1,795 matches
-
să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi înainte, iar capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark se zbătea pe cearșafuri, târându-și corpul spre ea. Plângea deja când sosi infirmiera. — Nu știu ce-am făcut. Ce-a pățit? Ia te uită, spuse infirmiera. Încearcă să te îmbrățișeze! Dădu o fugă până la Sioux, ca să calmeze spiritele. Depășise deja data la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noastră? Avem noroc că a mai rămas ceva din noi. — A rămas, încuviință fratele ei, ceva. Karin țâșni în picioare, înăbușindu-și un strigăt cu o palmă peste gură. Se holbă la el. El se cufundă pur și simplu între cearșafuri, ascunzându-se până avea să treacă pericolul. —Doamne, Mark. Ai vorbit. Poți să spui chestii. —Doamne, Doamne. Mark. Doamne, spuse el. Apoi tăcu. Ecolalie, o numise doctorul Hayes. Imitație. Îngână ce aude. Karin n-avea de gând să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
câteva replici trenante, ezitând să-și ia la revedere. După ce închiseră telefonul, el continuă să-i dea în minte câteva replici. Făcu duș, atârnând prosopul pe suport - Contribuiți la salvarea Pământului. Scoase reportofonul digital din servietă, apoi se strecură între cearșafurile țepene și răcoroase și ascultă convorbirea înregistrată în ziua aceea. Îl ascultă din nou pe tânărul de douăzeci și șapte de ani, pierdut în el însuși, ocupat să demaște impostori pe care lumea nu-i putea vedea. Cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amuzau reciproc spunându-i sexualitate. Parodie de jargon clinic. Preludiul: Ești în dispoziția necesară pentru sexualitate? Și după: A fost o sexualitate de cel mai înalt nivel. Neuropsihologie - versiunea pentru acasă. În noaptea aceea, privirea ei îl găsi printre cutele cearșafurilor, amuzată la culme de animăluțul care era proprietatea ei, sigură pe ceea ce știa despre el, pe cunoașterea mereu împrospătată. Cineva mă iubește, cântă ea, un alto hotărât, pe jumătate înăbușit de pernă. Mă întreb cine oare? Adormi în câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin Schluter, un lucru pe care și lui îi venise greu să-l creadă în întregime: — Totul e fizic. Chimic, electric. Sinapse. Flacără sau nu. Ea se lăsă din nou pe pat, lângă el. Haide, zâmbi ea, agățându-se de cearșafuri, ca să aibă un punct de sprijin. Ce are târfa asta și eu nu? Își acoperi chelia cu ambele mâini. —Nimic. Doar că e o poveste total indescifrabilă. —Înțeleg. Între curaj și amărăciune. Oricare din astea l-ar fi distrus. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crescut, ce s-a întâmplat cu el? Ce-a devenit? Ea își forță capul să încuviințeze din nou, dar nu voia. Mark nu observă. Privea țintă la fereastra copilăriei lui, așteptând ca dovezile să coboare pe o frânghie făcută din cearșafuri și fețe de pernă. Se întoarse și o luă de umeri, de parcă ar fi fost o mesageră trimisă de Dumnezeu însuși. — Ți-l aduci bine aminte pe Mark Schluter, cum era acum un an pe vremea asta? Cu zece-douășpe zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu era în ordine. Gândindu-se la numeroasele dispozitive aspirante pe care le simțise atașate de corpul său, Gosseyn ridică încet brațele. După aceea, îndepărtă cuvertura subțire de pe partea superioară a corpului său. Părea să fie ceea ce simțise el: un cearșaf. Acesta se mișcă ușor și astfel, după doar câteva clipe mâinile și brațele îi erau libere pentru următoarea mișcare. Cu mare atenție, pipăi și patul. Și, dintr-o dată, descoperi niște tuburi de cauciuc. Zeci de tuburi. Erau atașate la dispozitivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
posibil?... Ideea care-l sperie fu aceea că acum era exact ca atunci când corpul lui Gosseyn Trei se trezise după ce capsula spațială fusese adusă la bordul navei de luptă Dzan. "...Mă aflu aici dezbrăcat (așa se simțea), acoperit cu un cearșaf subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Trei se trezise după ce capsula spațială fusese adusă la bordul navei de luptă Dzan. "...Mă aflu aici dezbrăcat (așa se simțea), acoperit cu un cearșaf subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în sus pipăind. Atinse o suprafață plată. La mai puțin de douăzeci de centimetri de pieptul său, calculă el. Și când încercă să se ridice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Uitasem numele surorii lui David. Eu, care nu visam niciodată. Încă din copilăria joasă nu cunoșteam altceva în afară de somnul adînc, lipsit de vise. De fapt, somnul începea din momentul în care îmi strecuram mîna sub pătura înfășată cu grijă, simțeam cearșaful răcoros și trăgeam colțul cuverturii de pe pat. Ca și cum ai fi deschis o ușă. Îmi plăcea să împăturesc astfel încît deschizătura să fie cît mai mică și să alunec sub pături ca și cum aș fi dormit într-un plic. Scrisoare cu destinație
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
știu de ce dispare lumea. Dar dacă aș fi fost în dormitor și... și aș fi dispărut, cum v-ați fi dat seama? — Vai, dar apare un semn de obicei. Ultimul meu chiriaș a lăsat o mizerie de nedescris în urmă, cearșafuri peste tot, ușile garderobului date în lături, jumătate din tencuiala tavanului căzută - de atunci n-am mai putut închiria camera. Și urletele lui! înfiorătoare. Dar știam că tu n-o să pleci așa, Lanark. Tu ești un om potolit. Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
necropolă, un bețiv se clătină pe lîngă el bîiguind: — Zadarnic. — Așa e, zise Thaw. Zadarnic. Se trezi de mai multe ori în noaptea aceea, descoperind cum picioarele i se freacau unul de celălalt și unghiile îi sfîșiau pielea sănătoasă. Dimineața, cearșafurile erau pătate de sînge, iar trupul îi era atît de greu, că abia putu să se dea jos din pat. La școală și-a urmat ca un somnambul rutina zilnică. La prînz, se duse la cantină și bău o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clătinat ușor, negativ cu Thaw, iar într-o zi, cînd rudele lui întîrziară, zise: Ce mai treabă, nu-i așa? — Mda. — Un nemernic, viule. — Cine? — Clark. Thaw se uită în cealaltă direcție și-l văzu pe domnul Clark ținînd capătul cearșafului și studiindu-l ca pe un ziar. — Ai observat? murmură domnul McDade. Cînd asistentele îl învelesc, el se dezvelește și orăcăie după urinator. Afară ar fi primit șase luni pentru asta. Afară i se spune atitudine indecentă. — E bătrîn. — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la spitalul Southern General și rămase aproape două săptămîni acolo. CAPITOLUL 30. Abandonul Lanark se uită pe fereastra salonului, la un pat care părea a fi o reflectare a patului său, în afară de faptul că silueta de-acolo se afla sub cearșaf. — Thaw a ucis de-adevăratelea pe cineva sau a fost încă una dintre halucinațiile lui? întrebă el. Nu pot spune povestea așa cum o vedea el. — A fost arestat de poliție? Nu. La spital îi aștepta oarecum, dar polițiștii n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rucsacul și se întinse lîngă Rima, spunîndu-i: Pune-ți capul pe brațul meu. — Mersi. Așa voi face. Se răsuciră pentru a se așeza bine în nisip și rămaseră nemișcați o vreme. — Azi-noapte am stat într-un pat cu puf și cearșafuri aranjate frumos. Azi o să dorm în cîmp deschis cu țiganii murdari și trențăroși. — Ce-i ăsta? — Un cîntec pe care mi l-am amintit. îți pare rău c-am plecat de la institut? — Sînt mult prea obosită ca să-mi pară rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse Lanark. — Și chiar vrei ca soțul matale să stea aici? Unii bărbați suportă asta cu multă, multă, multă greutate. — Spune-i să tacă din gură! spuse Rima, și peste o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i c-am udat cearșaful. — Nu-i ceea ce credeți, zise sora. E perfect normal. întoarse salteaua și schimbă cearșafurile, în timp ce Rima stătea pe o pernă, înfășurată într-o pătură. — O să nasc o fată, zise Rima. — O, spuse Lanark. — Nu vreau băiat. — Atunci eu vreau. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta cu multă, multă, multă greutate. — Spune-i să tacă din gură! spuse Rima, și peste o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i c-am udat cearșaful. — Nu-i ceea ce credeți, zise sora. E perfect normal. întoarse salteaua și schimbă cearșafurile, în timp ce Rima stătea pe o pernă, înfășurată într-o pătură. — O să nasc o fată, zise Rima. — O, spuse Lanark. — Nu vreau băiat. — Atunci eu vreau. — De ce? — Ca unul din noi să-l primească bine, orice ar fi. — Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul are ultimul cuvînt — Promite-mi că nu vei fi violent. Lanark pufni disprețuitor. Așternuturile se umflară din nou ca o cocoașă în formă umană, dar iluzionistul nu apăru. O voce înăbușită de sub cearșafuri zise: — N-ar fi trebuit să fac trucul ăla. Printr-o singură propoziție, te-aș fi transformat în cel mai servil dintre admiratorii mei, dar cititorul s-ar fi răzvrătit împotriva amîndurora... Mi-aș fi dorit să te fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu mai multe uși. O deschise pe cea mai apropiată. Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Care corp? ― se miră Gosseyn. Apoi înțelese. Corpul I. Uită de Crang. Intrând, văzu și alte aparate, mese, dulapuri de perete pline cu flacoane și eprubete, iar într-un colț ― alungită pe un platou mobil ― o formă acoperită cu un cearșaf alb. Uitându-se la silueta întinsă, Gosseyn simți cum, treptat își pierde stăpânirea de sine! De zile întregi i se tot vorbea de celălalt corp al său și dacă imaginea sugerată verbal, deși o respinsese, totuși îl afectase, acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
plămâni ― pleoapele clipiră des; treptat, din nou sigur că trăiește, dar încă amețit, își lăsă conștiința să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful cu vârful degetelor, îl ridică, îl trase deoparte și-l lăsă să cadă pe jos, dezvelind cadavrul. 14 Gosseyn se așteptase să vadă niște resturi aproape carbonizate. Într-un anume fel, corpul întins, rigid pe placa de marmoră părea oribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu niște boarfe cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un tinerel, părea abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu mai multe uși. O deschise pe cea mai apropiată. Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Care corp? ― se miră Gosseyn. Apoi înțelese. Corpul I. Uită de Crang. Intrând, văzu și alte aparate, mese, dulapuri de perete pline cu flacoane și eprubete, iar într-un colț ― alungită pe un platou mobil ― o formă acoperită cu un cearșaf alb. Uitându-se la silueta întinsă, Gosseyn simți cum, treptat își pierde stăpânirea de sine! De zile întregi i se tot vorbea de celălalt corp al său și dacă imaginea sugerată verbal, deși o respinsese, totuși îl afectase, acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]