985 matches
-
era detinut numai de conducătorul imperiului roman. Împăratul romanilor desemna și cațiva cezari dintre membrii familiei regale, care puteau succeda la domnie. Cuvantul cezar in limba latină avea sensul de conducător secund, imediat sub împărat. În imperiul roman de răsărit, cezarii erau pretendenții la domnie. Bulgarii au ales termenul cezar și nu împărat întrucat nu puteau pretinde tronul de la Constantinopole. Titlul de țar este echivalent cu titlul de rege, asa cum l-au echivalat și unii sârbi. Un "imperiu" de mărimea
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
desemna și cațiva cezari dintre membrii familiei regale, care puteau succeda la domnie. Cuvantul cezar in limba latină avea sensul de conducător secund, imediat sub împărat. În imperiul roman de răsărit, cezarii erau pretendenții la domnie. Bulgarii au ales termenul cezar și nu împărat întrucat nu puteau pretinde tronul de la Constantinopole. Titlul de țar este echivalent cu titlul de rege, asa cum l-au echivalat și unii sârbi. Un "imperiu" de mărimea Bulgariei nu se putea compara cu imperiile milenare. Cuvântul
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
În 1990, cu ocazia primei ședinte de primiri în Uniunea Scriitorilor dintr-o România liberă, dosarul său a fost susținut de Nicolae Manolescu și de Marin Sorescu, și poetul a fost admis ca membru titular. Recomandările au fost semnate de: Cezar Baltag, Mircea Dinescu, Dan Grigorescu, Ion Gheorghe. În martie 1990, i s-a propus direcția revistei Europa, pe care Aurelian Titu Dumitrescu a și înfiintat-o. Printre alții, publicau în paginile acesteia, în același timp, Nicolae Manolescu, Adrian Păunescu, Dan Grigorescu
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
continuări de tiraje. Cartea a avut parte de succes public, ajungând în 1936 la un tiraj de 30—34.000 de exemplare. Reacțiile critice de la vremea publicării romanului au fost în general pozitive, printre cei care au semnat cronici fiind Cezar Petrescu (în revista "Gândirea"), Tiberiu Moșoiu, Octav Botez, Gheorghe Bogdan-Duică, Mihail Dragomirescu, Pompiliu Constantinescu, Constantin Gerota, Ion Dobre, Radu Dragnea (colaborator al revistei "Gândirea" - în 1927) și Scarlat Struțeanu (colaborator al revistei "Flacăra" - în 1932). Primirea nu a fost totuși
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
mulți asasinați de către propriile trupe. Diviziunea politică a Imperiului Roman a început sub Dioclețian. În 286, prin crearea tetrarhiei, i-a oferit partea de vest lui Maximian ca august și l-a numit pe Constantius Chlorus drept subordonat al său (cezar). Acest sistem a separat efectiv imperiul în patru părți și a creat capitale distincte în afară de Roma ca un mod de a evita neliniștea civililor care marcase secolul al III-lea. În vest, capitalele au fost Mediolanumul lui Maximian (azi Milano
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
a evita neliniștea civililor care marcase secolul al III-lea. În vest, capitalele au fost Mediolanumul lui Maximian (azi Milano) și Trierul lui Constantius. La 1 mai 305, cei doi vechi Auguști s-au retras și au fost înlocuiți de Cezarii lor respectivi. Sistemul tetrarhiei a eșuat atunci când împăratul roman apusean, Constantius, a murit pe neașteptate în 306, și fiul său Constantin cel Mare a fost proclamat Augustus peste vest de către legiunile din Britania. O criză a urmat deoarece mai mulți
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
titlu) era conferit în mod ocazional de țar ca răsplată pentru servicii deosebite aduse imperiului. Astfel, Petru cel Mare i-a conferit titlul de cneaz ("kneaz luminat" - duce) favoritului său, Alexandr Menșikov, iar mai târziu, Ecaterina cea Mare prin hotărârea "cezarului roman") i-a conferit titlul de mare cneaz amantului ei, comandantul militar și omul de stat Grigori Potemkin. După 1801, după încorporarea Georgiei în Imperiul Rus, diferitele titluri nobiliare (de comit) ale aristocraților locali au fost traduse în limba rusă
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
(din , „Lucrurile publice ale Romei”) a fost organizarea de stat a Romei și a teritoriilor sale în perioada cuprinsă între abolirea Regatului Romei (510 î.Hr.) și până la numirea lui Cezar că dictator pe viață în anul 44 î.Hr., sau, mai probabil, până în anul 27 î.Hr., anul în care Senatul român i-a acordat lui Octavian titlul de "Augustus". Orașul Romă este situat pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de coastă de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
lupta și pentru întărirea familiei, ce s-a slăbit, și pentru întărirea religiei, ce se clatină". În 1858 întreprinde o nouă călătorie arheologică, fiind unul din premergătorii acestei științe în România. Apare "Trompeta Carpaților" (1865), continuare a "Buciumului", director fiind Cezar Bolliac. Apare volumul de lirice sociale și protestatare "Poezii umanitare" (1866). În 1869, face o excursie arheologică, poetul fiind și un pasionat în domeniu. Cezar Bolliac moare la București în anul 1881.
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
o guvernare eficientă a statului. Dioclețian a reorganizat imperiul, împărțindu-l în zece dioceze, în anul 290 d.Hr. În 292 a avut loc prima revoltă a Egiptului. Pe 1 martie 293, sistemul tetrarhic a fost definitivat, fiind cooptați doi Cezari: Galerius pentru Dioclețian, și Constantius Chlorus pentru Maximian. Uzurpările erau astfel mai dificile, iar autoritatea imperială a fost multiplicată cu patru. În 297-298, în contextul războiului cu perșii, au existat două tentative de uzurpare: Iulian în Africa și Domitius Domitianus
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
lui Flavius Severus și lui Maximin Daia. La 25 iulie 306 , Constantin a fost proclamat împărat de către trupele din Britania. Câteva luni mai târziu, Maxentius a fost proclamat împărat la Roma de către gărzile pretoriene. Recunoașterea lui Constantin cel Mare ca Cezar că membru inferior al tetrarhiei, de către Galerius, și refuzul lui Maxentius au dus la destrămarea tetrarhiei. Maximian Herculius a revenit pe scenă politică. Maxentius s-a proclamat princeps, cerând recunoașterea din partea lui Galerius, dar fiind refuzat, a luat titlul de
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
Gallia, la Constantin. Între timp, izbucnește revoltă lui Valerius Alexander și are loc conferință de la Carnuntum ce regulariză sistemul politic. Desfășurată sub președinția lui Dioclețian, conferință stabiliea împărații legitimi și uzupratorii. Galerius a devenit primul dintre Augusti, avându-l ca Cezar pe Maximinus Daia. Licinius a fost promovat că Augustus, iar Constantin a rămas în poziția de Cezar. Maxentius și Valerius Alexander au fost denunțați că uzurpatori, iar Maximian Herculius a fost forțat să abdice din nou. În urmă presiunilor exercitate
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
Galliei, numit Cezar și princeps iuventutis în 317, în timp ce Fausta dorea promovarea fiilor săi. Constantin a reorganizat imperiul, a reformat statul, a revigorat tetrarhia de familie, el că Maximus Augustus, și fii săi , Constantin ÎI, Constantius II și Constans, că Cezari, ulterior Dalmatius Iunior. În 335, Constantin II a luat Galiile, Hispaniile și Britania, cu reședința la Treveri, Constantius al II-lea a preluat Egiptul și Asia Mică, cu reședința la Antiochia, iar Constans a preluat Italia, Africa și Panonia. Dalmatius
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
origine barbara. Constantius II , care guverna în Orient, îl învinge pe Magnentius la Mursa și Mons Seleuci, iar francii și alamanii pătrund în Gallia. Lui Constantius i-a urmat la tron în 361 vărul sau, Iulian, care era cooptat că cezar al vestului din 355. A preluat titlul de augustus, opunându-se lui Constantius din 360. Pentru că dpusnea de o bogată cultură și având aplecări filosofice, a fost unul dintre personajele tragice ale antichității târzii. Având pasiune pentru filosofia greacă și
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
distruse, iar crimele erau la ordinea zilei. Suetonius (69-122), unul dintre cei mai importanți istorici romani, provenea din ordinul ecvestru și a fost funcționar imperial (secretar al împăratului Hadrian). Acesta a scris opera intitulată "Caesarum XII. vitae" (Viața celor 12 Cezari), care conține biografiile unor împărați romani, de la Cezar la Domițian, sub forma unor medalioane. Aceste medalioane sunt structurate într-un segment cronologic, în care sunt narate faptele politice, militare și culturale petrecute, inclusiv viața privată a familiilor imperiale (aceste informații
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
i-a oferit flori ca felicitări. Prima lui impresie a fost că orașul era în paragină, situație care începuse după cucerirea acestuia în a patra Cruciadă, dar care era datorată și reducerii continue a bazei de impozitare de care dispunea cezarul bizantin, pe măsură ce imperiul lui se reducea din ce în ce mai mult sub loviturile arabilor musulmani și mai apoi ale turcilor musulmani. La momentul cuceririi capitalei, imperiul nu mai era decât o umbră a mărețului stat care fusese cândva, fiind limitat la împrejurimile acesteia
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
franca, pe de-o parte, și regiunile vestice, predominant rurale, vorbitoare de latină, pe de altă parte. În anul 292, împăratul roman Dioclețian a împărțit Imperiul Roman în două regiuni, fiecare dintre ele administrate de un Augustus și de un Cezar (tetrarhie). Din secolul al V-lea, stăpânirea romană s-a prăbușit în apus, dar a continuat să existe în răsărit, în timp ce noua capitală romană (a doua Romă) a fost inaugurată în anul 330 la Constantinopol de împăratul Constantin cel Mare
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
autentice. E vorba despre deliberări ale Senatului sau scrisori ale împăraților. În istoriografia antică astfel de transcrieri apăreau întotdeauna distinct față de digresiunile retorice în care istoricii obișnuiau să se lanseze. În lucrarea lui Salustiu despre Catilina sau în cei "Doisprezece Cezari" a lui Suetonius există exemple de astfel de documente și sunt considerate ca autentice. Cele din "Istoria Augustă" însă par a fi inventate, diagnosticul bazându-se pe aspecte de stil, pe menționarea de ranguri militare și dregătorii care au apărut
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
aceste condiții ea alunecă fără să-și dea seama către cea mai îngrozitoare nelegiuire. De când se întorsesedin Siria, la începutul anului 969, Nichiphor era chinuit de presimțiri întunecoase. Simțea urzindu-se în jurul său comploturi în umbră. Moarte bătrânului său tată, cezarul Bardas Phokas, îi spori și mai mult tristețea. Totuși el iubea mereu pe Theophano. Aceasta uză cu perfidie de influența ei pentru a-l rechema pe Tzimiskes la curte. Ea arătă împăratului cât era de supărător să se lipsească de
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
tinerețea Xenei - care o arată ca fiind o ucigașă crudă, dar care are un copil, pe Solan care este ucis mai târziu de fiica Gabriellei. Xena, în tinerețea ei a fost la început o războinică pirat, care îl salvează pe Cezar de pirați, dar Cezar o trădează și o crucifică, punând soldații romani să-i zdrobească fluierele picioarelor. Xena este salvată de o tânără britanică, M'Lila.În cursul sezonului 2, Xena îl înfruntă și pe Bacchus, zeul vinului, și armata
Xena, Prințesa războinică () [Corola-website/Science/312815_a_314144]
-
dar nu începuse încă să prigonească creștinismul. De fapt, la început Dioclețian i-a lăsat pe creștini în deplină libertate, ceea ce a și făcut ca numărul creștinilor să crească foarte mult. Era însă cineva care voia nimicirea totală a creștinismului: cezarul Galeriu (începuse nu cu mult timp înainte guvernarea numită „tetrarhia”; adică guvernarea celor patru: Dioclețian și Maximian (286-305) ca împărați și Constantius I cu Galerius ca cezari). Cezarul Galerius a împins mișcarea păgânismului la o confruntare decisivă cu creștinismul. La
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
să crească foarte mult. Era însă cineva care voia nimicirea totală a creștinismului: cezarul Galeriu (începuse nu cu mult timp înainte guvernarea numită „tetrarhia”; adică guvernarea celor patru: Dioclețian și Maximian (286-305) ca împărați și Constantius I cu Galerius ca cezari). Cezarul Galerius a împins mișcarea păgânismului la o confruntare decisivă cu creștinismul. La început, în 302, soldații creștini au fost nevoiți să lase armata, mai apoi proprietățile bisericii și a creștinilor au fost confiscate. În cele din urmă ca să-l
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
o noua formă Romei l-a făcut să fie temut de către aristocrația senatoriala care a uneltit o conspirație împotriva sa. Pe la idele lui martie (15 martie) 44 î.Hr., un grup de conspiratori conduși de Cassias și Brutus, îl asasinează pe Cezar prin înjunghiere. Dar în loc să se reinstaureze republica, urmează 13 ani de război civil. Marcus Antonius, prietenul și camaradul de oaste al lui Cezar, pretinde a fi succesorul acestuia. Totuși, nepotul și fiul adoptiv al lui Cezar, Octavian, care pe atunci
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
a fost întâmpinat cu un salut român dubios și batjocoritor: " Ave Imperator, Caesar et Rex. Victor et gloriosus es. Nissa antiqua omnis Orientis populi te salutant redemptorem, ferentem oppressis prosperitatem atque salutem" care s-ar traduce astfel:" "Bucură-te împărate, Cezar și rege: Sunteți victorios și glorios. În anticul Nis toate popoarele din est va salută, aducător de prosperitate pentru asupriți." În timpul ocupației germane din al Doilea Război Mondial, prima tabăra de concentrare nazistă din Iugoslavia a fost situată în apropiere
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
sfia să declare: „noi reafirmăm declarația Confesiunilor Luterane, că 'Papa este Antihristul însuși'.” Cu toate acestea, vechii protestanți, ca și unii teologi catolici, în special în cercurile liberale, preferă astăzi un antihrist expirat, identificat de câțiva gânditori vechi creștini cu cezarul Nero, persecutorul creștinilor, sau eventual și cu alți cezari ostili creștinilor și evreilor, care i-au succedat. Acest curent se numește preterism. Numărul 666 a fost identificat din timpuri vechi ca o ghematrie a numelui lui Nero scris în ebraică
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]