1,146 matches
-
de laborator spre ne întreba dacă Antioh Cantemir fusese nepotul sau unchiul lui Dimitrie Cantemir, dacă Dante trăise înaintea lui Petrarca sau invers, dacă știm etimologia oximoronului sau a calamburului, și dacă, în limba română, terținele sunt de preferat prozodic catrenelor. Mai mult, Zeletin aplica fără șovăire metoda pedagogică a stupefierii studenților, punîndu-i în situații neașteptate spre a le trezi, prin întîlnirea cu insolitul, reacția de gîndire. De pildă, întindea mîna spre perete și întreba: „Ce e acesta?" Răspunsul venea de la
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
candoare și ludic. În ciuda rezistenței la noi seturi de interpretări, speciile frecventate de poet - cîntece, sonete, pasteluri, incantații, refrene - au un fond emoțional inepuizabil. Tehnica are, uneori, limite exacte. Așa cum atenția acordată virgulei înseamnă respectarea strictă a unui anume ritm, catrenele tautofonice refuzîndu-se oricărei alte prelucrări, muzical vorbind, poemul Pomieră este, de pildă, o secvență de jazz textual deschisă, disponibilă oricînd oricărui temerar virtuoz. E clar că jocul textual este esențial și delectabil în poezia manieristă, precum tehnica fusion în jazzul
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
Dolj, Radu Berceanu, i-a amuzat pe colegii săi senatori, descriind în versuri soarta lui Emil Boc după congresul de sâmbătă. Întrebat de către colegii săi parlamentari ce părere are despre zvonurile remanierii guvernului, Berceanu le-a răspuns: Am făcut un catren. Nu a fost intenționat, dar așa a ieșit. Nu știu de ce, dar astăzi vorbesc în versuri", a precizat pentru gândul, Radu Berceanu.
Boc, parodiat de Berceanu în versuri () [Corola-journal/Journalistic/48529_a_49854]
-
tuturor colegilor de clasă, clasa opta, ultima, înainte de bacalaureat. Autorul serialului - un fotomontaj -, fusese însuși Gelu, care ne pozase unul câte unul în fața tablei, pe care, - uitasem - eu, care eram socotit poetul școlii, trebuise să scriu cu creta câte un catren de adio, ca o propoziție de analizat la ora de l. română sau ecuație la matematică. Gelu este inginer. Tatăl a doi feciori falnici, amândoi ingineri și ei, Radu, primul, iar Călin, acesta, mi se spune cu mândrie, mare constructor
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
pricepe la toate, pușlamaua/ întotdeauna-n mână doar doi șeptari el are/ Și regulat cu dânșii îți trage cacealmaua... Sau N. Stănicel, ale cărui performanțe bărbătești, cu care se lăuda, făcuseră să-i zicem torpilorul, era fixat pe tablă în catrenul: Pentru banchet cum n-aveam bani,/ (Nimic fără prezența lor)/ Să-l vindem la americani/ Pe Pussy, bravul torpilor! Era în război. Olaru Vuța, pentru firea lui milităroasă, de care dădea dovadă la instrucția săptămânală obligatorie: Aici sunt eu, Olaru
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
stradă. Restul trupei stăteam mereu în ariergardă, în acel gineceu, de gheață iarna și de foc vara, care era atelierul cenușiu din spatele casei, cu doar două ferestruici ce dădeau spre un patio întunecos și unde ceasurile treceau ca aerul între catrenele pe care le fredonam și țăcănitul foarfecelor. Prezentare și traducere de Ileana Scipione (în curs de apariție la Editura Polirom, în colecția „Biblioteca Polirom”)
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
de a cumpăra, de la o cunoștință întâlnită în tren, nici mai mult, nici mai puțin decât o epigramă, pe care o va semna, apoi, perfect acoperit juridic, în nume propriu. Din păcate, nici amicul cu pricina nu e autorul bietului catren, așa că trocul va degenera, în scurt timp, într-un scandal de plagiat cu teribile implicații morale. E motivul pentru care plastograful prins - și, pe cale de consecință, negustorul necinstit - se va expatria în Georgia sub pretext, ce-i drept, academic. De
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
de alți autori de prestigiu, precum Jean Dufournet, Jean Dérens, M. Freeman și, cu o deosebită vehemență, Gert Pinkernell, profesor de istorie a literaturii la Universitatea din Wuppertal, Germania . François de Montcorbier (François Villon) s-a născut la Paris (în „Catrenul” său el menționează: „"Je suis François, dont ce me poise,/Né de Paris emprès Ponthoise”", astăzi Pontoise) sub ocupație britanică, în timpul Războiului de 100 de Ani (1337-1453), pe 1 aprilie 1431/19 aprilie 1432, în anul în care a fost
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
fost eliberați, dar asupra lui Villon apăsau antecedentele care au fost decisive în condamnarea sa la moarte prin spânzurare. După condamnarea la spânzurare poetul a scris în închisoare, în așteptarea execuției, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții, cinicul „Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” (vezi cap. Stilul villonian), în și, poate cea mai celebră baladă a sa, „Balada spânzuraților” ( La ballade des pendus). În urma apelului lui Villon [Balada apelului lui Villon (Ballade de l’appel de
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
diferit de franceza modernă deci, ele sunt dificil de înțeles și de tradus chiar și pentru un specializat în limba franceză. Cercetătorii stilului villonian se străduiesc și astăzi să-i înțeleagă și să-i interpreteze corect opera. Spre exemplu, celebrul „Catren” („Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” Villon a utilizat în baladele sale umorul satiric, patosul și forța lirică în lucrări scrise în argoul hoților, în dialectul Moyen français (1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi. Mesajul poeziei sale
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
de franceza modernă deci, ele sunt dificil de înțeles și de tradus chiar și pentru un specializat în limba franceză. Cercetătorii stilului villonian se străduiesc și astăzi să-i înțeleagă și să-i interpreteze corect opera. Spre exemplu, celebrul „Catren” („Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” Villon a utilizat în baladele sale umorul satiric, patosul și forța lirică în lucrări scrise în argoul hoților, în dialectul Moyen français (1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi. Mesajul poeziei sale îl
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Unul dintre catrenele lui Nostradamus vorbește despre România, dar și de cel de-al Treilea Război Mondial. Potrivit acestuia, România va fi fi atacată de Rusia, dar numai după ce țara noastră va fi la pământdin punct de vedere economic. L’Olestant vieux câte
Nostradamus, despre România şi cel de-al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64619_a_65944]
-
acestuia, România va fi fi atacată de Rusia, dar numai după ce țara noastră va fi la pământdin punct de vedere economic. L’Olestant vieux câte ruinera Fort desolee vera să Romainie Puis la grand flamme estaindre ne scaura", așa sună catrenul lui Nostradamus. În traducere, aceasta ar suna cam așa: "Din Rusia se apropie în masă.. Distrugătorul va ruina acel oraș, Violenta distrugere “Românie” va suferi, Astfel,flăcările Marelui Război ne mai putând fi oprite". Potrivit efemeride.ro, "aceste rânduri fac
Nostradamus, despre România şi cel de-al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64619_a_65944]
-
în masă.. Distrugătorul va ruina acel oraș, Violenta distrugere “Românie” va suferi, Astfel,flăcările Marelui Război ne mai putând fi oprite". Potrivit efemeride.ro, "aceste rânduri fac se pare referire la țara noastră și se pot găsi în Centuria V, catrenul 26. Întrebarea care se pune este dacă Nostradamus se referă la țara noastră inversând doar literele dintr-o greșeală, lucru care este des utilizat de Nostradamus. Acest catren vrea să ne atragă atenția că următorul război mondial îl va începe
Nostradamus, despre România şi cel de-al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64619_a_65944]
-
pare referire la țara noastră și se pot găsi în Centuria V, catrenul 26. Întrebarea care se pune este dacă Nostradamus se referă la țara noastră inversând doar literele dintr-o greșeală, lucru care este des utilizat de Nostradamus. Acest catren vrea să ne atragă atenția că următorul război mondial îl va începe Rusia ce va invada țările vecine de le vest care au aderat la NATO. Simplă greșeală de ortografie sau nu România este ținta unui atac violent din partea vecinilor
Nostradamus, despre România şi cel de-al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64619_a_65944]
-
atât de favorabilă poeziei. Poetul-gânditor își asumă bucuria, recunoscută ca vremelnică, punându-se sub legea argilei: Margine-mi este argila / Lege de-asemenea ea . Poezia erotică a lui Lucian Blaga poate fi și voioasă, aproape ușoară în aparență, precum în ,Catrenele fetei frumoase" - o suită de zece ,definiții" ale frumuseții feminine în strălucirea tinereții. Definițiile sunt fermecătoare, neașteptate, demne de pana unui mare poet. Fata frumoasă reprezintă reînnoirea perpetuă a vieții sub privirea soarelui, un magnific curcubeu ,ce sare din rouă
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
lumii noastre în vis și în mit - reperul memoriei noastre, veritabilă amintire a unei existențe. După aceste definiții lirice, un alt poem se cuvine amintit, ,Umbra Evei". Și aici, Eul poetic rămâne puțin în umbră (căci, în prima strofă din ,Catrenele...", interogația ,de ce-aș fi altfel decât soarele?" de vreme ce astrul își întoarce privirea spre fetele cetății, nu este cu adevărat personalizată, Eul fiind echivalent - în acest caz - franțuzescului on). Dar, fără să spună vreodată Eu, în ,Umbra Evei", Blaga vorbește
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Mi-ar place să înțeleg și altfel: că mormântul este viitorul nostru vehicul de speranță spre divinitate, spre Edenul pierdut... În vers safic, ,Zodia Cumpenei" este un melancolic imn vieții, deși se deschide cu imaginea unui cimitir însorit. Urmează două catrene asupra tendinței spre echilibru al elementelor vieții, a întregului real - plecând de la imaginea antică a zilei și a nopții ca două cuminți și blânde vite sub jug, trăgând timpul, atente să înainteze cu pas deopotrivă. Elementele existenței sunt măsurate, fructele
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
cu statuia lui Kogălniceanu. Confruntați zilnic cu asemenea tentații, locuitorii urbei dispuneau însă și de un binevenit îndemn la cumpătare, aflat în holul central al gării: un frumos cîntar de persoane, pe a cărui suprafață nichelată se putea citi următorul catren: «A te cîntări adesea Și trăind mereu așa Este-un mare avantagiu Pentru sănătatea ta.» Descifrasem textul încă de la vîrsta primelor lecturi (Cîntarul se învecina îndeaproape cu automatul ce distribuia caramele «Stollwerk») și-l reciteam cu aceeași indiferență ca și
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
și Stamatin din fața Liceului «Petru Rareș»: «Recunoștință și pioasă amintire». În vacanța de vară a anului ^52, Lucian Raicu, colegul meu de facultate, mi-a făcut o vizită de cîteva zile. El mi-a deschis ochii asupra valorii estetice a catrenului din gară, pe care altminteri n-aș fi surprins-o niciodată. Ceea ce nu știam însă nici eu, nici Lucian Raicu, era că respectivele versuri deșteptaseră, cu 21 de ani mai devreme, entuziasmul lui Geo Bogza, care le comunicase lui Sașa
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
sau sugerate. Pasiunea - câtă este și, mai ales, câtă s-a pierdut pe firul întortocheat al vieții - este filtrată prin intelect. Rezultă un soi de cugetări lirice de tipul rubayatelor lui Omar Khayyam (chiar dacă forma poemelor Ruxandrei Cesereanu diferă radical, catrenelor persanului opunându-le ample dezvoltări discursive), a căror menire este să-l facă pe cititor să-și pună întrebări. Amplele poeme din ciclul care dă titlul volumului, Coma, sugerează spleen-ul existențial atât de comun poeților de după 1989, fără însă
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
barbarii de la Pontul Euxin, ajuns să viețuiască în capitala unui Imperiu cultural, Ilie Constantin se simte ca un lettré barbare. Poemele franceze conțin aceeași concentrație de imagini și sentimente, expuse într-un limbaj capabil să surprindă nuanțele cele mai fine. Catrenul Juin reușește performanța ca în numai câteva vorbe să definească întregul univers poetic al lui Ilie Constantin: "Nuit naissante, fantasme d'un havre,/ souvenir, galaxie ébauchée:/ j'aime le tendre, le doux cadavre/ de l'herbe ŕ peine fauchée!" Sunt
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
află cocoșul de tablă. Dacă suflă vântul, scârțâie și îi arată direcția. Este un lucru de artă, după care s-a denumit și poarta cocoșului“. Čelebi menționează și tariq-ul pe care-l avea inscripționat turnul cu ceas, un soi de catren cu versuri scurte „de luare aminte sau deviză“, dedicate, firește, lui Allah, care „cu oamenii săi Hatif și Abidi, au spus versete“, cei doi autori ai inscripției solicitând sprijinul Creatorului pentru a „apăra cetatea de viclenia oamenilor“. Sunt singurele mărturii
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
Straja, Apocatostază (de fapt, Apocatastază) și Atomul. Poemul cel mai des invocat de acuzatori, Neagra labă, cu trimitere la realitatea barbară doar prin titlul de pamflet, transmite în fond starea de revoltă mocnită a poetului evlavios. Alcătuit simplu, din două catrene concepute în antiteză, acuză în primul pierderea credinței într-o lume atee („A ridicat păcatul neagra-i labă / O-nmoaien scârna aurului greu”), iar în al doilea reiterează crezul poetic al comuniunii cu divinitatea prin revelație și extaz („Și-n orice
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
poeții rătăcitori apuseni își puneau în minte să ajungă în cinuri cât mai înalte. Se dezvolta o poezie „de societate”, în care textul nu putea fi despărțit de poezie, lirica trubadurilor preluând forme și teme ale liricii arabe (de exemplu, catrenul imitând ceea ce arabii numesc rubați, iar persanii do-bait - adică două bayt-uri, versuri, alcătuind un poem de sine stătător). Dincolo de preluarea formei, pot fi regăsite motivele liricii arabe. Iubirea care înnobilează și schimbă în bine (la Ibn Hazm, în Colierul porumbiței
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]