916 matches
-
mi țin la el urechea - și râd de cîte-ascult Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult. Eminescu e un poet de concepție și asta stânjenește pe unii critici. Dar poetul nu filozofează ci construiește vizionar. Bolta e o catapeteasmă spartă prin care curge nimicul, poetul stă sub "arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele" și întoarce marinărește "uriașa roat-a vremii". Eminescu tinde în opera mai târzie spre un lirism interior bizuit pe sentimentul de ieșire din cursul zgomotos
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1931; Vederi din Grecia de azi, București, 1931; O ultimă rază, Vălenii de Munte, 1932; Supt trei regi. Istoria luptei pentru un ideal moral și național, București, 1932; ed. îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1999; Catapeteasma ruptă-n două, Vălenii de Munte, 1934; Histoire de la vie byzantine, I-III, București, 1934; Istoria literaturii românești contemporane, I-II, București, 1934; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Ion Rotaru, București, 1986; Moartea lui Asur, București, 1934; O viață de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
demontare a discursului cultivat de adversar: "Ziarul Românul este desăvârșit întru toate, și chiar în simțimintele sale patriotice. I se rupe inima de biata țară și, într-un strigăt de durere, ne îndeamnă să fim gata, căci oara se apropie, catapeteasma bisericii în curând are să se dărâme, cerul să se despice și pământul să ne înghită"236. Individualitatea publicisticii eminesciene în tabloul presei românești din a doua jumătate a veacului al XIX-lea este conferită și de mijloacele de expresie specifice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
redactorilor de la celelalte publicații ale vremii: "Ziarul Românul e desăvârșit întru toate, și chiar în simțimintele sale patriotice. I se rupe inima de biata țară și într-un strigăt de durere, ne îndeamnă să fim gata, căci oara se apropie, catapeteasma bisericii în curând are să se dărâme, cerul să se despice și pământul să ne înghită. Iată ce ne zice el, în stilul său apocaliptic..."392. Metoda de lucru a colegilor de breaslă este criticată constant de Eminescu: "La gazetarii români
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
familiilor din clasa de mijloc, încă mai exista obiceiul ca bărbatul „să meargă înaintea femeii sale oriunde sar duce”. Această „avangardă” masculină putea fi întâlnită și în interiorul bisericilor, femeilor fiindu-le rezervat locul din pronaos, în timp ce bărbații ocupau naosul din apropierea catapetesmei și altarului. În cele mai multe dintre situații, căsătoriile se încheiau la nivelul aceluiași palier social, definit prin avere, nivel de pregătire și, nu în ultimul rând, grad de onorabilitate. Pe de altă parte, în intervalul de timp studiat au operat și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Roma către 1600, artă a spectacolului și a ostentației, artă a mișcării și a iraționalului, arta catolicismului victorios. Barocul triumfă mai puțin în arhitectură, comparativ cu pictura și arta decorativă: tablouri de Rubens pentru palatul Luxemburg, gravuri de Jacques Callot, catapetesme de biserici, decor pentru viața cotidiană, construcții efemere ca pompele funebre sau arcul de triumf pentru intrările regale. În literatură, poemele lui Saint-Amant sau ale lui Théophile de Viau țin de aceeași estetică, la fel ca și tragi-comediile imitate după
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în jocul zidirii, căzând cu viteză, în câteva lansări reușeau să închidă în câteva clipe, de mare intensitate și dezlăntuire, care tăiau respirația publicului... Întreaga schela, care se transforma rapid într-un perete de lemn alb de mari proporții, o catapeteasmă de 9x13 metri... care zidind-o pe Ana, soția sacrificată a lui Manole, înălța în sfârșit biserica, mereu și mereu reluată, pe temelii de neclintit. Astfel, ceea ce nu fusese decât schițat inițial prin osatura eșafodajului se concretiza subit într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Debutează editorial în țară (sub numele real) cu volumul de schițe și nuvele Încrustări în bancă (1939), urmat în 1941 de romanul Dragoste albă. În exil scrie și publică în limba română poezie - Magul care-și caută steaua (1951), grupajul Catapetesme, în volumul colectiv Poeme fără țară (1954, împreună cu Vasile Posteucă și N.S. Govora), Ultimul învins (1965) -, grupajul de nuvele La capătul drumului, în volumul colectiv Povești fără țară (1957, împreună cu Faust Brădescu și N.S. Govora) și volumul de proză scurtă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
capătul drumului, în volumul colectiv Povești fără țară (1957, împreună cu Faust Brădescu și N.S. Govora) și volumul de proză scurtă Cetăți sfărâmate (1973). În 1982 i-a apărut o culegere de nuvele în limba germană: Sturm und Feuer. Poemele din Catapetesme sau din ciclul Ultimul învins, al căror spirit se resimte de înrâurirea lui St. O. Iosif, Octavian Goga și Aron Cotruș, îl așază pe N. în rândul dezrădăcinaților mesianici care își cântă durerea în accente patetice, cu o evidentă apetență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
de maniheism în crearea personajelor și a situațiilor, prozele nu se ridică la valoarea poeziei pe care o scrie N. SCRIERI: Încrustări în bancă, pref. Grigore Bugarin, Reșița, 1939; Dragoste albă, București, 1941; Magul care-și caută steaua, Paris, 1951; Catapetesme, în Poeme fără țară, pref. Aron Cotruș, cu desene de Eugen Drăguțescu, Madrid, 1954; La capătul drumului în Povești fără țară, Madrid, 1957; Ultimul învins, pref. Vasile Posteucă, Cleveland, 1965; Cetăți sfărâmate, Hamilton (Canada), 1973; Sturm und Feuer, München, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
Ciorănescu, München, 1979, Maxime și cugetări, Madrid, 1980. Repere bibliografice: Marin Sârbulescu, „Dragoste albă”, „Albatros”, 1941, 3-4, 6; I.G. Dimitriu, „Magul care-și caută steaua”, „Înșir’te mărgărite”, 1952, 78; Vasile Posteucă „Povești fără țară”, „America”, 1958, 53; Ovidiu Vuia, „Catapetesme”, „Cuvântul românesc” (Hamilton), 1982, 70; Ion Cristofor, Nicolae Novac sau Spovedania omului învins, ST, 1995, 1-2; Popa, Reîntoarcerea, 172-177; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 209-211; Dicț. scriit. rom., III, 2001, 488-490; Manolescu, Enciclopedia, 541-542. A.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
să eclipseze în curând soarele... În cele din urmă, revoluția nu izbutise să facă decât o singură schimbare în colțul acela liniștit din Saranza. Biserica, situată la un capăt al curții, s-a pomenit fără cupolă. A fost înlăturată și catapeteasma și în locul ei a fost pus un pătrat mare de mătase albă - ecranul, făcut din perdelele rechiziționate într-unul dintre apartamentele burgheze din clădirea „decadentă”. Cinematograful Baricada era gata să-și primească primii spectatori... Da, bunica era femeia care putea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă tendință spre nararea în versuri. Dacă în Poeme ghivizii (1962) jocul liric antrenează la un moment dat desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești după sovietizare ocupă tot spațiul trăirii poetice, autorul arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania sa mistică: „Și iată acum, Doamne, năvălind tăvălug/ Noaptea Asiei, peste Putne, Ceremușuri;/ Arde Biblia Bucovinelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Emanoil Grigorovitza, Cernăuți, 1936; Cântece de țară, București, 1938; Icoane de dor, în Poeme fără țară, pref. Aron Cotruș, cu ilustrații de Eugen Drăguțescu, Madrid, 1954; Cântece din fluier, Cleveland, 1960; Poeme ghivizii, pref. Horia Tănăsescu, Ciudad de México, 1962; Catapeteasmă bucovineană, cu schițe de Nicolae Petra, Ciudad de México, 1963; În marea și-n mormintele din noi, Madrid, 1967; Poeme fără țară, îngr. Gabriel Stănescu, pref. Gheorghe Rădulescu, postfață Ovidiu Vuia, Norcross (SUA), 2000; Băiatul drumului, îngr. și pref. Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
1941, 10; Pamfil Șeicaru, Mângâierea dorului de țară, „Carpații”, 1954, 2; Pamfil Șeicaru, Note pe marginea cărții „Poeme fără țară”, „Carpații”, 1954-1955, 4-5; Nicolae Novac, „Cântece din fluier”, „America”, 1962, 24; Ion Velicu, „Poeme ghivizii”, „America”, 1962, 92; Nicolae Novac, „Catapeteasmă bucovineană”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; N.A. Gheorghiu, Cronica poeziei, „Ființa românească”, 1964, 2; Radu Gyr, V. Posteucă - un cimpanzeu al faunei legionare, „Glasul patriei”, 1964, 3; I.G. Dumitriu, Cărțile exilului, „Revista scriitorilor români”, 1966, 5; Nicolae Cârja, „În marea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]