980 matches
-
căreia aurora constituie excesul centurii de radiații. El a demonstrat că gradul mare de disipare a energiei aurorei ar seca rapid întreaga centură de radiații. Curând după aceea s-a constatat că cea mai mare parte a energiei rezidă în cationi, în timp ce particulele aurorei sunt aproape întotdeauna electroni cu energie relativ scăzută. În 1972 s-a descoperit faptul că aurorele și curenții magnetici asociați lor produc o puternică emisie de radio de 150 kHz, efect ce poate fi observat doar din
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
ul este un mineral cu formula chimică Ca[SiO], format din calciu și acid silicic. Face parte din clasa silicaților (inosilicați), având o structură chimică alcătuită din lanțuri de (SiO) legate între ele prin cationi de calciu. Cu toate că și piroxenii sunt inosilicați, aceștia au lanțurile de (SiO) aranjate într-o combinație diferită de wolastonit. Mineralul are mai multe variante cu aceași formulă chimică, care diferă prin structura cristalului, astfel se pot deosebi în natură două
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
procesul de reacție se formează CO care este un gaz care se pierde după „principiul lui "Le Chatelier" această reacție în natură este ireversibilă. Wolastonitul poate conține impurități (urme) în cantități deferite de fier, mangan, mai rar aluminiu, natriu, potasiu, cationii metalelor amintite înlocuind în strucura rețelei, cationii de Ca, această modificare se poate observa la modificarea indicelui de refracție a mineralului observat la microscopul cu lumină polarizată. Mineralul care conține un procent de peste 10 % fier (CaFeSiO) respectiv mangan peste als
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
este un gaz care se pierde după „principiul lui "Le Chatelier" această reacție în natură este ireversibilă. Wolastonitul poate conține impurități (urme) în cantități deferite de fier, mangan, mai rar aluminiu, natriu, potasiu, cationii metalelor amintite înlocuind în strucura rețelei, cationii de Ca, această modificare se poate observa la modificarea indicelui de refracție a mineralului observat la microscopul cu lumină polarizată. Mineralul care conține un procent de peste 10 % fier (CaFeSiO) respectiv mangan peste als 25 % (CaMnSiO) wolastonitul cristalizează în sistemul Bustamit
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
timpuri geologice) sunt aparițiile de izvoare termale. Din punct de vedere al compoziției chimice a lacului se remarcă printr-o mare diferență față de celelalte lacuri ale Europei Centrale. Principalii anioni sau componente chimice încărcate negativ sunt: carbonații și sulfații, în timp ce cationii corespondenți sunt: magneziul, calciul și sodiul. Principalii ioni sunt reprezentați de Că Mg și HCO. pH-ul are o valoare de 8.4 atingând cifre mai mari datorită producției primare intensive din regiune. Lacul Balaton a fost în centrul mai
Lacul Balaton () [Corola-website/Science/303221_a_304550]
-
apă, datorită energiei mari de hidratare a ionului K. Ionul de potasiu este incolor în apă. Metodele de separare a potasiului prin precipitare, uneori pentru analiza gravimetrică, includ metode precum utilizarea tetrafenilboratului de sodiu, acidului hexacloroplatinic și cobaltinitritului de sodiu. Cationii de potasiu sunt importanți în funcționarea neuronilor (creier și nervi) și influențarea echilibrului osmotic dintre celule și lichidul interstițial, cu o distribuție imediată în toate animalele (însă nu în toate plantele, de exemplu algele) de către așa-numita "pompa de Na
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
manifestări precum diaree, diureză ridicată și vărsături. Printre simptomele hipokalemiei se numără slăbiciunile musculare, reflexe încete, ileusul paralitic, anomaliile ECG și, în cazurile severe, paralizia respiratorie, alcaloza și aritmia cardiacă. Potasiul este un micronutrient mineral esențial în nutriția umană; este cationul major din interiorul organismelor animale, fiind important în menținerea echilibrului fluidelor și electroliților din corp. Cationii de sodiu sunt prezenți în plasma sanguină în cantitatea de 145 miliechivalenți per litru (3345 miligrame) și potasiul în fluidele celulelor în cantitatea de
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
ileusul paralitic, anomaliile ECG și, în cazurile severe, paralizia respiratorie, alcaloza și aritmia cardiacă. Potasiul este un micronutrient mineral esențial în nutriția umană; este cationul major din interiorul organismelor animale, fiind important în menținerea echilibrului fluidelor și electroliților din corp. Cationii de sodiu sunt prezenți în plasma sanguină în cantitatea de 145 miliechivalenți per litru (3345 miligrame) și potasiul în fluidele celulelor în cantitatea de 150 miliechivalenți per litru (4800 miligrame). Plasma este filtrată prin glomerulii rinichilor în cantități mari, ce
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
Bromul este, de asemenea, un algicid (distruge algele). În utilizarea sa pentru a dezinfecta piscinele, bromul poate fi folosit împreună cu clorul. Bromul formează anionii: Br, BrO, BrO. Aceștia au culoarea incoloră, astfel, toate sărurile care nu au în moleculă un cation colorat sunt incolore (excepție face bromura de argint AgBr, ce posedă o culoare galben-pală). Dacă se tratează o soluție de iodură de potasiu cu apă de brom în cantități reduse se separă iodul, care, într-o soluție de sulfură de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
se obține brom elementar, sulfat de mangan, sulfatul metalului al cărei bromuri a fost folosite și apă: După ce are loc reacția, se poate constata decolorarea soluției de permanganat de potasiu, deoarece acidul permanganic violet este redus de acidul bromhidric la cationul manganos ce este incolor. Acidul bromic este un acid de tăria acizilor halogenați, stabil în soluție până la 40%. Soluțiile mai concentrate se descompun, în acid perbromos, oxid de brom și apă, după reacția: Bineînțeles, anionul bromic poate fi pus în
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
Electroliza este procesul de orientare și separare a ionilor unui "electrolit" (substanță a cărei molecule prin dizolvare sau topire se disociază în "ioni", permițând trecerea curentului electric continuu) cu ajutorul curentului electric continuu. În procesul de "electroliză", ionii pozitivi sau "cationii" sunt dirijați înspre "catod" (pol negativ), iar ionii negativi sau "anionii" înspre "anod" (pol pozitiv) unde își pierd sarcina și se depun sau intră în reacție chimică. La "anod" se produce un proces de "oxidare", în timp ce la "catod" unul de
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
compresie și răcire", cu care a putut să "lichefieze" aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunță "legea electrolizei", lege ce stă la baza "electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de "ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic". De asemeni studiind "proprietățile magnetice ale substanțelor",introduce termenii de "diamagnetism" și "paramagnetism". A elaborat "teoria electrizării prin influență" și "principiul ecranului electrostatic" (sau "cusca lui Faraday"), enunțând astfel "legea consevării sacinii electrice" (1843). Mai târziu, în 1846
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
atomice și a electropozitivității foarte mari. Cesiul este cel mai electropozitiv element cu izotopi stabili. Ionii de cesiu sunt, de asemenea, grei și mai puțin duri decât al ionilor de metale alcaline. Cea mai mare parte a compușilor cesiului conțin cationul Cs ce se poate combina prin legături ionice cu un mare număr de anioni. O excepție notabilă este anionul de "cesiură" (Cs). Alte câteva excepții sunt suboxizii (vezi secțiunea oxizi). Sărurile ionului Cs sunt incolore, deși anionul în sine este
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
acestora sunt higroscopice, dar acest fenomen este mai puțin prezent decât în cazul sărurilor altor metale alcaline. Fosfatul, acetatul, carbonatul, compușii halogenici, oxidul, azotatul și sulfatul de cesiu sunt solubili în apă. Sărurile duble (adică cele formate din mai mulți cationi și anioni diferiți) sunt adesea greu solubile; însă, această insolubilitate poate avea și aplicații. De exemplu, datorită solubilității scăzute a sulfatului de cesiu și aluminiu, compusul este folosit la purificarea cesiului din minereuri. Sărurile duble cu stibiu (ca de exemplu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
un număr de compuși care nu există în soluții apoase, precum amida de sodiu (NaNH) și n-butil-litiul (CHLi), sunt baze și mai puternice. Prin reacția unui amestec stoichiometric de cesiu și aur se formează compusul aurura de cesiu. Ca toți cationii metalelor, ionul Cs formează compuși complecși în soluțiile bazelor Lewis. Adesea, din cauza greutății sale, Cs adoptă numere de coordinare mai mari ca șase, acestea fiind tipice pentru cationii metalelor alcaline ușoare. Această tendință este deja evidențiată în clorura de cesiu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
de cesiu și aur se formează compusul aurura de cesiu. Ca toți cationii metalelor, ionul Cs formează compuși complecși în soluțiile bazelor Lewis. Adesea, din cauza greutății sale, Cs adoptă numere de coordinare mai mari ca șase, acestea fiind tipice pentru cationii metalelor alcaline ușoare. Această tendință este deja evidențiată în clorura de cesiu (CsCl), unde numărul de coordinare este opt. Moliciunea și numărul de coordinare mare al ionului Cs sunt motive principale pentru separarea sa de alți cationi, putând fi folosit
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
fiind tipice pentru cationii metalelor alcaline ușoare. Această tendință este deja evidențiată în clorura de cesiu (CsCl), unde numărul de coordinare este opt. Moliciunea și numărul de coordinare mare al ionului Cs sunt motive principale pentru separarea sa de alți cationi, putând fi folosit la separarea deșeurilor nucleare, unde Cs este separat de K ce nu este radioactiv. Clorura de cesiu (CsCl) cristalizează în sistemul cristalin cubic. Cunoscut și sub denumirea de „structura clorurii de cesiu” , acest model structural este compus
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
nichel sau metal Monel, cu precauții speciale în cazul tetra- și hexafloururii de xenon, care sunt deosebit de sensibile la hidroliză.Fluorurile de xenon se comportă atât ca "acceptor" de fluor, dar și ca "donor" de fluor, fârmând săruri care conțin cationi ca formula 9 și formula 9, și anioni ca formula 9, formula 9 și formula 9 (ce sunt formate prin reducerea formula 14 cu xenon gazos). De asemenea, formula 15 este capabil să formeze combinații complexe cu ionii metalelor tranziționale; mai mult de 30 de astfel de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
xenon (formula 58), tetroxidul de xenon (formula 59) și dioxidul de xenon (formula 60). Primii doi oxizi sunt niște explozibili foarte puternici și agenți oxidanți la fel de puternici, iar ultimul, dioxidul de xenon, reportat doar în 2011, are numărul de coordinare egal cu patru. Cationi de formula 61 au fost găsiți în linia spectroscopică a argonului solid. formula 68 Capacitatea gazelor nobile de a forma combinații chimice cu alți atomi este însă limitată, la ora actuală se cunosc compuși ai Kr, Xe și Rn și numai legăturile
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
fost caracterizați, ca de exemplu: Alți compuși ce conțin atomi de xenon legați la un element electronegativ includ F-Xe-N(SOF) și F-Xe-BF. Ultimul este sintetizat de la tetrafluoroboratul dioxigenil, OBF, la -100 de grade Celsius. Un neobișnuit ion de xenon este cationul tetraxenonoauratul, AuXe, ce conține legături atomice dintre xenon și aur (Xe-Au). Ionul poate fi găsit în compusul AuXe(SbF), și este remarcabil pentru legăturile atomice directe dintre doi atomi notoriu inerți (xenonul și aurul); în acest caz, xenonul acționează
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
prezintă efectul Tyndall (dispersia fasciculului de lumină). Proteinele, la fel ca și aminoacizii, sunt substanțe amfotere și formează în soluții apoase amfioni: formula 1, în prezența HO În mediu acid proteinele se comportă ca baze slabe, ele primind protoni și formând cationi proteici: formula 2, cation al proteinei. Reacția stă la baza "electroforezei" proteinelor, datorită incărcării pozitive cationii migrează spre catod, fenomen numit "cataforeză", proteina fiind în acest caz electropozitivă. În mediu bazic proteinele se comportă ca acizii slabi, ele cedând protoni, se
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
dispersia fasciculului de lumină). Proteinele, la fel ca și aminoacizii, sunt substanțe amfotere și formează în soluții apoase amfioni: formula 1, în prezența HO În mediu acid proteinele se comportă ca baze slabe, ele primind protoni și formând cationi proteici: formula 2, cation al proteinei. Reacția stă la baza "electroforezei" proteinelor, datorită incărcării pozitive cationii migrează spre catod, fenomen numit "cataforeză", proteina fiind în acest caz electropozitivă. În mediu bazic proteinele se comportă ca acizii slabi, ele cedând protoni, se formează astfel anioni
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
amfotere și formează în soluții apoase amfioni: formula 1, în prezența HO În mediu acid proteinele se comportă ca baze slabe, ele primind protoni și formând cationi proteici: formula 2, cation al proteinei. Reacția stă la baza "electroforezei" proteinelor, datorită incărcării pozitive cationii migrează spre catod, fenomen numit "cataforeză", proteina fiind în acest caz electropozitivă. În mediu bazic proteinele se comportă ca acizii slabi, ele cedând protoni, se formează astfel anioni proteici, care migrează spre anod fenomenul fiind denumit "anaforeză", proteina avînd încărcare
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
de ionizare mult mai mare a grupării carboxil față de gruparea amino, molecula proteinei va avea un caracter slab acid, în soluția ei întâlnindu-se amfiioni proteici, anioni proteici și protoni (H). Prin acidulare echilibrul reacției se deplasează spre formarea de cationi proteici. La o anumită concentrație a H, proteina devine neutră deoarece gruparea aminică și cea carboxilică sunt la fel de disociate și deci molecula este neutră din punct de vedere electric. În acel moment se vor găsi în soluție amfiioni, H, ioni
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
aminică și cea carboxilică sunt la fel de disociate și deci molecula este neutră din punct de vedere electric. În acel moment se vor găsi în soluție amfiioni, H, ioni hidroxil -HO; pH-ul la care soluția unei proteine conține anioni și cationi în proporție egală poarta denumirea de punct izoelectric, se notează cu pHi, fiind o constantă foarte importantă a proteinelor. Fiecare proteină la punctul izoelectric are un comportament specific, avînd o solubilitate si reactivitate chimică minimă; de asemenea hidratarea particulelor coloidale
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]