54,187 matches
-
ei este simultan afirmativ și negativ, iar în această aparentă ireconciliere stă puterea de seducție a femeii. Căci cochetăria e un privilegiu feminin, susține Simmel. Nimeni nu a auzit de barbati cocheți, dar Simmel oferă o explicație interesantă pentru această chestiune altminteri perfect intuitivă: identitatea masculină e stabilă și determinată cultural, pe cînd cea a femeii e întemeiata pe un spațiu de ezitare și nehotărîre care îi permite libertatea de a promite fără să o oblige să se țină de cuvînt
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
Paz o probă că doamna ocupă rolul superior într-o ierarhie a cuplului, iubitul fiind vasalul ei. Dragostea e subversiva, conchide Paz, pentru că ea răstoarnă ordinea firească, a socialului, masculinizînd ipostază feminină, pentru a o face astfel puternică. E o chestiune bine știuta că apariția masculinului în adresarea către iubita va fi desemnat, aparent, tocmai faptul că aceasta poezie nu era adresată unei femei, ci dimpotrivă, unui alt bărbat. Marrou susține, între alții, destul de convingător această ipoteză conform căreia amorul curtean
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
capacitatea de a înțelege în ce stă valoarea și, în același timp, originalitatea cărții lui Jean-Claude Schmitt, Rațiunea gesturilor, publicată în traducerea Doinei Marian și cu o prefață a profesorului Alexandru Duțu de Editură Meridiane. Schmitt, pe scurt, combină ambele chestiuni, pe cea a corpului și pe cea a retoricii comportamentale, descoperind și problematizînd de fapt în studiul său tocmai verigă de legătura dintre ele: gestul. Pornind de la o propoziție celebra datorată profesorului sau, Jacques Le Goff, aceea că întreaga lume
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
Clinton care poartă, totdeauna, toata vină, deprecierea cursului dolarului etc. Adică lucruri despre care ar putea vorbi - și chiar o face - orice cetățean de nivel mediu al planetei tributar mentalității unei societăți globalizante. Mă întreb însă atunci dacă nuvelele în chestiune mai sînt texte literare. Nu mă las influențată, în această ezitare, de faptul că subiectul a noua nuvele din douăsprezece este, avuat, "din viața". Trucul e cu mult prea vechi și, oricum, nu are importanță. Ceea ce, într-adevăr, contează este
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
cum spuneați în Introducere, își propune "să urce la etaj". Va rog să aveți amabilitatea să o prezentați pe scurt cititorilor români, daca este posibil începînd chiar cu acest titlu, intenționat ambiguu și totuși incitant, Operă artei. G.G.: Sînt două chestiuni succesiv prezentate, cea dinții în primul volum - modurile de existență ale operelor de artă, și cea de a doua în celălalt volum - funcția sau, mai degrabă, una dintre funcțiile operelor de artă, pentru mine cea definitorie, si anume, funcția estetică
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
început în două volume (Figuri I,ÎI,III, sînt resimțite, mai degrabă, ca un ciclu, o serie). Trebuie să facem o legătură între dimensiunea lucrării și importanța pe care o acordați subiectului tratat? G.G.: Știți... atunci cînd întreprinzi studiul unei chestiuni nu ai de la început o idee despre dimensiunea care îi va fi acordată și, prin urmare, apriori nu aveam nici o idee despre dimensiunea lucrării. Ceea ce mi-era însă foarte clar de la început era o structură în două volume. Și aceasta
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
mi-era însă foarte clar de la început era o structură în două volume. Și aceasta pentru motive care țin de stadiul teoriei artei, acum: diferiți filozofi care s-au ocupat de această temă în ultimile decenii au amestecat prea mult chestiunea modului de existență și cea a funcției estetice. Eu, dimpotrivă, țineam mult să separ cele două serii de probleme care sînt pentru mine foarte distincte. De aceea nu voiam deloc să reduc această lucrare la un singur volum; concep aceste
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
III din Discursul povestirii este, în cea mai mare parte un studiu de naratologie. Din acest moment, m-am ocupat, cum să spun, destul de constant de probleme de teorie generală a literaturii, deci de poetica, de studii de poetica asupra chestiunii genurilor, de cutare sau cutare gen particular, precum Mimologii care se ocupă de imaginația lingvistică; m-am preocupat de practici literare destul de generale, precum paratextul în Praguri, de practici de imitație și de transformare a textului în Palimpseste. Așadar, de la
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
ridică din umeri sau pun pe tapet abureala cu izul veșnicului gri. Și pentru ca rândurile mele să fie la îndemâna oricui și mai ales gustate de cei ce le citesc, am să vă amintesc, cam cum era pe vremuri, evident în chestiunea de întrebare și răspuns în problema grijii pentru om. Vremuri, zic, nu prea îndepărtate, pentru că, altfel, până și generația mai în vârstă ar spune că fabulez, sau, mai grav, că spun povești cu monștri în vremuri, de vremuri inventate. Totuși
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
că și cei care scriu despre violuri, boschetari, prostituate și criminali (dacă n-or fi aceiași). Mai grav e cînd acești gazetari, evident inculți, cred că totul poate fi tras la nivelul lor și se pronunță cu aplomb urechist în chestiuni despre care habar n-au. Și încă mai grav e faptul că nici unul dintre cei care supervizează textele intrate în pagina nu sesizează impostura, probabil fiindcă și ei au același nivel intelectual. * Iată, de exemplu, cum a fost prezentat în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
Constituție: articol care limitează împământenirea evreilor. Eminescu, Slavici, Caragiale angajează atitudini violent polemice. Aceste atitudini nu trebuie izolate de pulsul unui moment istoric. Și nici de anumite "modele polemice" de circulație în acel moment în Europa Centrală. * ăSollă și ăHabenă. Chestiunea ovreiasca în România e o carte izolată în opera lui Slavici. Marea majoritate a bibliografiilor o ignoră; aproape nici unul dintre exegeții scriitorului nu crede necesar a se opri asupra ei. Eminescu, care, în alte rânduri, se arătă încântat de isprăvile
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
al României în diplomația și în publicistica germană a secolului XIX: Emil von Richthofen, este convocat să depună mărturie cu privire la evenimentele în cauză un foarte bun cunoscător al situației din România: "Richthofen, s-a pronunțat de mai multe ori în chestiunea evreilor din România, si anume în studiul Die serbische und rumänische Judenfrage und ihre europäische Bedeutung (din 7 februarie 1879) și în serialul de patru foiletoane, intitulat Das Rechtgutachen des Professors Dr. Bluntschli în der rumänischen Juden-Frage (din 19,20
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
alta maghiară, ba chiar cu una ucraineană, ca să nu mai vorbim și de cea maghiară ori de milionul de evrei, acum toți cetățeni cu razăm puternic mai ales in Anglia și în America." Neîndoios, suspiciunile au rămas. ăSollă și ăHabenă. Chestiunea evreiască în România nu și-a pierdut din eficacitate. Slavici va rămâne un strateg al defensivei, mereu speriat de ceea ce ar putea să se întâmple: e un luptător, dar acum speranțele sale sunt drămuite. Sau legate de "alte idealuri". Nu
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
chica, șapca și barbă. Cămașă cu gura într-o parte, cu nasturele subt maxilar și ureche îi deosebește numaidecît. Dormitorul adună de-a valma fete și băieți. Față fiind, și după Bakunin și după Kropotkin, un camarad, sexul e o chestiune secundară și sfielile delicate sînt dominate de ăideeă. În Rusia europeană sînt nu mai puțin de 366 secte religioase, multe din ele învecinate cu o atitudine politică revoluționară". Dezbaterea e practic infinită, în această atmosferă dostoievskiana, argumentele venind pe o
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
joc secund", în care interesul cade pe nuanțarea punctelor de vedere și pe formularea unor concluzii mai totdeauna fecunde în rezultate. Cartea d-sale, incitant intitulată Paradoxul român, dovedește, repet, cît de adînc și de fecund meditează autorul asupra cîtorva chestiuni cu adevarat nevralgice ale istoriei contemporane a României. Aflăm aici studii despre construcția României Mari, despre România interbelică democrată, despre Carol al II-lea, despre Ion Antonescu, despre fenomenul legionar și P.N.T.C.D. Și, sîntem avertizați, va urma un al doilea
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
un unicat pentru că și alte popoare, așezate geopolitic nefericit, au avut parte de situația lor paradoxala. Dar, oricum, fenomenul devenirii românești nu poate fi înțeles fără luarea în considerare a situației sale paradoxale. Primul studiu din carte se apleacă asupra chestiunii construcției României Mari. România Mare se dublase teritorial și se triplase că populație. La Conferința de pace de la Paris i se recunoscuse țării această nouă realitate, dar dat fiind faptul că minoritarii reprezentau 28% din structura totală a populației, România
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
ajuns la București sau că în România există mișcări de refuz al reformei? Cînd aceste mișcări violente devin sursă de dispute politice, iarăși e greu să-și închipuie un observator de la distanță că România tocmai a izbutit să-și rezolve chestiunile care țin de funcționarea statului de drept, cum afirma o mare parte a comentatorilor politici de la noi. Cu o reformă făcută șerpuitor, din motive care, și ele, pot scăpa observatorului de la distanță, care contabilizează această șerpuire și marile conflicte între
Microscopul si ocheanul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18094_a_19419]
-
neincredere față de această sentința, afirmînd că nu știu dacă aceasta sentința n-a fost marcată politic. Gravitatea unei asemenea bănuieli - lipsită de probe - îl aduce, voit sau nu, pe Miron Cozma într-o postură de victimă. Dar, dincolo de toate aceste chestiuni, problema lui Miron Cozma e, la drept vorbind, una singură. Iar gravitatea ei ține chiar de puterile statului de drept în România. Liderul minerilor din Valea Jiului a fost pedepsit, se spune din anumite direcții, mult prea aspru. Dar pedeapsă în
Miron Cozma si legea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18110_a_19435]
-
Profesorul de matematică Adriana Bittel: - Domnule Brezianu, o dată cu urările afectuoase ale redacției noastre, vă transmit și dorința tuturor de a afla secretul tinereții dvs. longevive. Barbu Brezianu (rîde): - Păi, n-am nici un secret și nici un merit în asta. E o chestiune de genetică. Și de gimnastică mentală. Mintea trebuie mereu ocupată cu lucruri interesante. Sînt, slavă domnului, din belșug. - Pentru mine, interesant ar fi acum să ne întoarcem în anii adolescenței dvs. pe cînd erați licean la "Spiru Haret". Cu cine
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
fie învins, arestat, iar cei care l-au urmat să se întoarcă acasă înfrînți. Cum de s-a ales Miron Cozma după aceasta mineriada eșuată cu o arestare și cu posibilitatea de a intra în pușcărie pe termen lung, această chestiune e una de factură labirintica pentru Ion Cristoiu care a recunoscut pentru un post de radio că nu va înțelege cît va trăi ce a fost în mintea lui Miron Cozma la ultima mineriada. Dar, neștiind probabil de scenariul lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
precizează că în acea mașină se află un reporter al ziarului sau. Și că reporterul sau n-a făcut altceva decît să se deplaseze în interes gazetăresc, la ultima mineriada. Cum acuzația deputatului vine în urmă anumitor informații de la SRI, chestiunea poate avea și alte implicații decît cele pe care le ridiculizează Ion Cristoiu într-un alt editorial al său, cel de luni 22 februarie. Oricum, lucru rar în presă, mașina al carei proprietar se pare că este unul dintre corespondenții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
lung. Drept care a tăiat vreo jumătate de oră. Rezultatul, paradoxal: în loc să pară mai scurt, filmul părea acum mult mai lung decît înainte! Un exemplu în plus că, în artă, deci și în cinema, durata e cu totul altceva decît o chestiune de cronometraj. De pildă, Întîlnire cu Joe "Black", cu toate că durează aproape trei ore, reușește să-și țină sală cu sufletul la gură, reușește să pară o construcție supla, cu o structură de rezistență pe cît de discretă pe atît de
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
ample". Din nefericire, departe de a fi un accident, manualul în discuție este simptomatic pentru o gamă completă de instrumente didactice inepte care, în decadă - zisă - post-comunistă, continuă să tortureze sadic generații de elevi inocenți. Dincolo de orice diferențe minore, în chestiunile cu adevarat esențiale ele trădează o convergență alarmantă. De pildă, toate mutilează pînă la desfigurare o serie de scriitori însemnați. Trec peste autorii turnantei artistice, sociale și politice miraculoase de la 1848, înecați de manuale într-un verbiaj fie liricoid-plîngăcios, fie
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
pentru că acum publică și esențialul studiu Fenomenul românesc), nu i se părea că genul românesc, tinde să devină dominant. Ralea se întreba încă de ce n-avem român, pornind de la un studiu al maestrului sau Ibrăileanu din 1926 pe marginea aceleiași chestiuni. Ralea socotea înainte de toate că n-avem român pentru că nu am avut în secolele trecute epopee, la noi dominînd balada care duce, fatal, la nuvelă și schița. Apoi, n-am avut burghezie pînă la sfîrșitul secolului nouăsprezece (în țările Europei
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
pentru că ele sînt scrise în gamă romanescă, ceea ce presupune că autorul lor are aroganța romancierului, captivat de firul propriilor sale idei, preocupat de construcție și de semnificații pînă la a ignora prezența implicită a cititorului, esențială într-o povestire. O chestiune de ton, de inflexiune a stilului, poate. Dar una fundamentală. Aș împărți povestirile incluse în acest volum în cîteva categorii: cea a parabolelor și alegoriilor, din care fac parte "Familia Adam", "Amandine sau cele două grădini" sau "Giulgiurile Veronicăi", cea
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]