, în mijlocul legiunilor de pe Rhenus - cu mirosurile, glasurile, sunetele îndepărtate ale trâmbițelor care însoțeau schimbarea gărzii în acele vigiliae nocturne, o comandă pe care tuba o transmitea în imensul castru, o alta transmisă de lituus -, regăsea o lume familiară și era sigur că avea să doarmă. — E bine că te afli aici, spuse Galba. Asta e partea slabă a imperiului. Tu ai adus pacea la granița de pe Euphrates. La granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă foarte discret în ce privește biografia sa. Mi-a scăpat doar o amintire din copilărie, când mânca mămăligă din mei și din secară. În unica noastră întâlnire, de circa o oră, s-a lansat și într-o teorie despre etnogeneza românilor: castru roman descoperit undeva lângă Cernăuți; observația că, deși ocupația romană în Dacia a fost mult mai scurtă (doar 150 de ani) decât în alte viitoare țări romanice (precum Gallia), limba română a păstratcel mai fidel structura gramaticală și lexicală a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îți spun că nu va fi așa. Îți spun că vei deveni soldat. O să uiți viața de gladiator. Aici soldații sunt respectați, nu sunt animale de luptă, ca un rețiar oarecare în mâinile lui Vitellius. Dar dacă fratele tău... — În castrul lui Antonius nu a ajuns încă vestea că Vitellius a fost ales împărat. Noi i-o vom aduce... Îți dai seama că am mers cu o viteză pe care nici un mesager n-ar putea-o egala? Când Antonius va afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să zboare decât în închipuire. — Și atunci ce facem? întrebă, abia mișcându-și buzele. — Rămânem aici. Nu avem ce face. Nu vom muri de frig; avem blănurile, iar mie mi-a mai rămas pâine și un pic de vin. Din castru, vântul aduse până la ei sunetul grav al unui corn. Acel cornicen suna adunarea subofițerilor. După câteva clipe se auzi cornul Pretoriului, iar apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10 Antonius Primus își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
corn. Acel cornicen suna adunarea subofițerilor. După câteva clipe se auzi cornul Pretoriului, iar apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10 Antonius Primus își trecu degetul peste harta întinsă pe pământ, în mijlocul cortului. — Castrul nostru e aici, vezi? Acesta e Danubius-ul. În jur sunt sarmați, rozolani, daci, marcomani și quazi. Mulți soldați de-ai noștri sunt terorizați de ei. E frig, și nu puțini oameni au murit înghețați în castru. Dar quazii sunt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe pământ, în mijlocul cortului. — Castrul nostru e aici, vezi? Acesta e Danubius-ul. În jur sunt sarmați, rozolani, daci, marcomani și quazi. Mulți soldați de-ai noștri sunt terorizați de ei. E frig, și nu puțini oameni au murit înghețați în castru. Dar quazii sunt cei mai răi. Iar cele mai rele și mai rele sunt triburile lor răzvrătite. Soldații noștri nu au uitat capetele tovarășilor lor înfipte în parii pe care barbarii îi înfigeau în pământ, dând ocol în galop taberelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru trupe? — Să nu-mi spui că tocmai tu te temi de o ambuscadă. Ții minte din câte ambuscade am ieșit victorioși în Hispania Tarraconensis? Și apoi, să te duci după provizii e mai bine decât să stai închis în castru, nu? După puțină vreme, mergeau repede printre oamenii și carele adunate deja pe via principalis. Antonius privi spre cer, apoi spre dealurile împădurite care se zăreau departe, în dreapta. În depărtare, în aerul limpede, se zăreau Alpii, a căror linie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o numiseră astfel pentru că le dădea puținul pe care-l putea oferi Pannonia pe timp de iarnă. „Mâncare bună pentru pui“, protestau soldații, care se indignaseră când aflaseră că tribunul Rubellius Glaucus nu fusese în stare să-și aducă în castru toți soldații, vii și nevătămați. Glaucus îi arătă lui Antonius scaunul de lângă el. — Cei curajoși să se așeze lângă cei proști, spuse pe un ton neutru. Poate că o parte din virtuțile tale militare îmi vor fi de folos. Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o izbucnire de mânie, în numele eticii militare pe care o respecta cu strictețe. Dacă pot... Simțea privirile celorlalți tribuni ațintite asupra lui, complet lipsite de invidie: în zilele acelea, să faci aprovizionarea însemna adesea să nu te mai întorci în castru. — Un manipul înseamnă două centurii. Doar o sută șaizeci de oameni. Nu ajung. Nu te vei duce la ieslea găinilor. Te vei îndrepta spre miazăzi. Mucrus își duse mâna la barba căruntă, tunsă scurt. Începu să se tragă de barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
triburi ale lor, care, în încercarea de a-și deschide drum pentru a jefui provincia, continuă să ne provoace și să ne atace. — Galbiana va rămâne aici, pe loc - Mucrus continua să se tragă de barbă. Am ordonat deja fortificarea castrului. Dacă vrem să atacăm, trebuie să folosim întreaga legiune, și tu știi cât durează și câte vieți omenești costă războiul. În plus, nu am primit de la Galba un ordin cu privire la eventuale acțiuni de război împotriva barbarilor. Ești înțelept, generale - Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coada ochiului că se apropiase de ei. — Legatul mi-a ordonat să merg spre miazănoapte. Vom merge spre miazănoapte, cu un singur manipul. Soarele palid se ivise deasupra câmpiei, când manipulul comandat de Antonius Primus se pregătea să iasă din castru prin Porta Decumana, unde se aflau locuințele trupelor. Prin fața inspectorilor trecură cele opt care cerute de tribunul Antonius Primus. Doar un ochi foarte atent ar fi observat că roțile se afundau prea tare în noroi - prin urmare, carele nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se trezesc doar când în fața lor apăru Antonius Primus. Se uitară la el uimiți. Tribunul stătea drept în șa și își ducea calul la pas, în urma soldaților; atitudinea lui degaja o energie și o eleganță pe care nimeni altcineva din castru nu le avea. În cele din urmă, inspectorii îi aruncară o privire distrată lui Errius Sartorius, care mergea în coada cortegiului, verificând o listă. Când poarta se închise, Antonius se întoarse spre cele două turnuri construite de puțină vreme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
le avea. În cele din urmă, inspectorii îi aruncară o privire distrată lui Errius Sartorius, care mergea în coada cortegiului, verificând o listă. Când poarta se închise, Antonius se întoarse spre cele două turnuri construite de puțină vreme pe laturile castrului. O santinelă făcu un gest de salut și arătă de mai multe ori spre cer, unde se vedea un stol de rațe sălbatice. Mergeau în formație perfectă, desenând un V ce străbătea cerul senin. Era un semn bun. Imediat însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]