16,722 matches
-
de unde veni cu plăcere. Zicea lumea că am avut răbdare de fier, cu el. Ei, asta-i. M-am înstrunit singură. Mi-am demonstrat că pot face ceea ce - mi propuneam să fac. Nu este bărbat, la urma urmei, să nu cedeze. Femeile o știu bine. Tu trebuie să știi cum să-l iei-îmi ziceam. E mai ușor de îmblânzit un bărbat decât tigrii și leii. Când tocmai se decisese, după vreo câteva zile, să nu mai părăsească Ibișul fie pentru a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
condițiile atunci în fabrică. {i mai era și faptul că munceam în schimburi, iar schimbul de noapte mi se părea ucigător. După câțiva, ani corpul meu a început din nou să reclame că nu este bine și a început să cedeze la toate nivelele: fizic, psihic, energetic și a condus inevitabil la o destabilizare și o corpul de nu mai știam cum să le controlez și să le suport, simțeam că nu mai pot. Aveam nevoie de ajutor, de o schimbare
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
unde am mai descoperit câteva diagnostice înspăimântătoare, o adevărată traumă psihologică, acel șir interminabil de diagnostice și vina îmi aparține mie, pentru că le căutam și le produceam eu cu mintea mea fricoasă. Săraca inima mea, că începuse și ea să cedeze, așa că am mai adăugat un diagnostic și încă un tratament pe viață, cum îmi spunea bunul doctor. Doamne, Dumnezeule! Când nu știi cine ești și cum ești făcut, când nu-ți cunoști corpul la un alt nivel decât cel fizic
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o ținută elegantă și cu un zâmbet care îți încălzea inima. S-a prezentat Maria Parascan, Manager, am salutat-o respectuos și am schimbat câteva cuvinte despre produse și compania producătoare și m-a încurajat să consum produsele Forever. Am cedat la insistențele elegante venite din partea nepoatei mele întărite și susținute de Doamna Manager și am cumpărat o mapă de înscriere în acea Companie pe care am plătit-o zece lei, o sumă modică care în timp mi-a schimbat viața
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ceva, dar de pe ele nu și-a luat zborul nici un cuvânt... În clipa următoare însă, gura ei aprinsă s-a așezat cu voluptate peste a lui, rămas înmărmurit... Au stat așa preț de o clipă... Se părea că Hliboceanu a cedat ispitei și a acceptat revărsarea pasiunii Măriuței, pusă în acel sărut, dar... Totul a dăinuit mai puțin decât două bătăi de aripi ale unei vrăbii... Ochii lui Hliboceanu au sclipit ca două stele într-o noapte geroasă... Brațele i s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Platon Îl ținea În cravașă pe Abraham Lincoln, iar Aristotel căuta să-i dea la gioale, când Babe Ruth interveni decisiv cu bâta de baseball. Șahiștii din fostele țări sovietice Îl Încolțiseră pe Bobby Fischer și-l gâdilau, strigându-i: „Cedează!“ Una dintre sandalele lui Iuliu Cezar se abătu peste ceafa lui Al Capone, Însă când șișul sclipi scurt În palma mafiotului, dictatorul o luă la fugă speriat, Împiedicându-se de togă. Văzând acestea, Damocles scoase sabia, iar Wilhelm de Ockham
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit, capota a cedat. Am deschis-o larg. Înăuntru nu era nimeni. Eram năucit. În sinea mea, deși știam că nu era așa, sperasem că acolo se afla portbagajul și că vreun bricoleur țăcănit montase blocul motor În spate. Să fi fost căldura de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
altfel Sfântul Scaun n-o să accepte niciodată modificarea, a replicat preasfântul părinte. — La ora asta, pe Sfântul Scaun stă, probabil, un storcător de fructe, deci e greu de crezut c-o să-i pese, a surâs otrăvit oponentul său. — OK, a cedat Padre C. Supun la vot modificarea propusă de colegul nostru, pentru care, vă reamintesc, În alte vremuri l-am fi perpelit pe rug. O dată, de două ori, de trei ori! Amin, a spus el, izbind cu osul În masă. — Sună
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
recreație, mă Înghesuiau Într-un colț, Înghiontindu-mă zdravăn. Alteori, Îmi cântau În surdină: „Quarc mititel / cât ești tu de tâmpițel“, În timp ce eram ascultat la ore. Până la urmă, pentru prima oară de la Începutul lumii, mama a fost cea care a cedat. Să fi fost argumentul tatei legat de șansa ca eu să devin cineva? Să fi fost tentația de-a ajunge mai aproape de Franța mult-visată? N-am știut niciodată sigur motivul. La Geneva am fost Întâmpinați ca niște vedete. Ni s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Înaintat către noi. Era Îmbrăcat ca Humphrey Bogart În Șoimul maltez, costum negru, cămașă albă, cravată și pălărie lăsată peste unicul ochi funcțional. Cu șuncile strânse În costum, părea o balenă deghizată În pinguin, iar dacă ațele ar fi cedat, nasturii sugrumați de butoniere puteau produce mai mult rău decât pistolul pe care-l ținea În mână. — Sprijiniți tavanul, puicușorilor, a spus Stepa, scuipând ca o stropitoare. Am ridicat brațele și m-am retras ușor cu spatele spre masa de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
confruntare, să urle, să se răzbune cumva; În schimb, Îmi descrisese al naibii de clar situația. El nu putea crea un personaj mai bun, eu nu aveam un viitor decât alături de El, deci unul dintre noi trebuia, la un moment dat, să cedeze. Mai mult, ultimele lui cuvinte Îmi reamintiseră ceva la care până atunci nu mă gândisem prea atent: Vera era tot personajul Lui, creat după modelul unei femei josnice. Un singur lucru, totuși, era limpede. Deși avusese ocazia s-o facă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o situație aranjată și apoi să mă ocup și de viața particulară. Când am plecat la școala militară mi-am zis, de acum sunt și eu matur și trebuie să nu neglijez viața, mai ales viața sentimentală, dar nu am cedat tentațiilor de a renunța la școală pentru orice s-ar întâmpla, deoarece mi-am înfrânat sentimentele ori de câte ori se ivea câte o tentație. Școala de maiștri militari a devenit o necesitate în armata română, în acel timp făcând parte din prima
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
directă cu afacerile obscure legate de această insulă și, mai ales, cu ceea ce s-a numit Experimentul Armaggedon. Să nu uităm că, În anul precedent, generalul De Gaulle venise special la București pentru a-l Încuraja pe Ceaușescu să nu cedeze nici presiunilor americane, nici celor sovietice. Evident, Franța avea de asemenea interese legate de insula Roland și se pare că De Gaulle Însuși s-a arătat dispus să o cumpere de la guvernul român, pentru a o transforma În poligon nuclear
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Revoluție, urmată de o tranziție lină și infinită care, printre altele, a oferit patrioților autentici ocazia de a face avere. Dar să vedem despre ce este vorba. Așa cum arătam mai Înainte, În cursul vizitei sale În România, Richard Nixon a cedat României insula Roland, În schimbul anulării datoriei către inventatorul Ion Basgan, punînd totuși condiția ca bazele militare americane să rămînă pe insulă Încă douăzeci de ani (adică pînă În... 1989!). În schimb, administrația civilă a insulei se subordona regimului de la București
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vor oferi asistența tehnică necesară. Cu condiția ca armata americană să rămînă pe insula Roland. CEAUȘESCU: - Ce interese aveți voi acolo? NIXON: - E o chestiune de prestigiu național și, dacă vrei, personal. Americanii nu mi-ar ierta niciodată dacă aș ceda de bunăvoie una din insulele strategice ale Pacificului de Sud unei țări atît de neînsemnate ca România. CEAUȘESCU: - Modul În care pui dumneata problema este principial greșit. În primul rînd, că România e o țară foarte avansată. Ne aflăm pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acesta se arăta dezamăgit de misiunea pe care i-o Încredințaseră. Se Întorsese acolo numai pentru a-și recupera pardesiul și Îi anunță oarecum ostentativ că nu mai e dispus la nici o concesie. N-aveau decît să se descurce singuri. Cedase și așa prea mult. Rezulta suficient de clar, din scurtele ezitări dintre fraze, că nu aștepta decît o nouă și Încurajatoare promisiune. Era demoralizat și dorea un nou motiv de a se amăgi În continuare, căci Îi venea greu să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mistuite de incendiu, ci că dispăruseră!). A trebuit să-i mai admit Însă și un alt argument logic, de bun-simț. De vreme ce statul român nu deține și nu a deținut niciodată vreo insulă În Pacific, de ce autoritățile se Încăpățînau să nu cedeze acestui om, pe care Îl considerau nebun, ceva ce nu există? Ce ar fi avut de pierdut? În definitiv, ceva ce nu există nu costă nimic! Cum eliberaseră certificate de handicapat sau de revoluționar atîtor impostori, pentru a-i scuti
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
organizare, eram prins în rîndurile lor. Începem noi să izbim ca niște berbeci în ușile alea înalte, care nici vorbă să se clintească, dar nu renunțăm așa ușor, și bum, bum, continuăm ciocăneala, închipuindu-ne că pînă la urmă o să cedeze, că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zice luptăm pe dracu’. Astea-s invenții, eu nu te cred, zice Gulie. După care Piticul, prefăcîndu-se că nu l-a auzit, a declarat stare de război pe tot teritoriul României, ce ziceți de asta, știți măcar ce înseamnă? Am cedat nervos Gulie, n-am mai putut suporta presiunea, reia Roja privind în gol, mi se părea că și pădurea era bîntuită, al dracului pădurea Băneasa, dom’ Roja, zice Tîrnăcop, zgomote ciudate noaptea, lumini, OZN-uri și toate alea. Schimbaseră gărzile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost în stare să așteptăm pînă dimineață să dăm ochii cu așa o frumusețe. N-ați auzit ce-am zis? își pierde Roja răbdarea, simțind cum îl mănîncă palmele tot mai tare, e ordin! începe să țipe pînă ce Curistul cedează în fața presiunii, își scoate bastonul din inelul în care îi atîrnă la șold, și i-l întinde convins că face cea mai necugetată faptă din întreaga sa viață. N-am venit să pierdem timpul, se aude din nou vocea limpede
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Paso doble, rumba, poate și ceva mai moale, o să mai vedem, spune Roja. N-am mai dansat în viața mea așa ceva, recunoaște Părințelul. — O să vă descurcați voi, e o nimica toată, secretul e să nu vă lăsați conduși, să nu cedați nici o secundă inițiativa. — Paso și mai cum? întreabă Curistul, încercînd să se lămurească, pierzîndu-și răbdarea, trăgînd tot mai insistent cu ochiul în direcția Tușicii. — Doble, îi răspunde Roja, pas dublu, sau așa ceva, dracu’ mai știe, că nu mă pricep deloc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să te mai strecori acuma de frica hingherilor, asta da urmărire, hăituială, mai ceva ca în noaptea de 21 spre 22. Atunci te-au pasat băieții ca pe o minge dinr-o parte în alta ca pe ultimul om, pînă ai cedat nervos, militărelule. Bine că s-au găsit alții mult mai tari decît tine, alde Mortăciune sau Picioruș de Ghips care de-abia așteptau să audă la radio noutățile legate de starea ta de sănătate. Aveau nevoie de un trădător, iar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu asta, erau siguri că o vei face așa cum scrie la carte, ca să le ușurezi misiunea. Chipul ți se putea citi ca o hartă, știau ei că nu te puteai hotărî, asta le dădea garanția că pînă la urmă vei ceda nervos și vei face boacăna. Nu mai ținea să fii cu fundul în două bărci deodată, și erou, și trădător, și viu, și mort în același timp. Ce-o fi fost atunci în mintea ta, Potaie? Nici Dumnezeu cred că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sau Broscoiul, că deja zarurile fuseseră aruncate, erai în plus, tovarășe general, asta a fost concluzia Bătrînului încă înainte de a începe evenimentele principale, a cincea roată la căruță, ăsta-i motivul pentru care au pus presiune pe dumneata. Veriga slabă cedează întotdeauna prima, sînt tot vorbele Bătrînului, judecase foarte lucid chiar dacă handicapul motor nu-l mai lăsa să se ridice din scaunul cu rotile nici măcar cît să poată să pășească pînă la toaletă ca să-și facă singur nevoile. N-ar schimba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că totul e pierdut, că se bate cu morile de vînt. — O să vă demonstrez că vă-nșelați cu toții, se aude vocea lui Roja, care pune din nou mîna pe receptor, nu renunț eu cu una cu două, să vedem care cedează primii, noi sau ei. — încă nu vrea să înțeleagă că negocierile s-au terminat, că toată istoria asta cu revoluția e un capitol închis pentru voi, reia Bătrînul dezamăgit de încăpățînarea lui Roja. Din păcate aveți dreptate, recunoaște Gulie, pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]