1,196 matches
-
spinal, adăugă Brett. ― Trecerea cercului de iluminare, îi informă Lambert. Pătrundem în fața întunecată a planetei. Pe astronavă, o linie dreaptă tăie un strat fin de nori, lăsând de-o parte o zonă strălucitoare, iar de cealaltă, una întunecată ca un cavou. ― Urcă. Urcă. Fiți gata. (Lambert răsturnă mai multe serii de manete.) Fiți gata. Cinsprezece secunde... zece.... cinci... patru. Trei, doi, Unu. Blocați. ― Detașați, ordonă cu hotărâre Dallas. Scurte răbufinri de gaz scăpară între Nostromo și masa greoaie a platformei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vâscos, cleios, supură și viziera începu să se topească. Îngrozit, Kane încercă să smulgă creatura prinsă ca o ventuză care se vâra în el. Aceea trecuse prin geamul blindat. Aerul respirabil din rezervoare și atmosfera aspră și sulfuroasă a acestui cavou se amestecară. Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În pragul nebuniei, amețit de oroare, își dădu seama că acea creatură trăgea cu insistență de buzele lui. Se clătina prin sală, încercând cu disperare să răsucească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ușor pentru amândoi, să-ți expun eu chestiunea, reluă nerăbdător profesorul. Să-ți spun eu despre ce e vorba. Altfel, matale precis o iei pe departe, pe la Katmandu... Ai nevoie de cameră, zi-i de-a dreptul. Trebuie să eliberez cavoul, așa-i? Musafirul aproape se înecase în sorbitură. — Nu, nu, deloc. Voiam doar să, să te anunț că... se fac masive reduceri de personal. Va conta și dosarul. Ca în anii ’50. Asta e, concedierea nu e glumă. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rolul și memoria pe care avea să le mimeze, cum cerea subterana măștilor și înlocuitorilor. Tolea era și el în genunchi, degetele lor se încleștară din nou și iar se desprinseră. Întunericul amuțit, înghețat, solid, nici o vibrație, nici o zvâcnire, un cavou. Graba injecta alcooluri vertiginoase, accelerând respirația și mișcările. Frig și arșiță, deopotrivă. Femeia se lăsă pe spate, ținea brațul strâns bratul barbatului și îi ghidă degetele prin tufișul țepos, pe floarea în flăcări. Sepalele se desfăcuseră, să-l primească. „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vremea‐mbătrânește Prin cimitirul cu alei pustii. Când vara veștedă s‐ apleacă‐n toamnă, Un aprig dor de adâncimi mă‐ndeamnă Să vin spre‐această temniță ciudată În care toți vom fi închiși odată. Trec iarăși printre cruci posomorâte, Printre cavouri bine zăvorite și lespezi care sunt atât de grele Pentru nimicul îngropat sub ele. Cu morții greu ne împrietenim! Îi ducem cu alai la țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și le‐ așezăm
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
S-a mutat, de-o lună, două, În cavoul său cel șic, Însă, pe adresa nouă. Nu primește niciun plic!
ARICIUL CU ŢEPI DE ALINT by Ioan TODERAŞCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/385_a_587]
-
Minister, se programase odată cu el, pe 7 octombrie. N-a mai putut aștepta. N-a prins nici Anul Nou. Cel puțin o terminase acasă. În zece zile, Stelică se rezolvase. Despărțirea ultimă, în cadru intim, sobru, la „Pătrunjelu.“ Își făcuse cavoul încă din ’83, acum ar fi fost imposibil să mai ridice o astfel de casă de veci. „Nasol“, repetă, urmărind-o cum se pregătește să predea borcănelul asistentei. „A dat de belea.“ Până atunci n-o privise atent, deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
anda Brandaburlea“, unde-a cântat muzică tradițională românească și el a dat la mexicani lecții de alba-neagra, adică mi-a explicat la fix cât îmi dă, cum îmi dă și ce trebuie să fac să ardă permanent candela la mormântul, cavoul de acum, a lui Macatist, să tămâiez, să stropesc, să fac toate cum este tradiția teologică la noi, că știa că cunosc toate astea că făcusem Facultatea și fusesem tare la folclor, de la chesia aia cu Păstrămaț, cunoșteam dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
insecta insalubră din fața sa. Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind în cameră și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul "Sfânta Maria" de pe Calea Galați. Virusul își făcuse datoria. Eliza se duse țintă la cavoul familiei, deschise lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită de atâta așteptare. Florilegiul trezi din somn microorganismele, care, împreună cu cele ale ploii timpului, porniră să ronțăie încet din carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se adăpa fauna bipedă de Bărăgan. Chiar dacă progeniturile navigau pe internet, tot internet-ul orașului era mai viguros, pentru că ștergea violent prin mizeria impusă orice informație străină de spiritul de turmă al brăileanului pentru care valul noului însemna termopane la cavouri. Și cum magazinele de materiale de construcții erau îndesate pe metru pătrat, cu marfa expusă pe trotuar, ca mesele cafenelelor pe Champs Élysées, nu puteai, ieșind din cârciumă, în drum spre piață, trecând pe la farmacie și second-hand, să nu cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nici măcar cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor, străvezie și rece, vegheat de o pisică jigărită, a vomitat mult, curățindu-se. Antoniu locuiește de o lună Într-un cavou părăsit, din cimitirul Sfântul Elefterie. Ține de urât unui avocat bogat și celebru, care s-a sinucis când au venit comuniștii la putere. Avea un singur fiu, care a emigrat acum treizeci de ani În America și, i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
are În țară, din moment ce nu se mai Îngrijește nimeni de sufletul lui. Antoniu a ajuns În cimitir după trei nopți petrecute sub cerul liber. Și-a amintit că citise Într-un ziar un reportaj cu cei care se adăpostesc În cavouri, ca ultimă șansă de supraviețuire. Lumânăreasa cimitirului s.a Îndurat să-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cei care se adăpostesc În cavouri, ca ultimă șansă de supraviețuire. Lumânăreasa cimitirului s.a Îndurat să-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și morții care le populează. A trebuit să fugă pentru totdeauna din ghetou, fiindcă bruta, odată revenit la viață, l-ar fi omorât , cu siguranță, răzbunându-se. A părăsit și intrarea metroului, de care criminalul știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
legi,, , pentru a nu avea probleme cu administrația cimitirului și i-a sugerat că ar fi bine să iasă cât mai puțin În hărmălaia orașului, pentru a nu atrage atenția. După această introducere, l-a condus la noua ,,locuință,, repartizată: cavoul părăsit, aflat undeva, În extremitatea de vest a cimitirului, pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cât mai puțin În hărmălaia orașului, pentru a nu atrage atenția. După această introducere, l-a condus la noua ,,locuință,, repartizată: cavoul părăsit, aflat undeva, În extremitatea de vest a cimitirului, pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că, găști de golani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spun ,,sataniști,, , bântuie drogați, nopțile prin cimitire, În căutare de senzații macabre și nu puține au fost locurile de pioasă reculegere pe care le-au devastat cu furie oarbă. Primul lucru pe care l-a văzut când a intrat În cavou, a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată Într-unul din pereți. Din ea, un bărbat privește fix obiectivul, surâzând, cu o țigară Între degete, instantaneu tipic al perioadei interbelice, când țigara și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură simpatică, luminoasă care-i dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta cavoului, niște flori uscate, peste care par să fi trecut arșițe năucitoare și vânturi deșertice. În prima noapte În care locuiesc În cavou, Îmi amintesc de mama și de tatăl meu, dar nu firesc, așa cum te gândești la cei dragi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta cavoului, niște flori uscate, peste care par să fi trecut arșițe năucitoare și vânturi deșertice. În prima noapte În care locuiesc În cavou, Îmi amintesc de mama și de tatăl meu, dar nu firesc, așa cum te gândești la cei dragi, pe care i-ai pierdut de mult, și vrei acum să-i revezi, ci cu un fel de cruzime, aș spune chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ratat, un păcătos, un ,,fluireră-vânt, un fu-te lume,, ,cerșetor cinic și ticălos pe care-l pândește doamna cu coasa În ficare clipă, nebun histrionic, logodnicul ghetourilor, Înțeleptul gunoaielor și sihastrul miazmelor. În prima noapte pe care o petrec În cavou Ăcavou rimează perfect cu ghetouă, visez că tatăl meu Îmi dă Înapoi iubita, vie și nevătămată, făcându-și complicate procese de conștiință și spunându-mi cum totul a fost un joc nevinovat și nicidecum o dorință de-a mă răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să nu-și facă griji. Când mama m-a lăsat jos, pe asfaltul Însângerat, eram Îmbrăcat ponosit, ca un cerșetor, iar mama se transformase din nou În pescărușul mort. M-am trezit, când prima rază de soare intrase pe fereastra cavoului și-mi gâdila plăcut nările. Mi-am dat dintr-odată seama, că bătrânul Kawabata intrase tiptil, pe nesimțite În ficțiunea mea. re vi ne În tot dea una fără să te În tre be și fă ră să te tră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se gândește la fantome, nu aude țipăt de cucuvele, nici zgomote ciudate, și din morminte nu iese nimeni să-i bată În fereastră. De fapt nu e singurul locuitor al cimitirului. La a doua alee pe dreapta, Într-un alt cavou părăsit, trăiește de patru ani o familie În care ieri, spre seară, s-a născut cel de-al doilea copil, o fetiță pe care a moșit-o lumânăreasa. Antoniu a participat fără voie la nașterea pruncului; era Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat mâinile la o cișmea de piatră, din apropierea cavoului. Copilul a fost curățat și Învelit În mai multe bucăți de pânză și dat mamei. I-au spus Maria. Așa vroiau să o cheme. Antoniu i-a implorat să-i mai pună un nume: Kawabata. N-au avut nimic Împotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se lupta cu el, le-a pus la treabă cum se spune, le-a supravegheat, și le-a ținut ca un paj, trena. A reușit! Cartea e darul pe care și-l oferă, acum, la 55 de ani. Prin fereastra cavoului, privește prima ninsoare de decembrie, ca un copil convalescent care nu are voie să iasă din casă, să se bucure de fulgii deși de zăpadă. -Totul e dar și suferință Kawabata. Nu poate nimeni să mă păcălească. Am terminat cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu trebuie să afle lucrul ăsta. Cine ar mai citi-o? Epilog Ă2ă Cinci decembrie. Antoniu a primit de pomană de la lumănăreasă un palton gros, vechi, care-l apără cât de cât de frigul de-afară și de cel din cavou. Doarme Îmbrăcat cu el, și parcă, parcă, nu mai simte rânjetul sfidător al iernii. ,,Încălzirea globală,,, a planetei, care-i Îngrijorează pe meteorologi și dă voturi politicienilor când amintesc de ea În discursuri, mai are mici pusee de...,,les neige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Începe să coasă cu ea tivul baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]