1,574 matches
-
cred că Ted ar trebui s-o facă. Gândește-te la cât de plictisitor ar fi după ce-ar ieși, cu discursurile lui. „Am vizitat o sferă extraterestră“, de Ted Fielding. N-am mai apuca să-i auzim sfârșitul. Și chicoti. „Ted are dreptate“, Își zise Norman. „Este evident exaltat.“ Harry era de acum de-un optimism exagerat și alert, sarcasmul greoi care-l caracteriza fiind Înlocuit de un comportament vioi, deschis și optimist. În plus, manifesta un soi de indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trec pe străzi și arunc cu pietre în vitrinele orașului. taci, îi, spun Vocii, nu vreau să mi se povestească nimic despre viața mea de dinainte. Dar Vocea nu se poate opri, îmi povestește, din interiorul creierului meu, toată viața. Chicotește, îmi amintește de lucruri hazlii, din cînd în cînd își șterge cîte o lacrimă (ceea ce mă impresionează, nu e puțin lucru să știi că vocea din interiorul creierului tău își șterge din cînd în cînd cîte o lacrimă). o ameninț
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
una din ele își luă însă zborul un fluture. — Ia te uită, spuse fata, poate că sunt făcute pentru fluturi. — nu trebuia să-l gonești, spuse Victor, acum o să moară din cauza căldurii, peste cîteva ore. — Găsește el o altă căsuță, chicoti fata apropiindu-se de Victor și înlănțuindu-l cu brațele de gît. Victor încercă să se debaraseze de ea, dar fata era mult mai vînjoasă decît părea în realitate. Cea de-a doua voce din mintea lui Victor reacționă ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea, coniac, iar coniac, după aceea un marghiloman, apoi iar coniac, tot așa de la o zi la alta, "știți, eu niciodată cînd beau nu..." Ziaristul a chicotit ,,eu dimpotrivă, numai cînd beau, asta-i bună, eu dimpotrivă" și a plecat lăsîndu-se acoperit de sînul abundent al femeii. Era mai înaltă ea ori mai scund el. În astfel de situații e mai bine să nu-ți exprimi opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
săptămînă. Radul Popianu credea că pricepe mai mult decît ceilalți tîrgoveți ce vor și încotro se îndreaptă cei doi noi veniți în așezare, dar mai toate din cîte făcuseră îl amuzau și nimic altceva. Dacă ar fi putut, ar fi chicotit, dar la vîrsta lui așa ceva... Mai toată lumea era prinsă, cei mai bătrîni mai bombăneau, dar tineretul, tineretul se înșurubase cu totul. Cînd făcea rondul, ca de obicei, pe ulițe și prin grădini trebuia să fie foarte atent să nu dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toată clasa nota trei, a spus profesorul cu un glas din care reieșea clar în evidență că dintr-o asemenea premisă nu putea să decurgă decât o asemenea consecință, încît pentru întîia oară am uitat că îl detest și am chicotit. Exprimarea spontana a unei gândiri care țâșnește pură ca un izvor mi-a plăcut totdeauna la oricine, chiar și la ticăloși. S-a întors spre mine surprins. - Rîzi!? În templul matematicii și al geometriei nu se râde, chiar dacă ești un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
altă zi, când ai și niște haine pe tine? — E timpul să ieși din baie, Lots, insistă Henrietta, înfășurând-o în prosopul uriaș de baie. Pot s-o usuc eu? întrebă Fran, luând în brațe trupușorul neastâmpărat care începuse să chicotească și învelindu-l în prosopul călduț de bumbac. Capul lui Lottie i se odihnea sub bărbie, umplând-o de fericire. — Crezi că voi găsi vreodată pe cineva cu care să fac așa ceva? — Pentru Dumnezeu, Fran, o dojeni Henrietta, care considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
faci sex, o lămurește Lottie pe un ton compătimitor, profitând de diversiune și de ocazia de a-și arăta vastele cunoștințe. Trebuie să faci sex cu un bărbat dacă vrei să ai un copil, mătușică Fran. Toată lumea știe asta. Fran chicoti. — Vreau să spun un bărbat pe termen lung. Un bărbat în casă. Henrietta, care rareori rămânea fără replică, era de-a dreptul uluită. — Doar nu vrei să sugerezi căă? Însă își dădu seama imediat că tocmai asta sugera Fran. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și îl atașă la ceva care semăna cu un fier de ondulat părul. — Aceasta e sonda pe care-o introducem pentru colectarea de ovule. Folosim un prezervativ, desigur. Sincer, consumăm mai multe prezervative decât Warren Beatty în secția asta. Fran chicoti, uimită din nou de cât de destinsă era atmosfera. — Punem partenerii s-o facă, dacă nu cumva tremură ca o frunză-n vânt. De fapt, adesea au nevoie de mai multe sedative decât femeia. Oare de ce nu mă mir? Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu tărăgăna prea mult. Credeam că de-abia aștepți să pui mâna pe materialul lui genetic. — Mamă, explică Sophie, asta a fost de-abia prima întâlnire. După cum se poartă tipul ăsta, o să facă rezervare cu două săptămâni înainte oricum. Fran chicoti. — Oricum, o întrebă Sophie pe maică-sa, credeam că ești împotriva sexului în afara căsătoriei. Mie îmi spui tot timpul asta. Pentru că ai șaisprezece ani. N-o să mai fiu când o să ai vârsta mătușii Fran. Se întoarse spre prietena ei. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru a descrie jocul actoricesc! Keith Wilson, observă Fran, era deja destul de bine dispus. — Și „animat“, nu uita de „animat“, îl întrerupse Mike, trupa din Woodbury Dene a dat o reprezentație animată a spectacolului Annie Ia-ți Naibii Pușca. Fran chicoti. — Dar vă mai amintiți când a sunat cineva să anunțe că a avut loc un accident pe șoseaua de centură și Stevie a întrebat: „Câți morți?“. Și când tipul a răspuns „Nici unul, slavă Domnului“, Stevie a zis: „Atunci nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vârsta la care cel mai important lucru în viață era să ții pasul cu de-alde Samantha. — Sam spune că nu e o nuntă adevărată dacă nu ai șase domnișoare de onoare și un moment de karaoke la petrecere. Fran chicoti. Nu reușea să și-l închipuie pe Laurence ținând isonul la Staying Alive. — Maa-mă, zău așa! Sophie cea de șaisprezece ani era stânjenită la culme de tupeul maică-sii. — Las-o pe mătușica Fran să hotărască dacă vrea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bebelușul ar putea să aibă părul șaten, ochi albaștri, înconjurați de riduri și să poarte petice de piele la coate ca Jack Allen, în loc să fie un zeu arian fără simțul umorului și cu o diplomă de profil real. — Stevie! Fran chicoti fără să vrea. — Laurence are un minunat simț al umorului. Doar că e diferit de-al tău. — Sau de-al oricui altcuiva. Stevie țâșni înapoi în forfota din redacția de știri înainte ca Fran să apuce să-i dea replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
clătină din cap. — OK, atunci ce zici de asta? Poate e mai pe gustul tău. Arătă spre o rochie delicată și elegantă Catherine Walker, fără urmă de volan sau blăniță. — Glacială și inabordabilă în satin de culoarea fildeșului. Perfect. Fran chicoti, deși trebui să recunoască, îi plăcea la nebunie rochia. — E greu să fii glacială și inabordabilă când ești cu burta la gură. Vocea Henriettei coborî la nivelul unei șoapte. Cum se întâmplă cu vocile unor persoane din înalta societate, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în seara asta. Jack trebuie să-i fi auzit venind pe alee și îi aștepta în prag, ținând brațul în jurul lui Ben, care avea ochii roșii de plâns, învinovățindu-se de bună seamă pentru toată povestea. — Un comitet de întâmpinare, chicoti Ralph, ignorând cu inocență agitația pe care o stârnise, ce amabil. — Ralph, ticălos bătrân, îl întâmpină Jack, ajutându-l să coboare din mașină. Poți, te rog, să ne anunți data viitoare când pleci la plimbare? Drept răspuns Ralph îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
răspuns Ralph îl privi cu deosebită atenție. — Te știu de undeva, nu-i așa? întrebă el. Îmi amintesc - în glasul lui se simți o notă de siguranță și încântare pentru că își amintise -, vii în fiecare marți să iei gunoiul. Ben chicoti în spatele lor. — Ajungă-ți, foarte mulțumesc, șuieră Jack. Probabil își închipuie că tu ești instalatorul. Intră, călătorule, îl pofti Jack, o să-ți găsesc ceva interesant de văzut la televizor. Ralph îl urmă ca un mielușel. N-o să se supere Carrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urmează să intru, anunță Jack, așezându-se pe brațul scaunului ei. — Nu totul e ereditar, să știi. Jack o ignoră. — Și acest lucru e obiceiul vostru neliniștitor de-a ieși în lume în ținuta de culcare. — Nu-ți face griji, chicoti Fran, dându-și seama dintr-odată că era încă îmbrăcată în chimono-ul din mătase albă, de îndată ce ne căsătorim, promit că n-o să mai port nimic. Jack o strânse în sfârșit în brațe. — De ce oare nu mă liniștește lucrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
băusem cam mult, Emilia s-a apropiat de urechea mea și mi-a șoptit: "Mă credeai proastă?" Am priceput imediat că găsise, când mersese cu mine, un prilej să ridice pânza care acoperea bucata de marmură. "Dar nu-i nimic, chicoti ea ca să mă consoleze, ai să faci tu o sculptură mare dacă o să ai energia necesară". Rușinat, furios, am reacționat grosolan. Am îmbrîncit-o, "du-te dracului cu energia ta", apoi am plecat trântind ușa. Din întîmplare, pașii m-au dus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chiar dacă am făcut asta cu silă. Încât mediocritatea mea semăna cu o cameră curată în care nu găseai nici un gunoi. Totul era de duzină, ieftin, descurajant; eram prea conștient de asta ca să devin un impostor oarecare. Mi-am amintit fraza chicotită de Emilia: "Nu-i nimic, ai să faci tu o sculptură mare, dacă o să ai energia necesară". Nu, nu aveam această energie. M-am dus să-l rog pe meșterul cioplitor de cruci să mă primească înapoi. Am rămas mirat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcîndu-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, "dar viața, a chicotit vecinul meu de masă, e mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă". Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul care chicotea și am mai băut o sticlă după care m-am întors acasă. L-am visat din nou
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, "dar viața, a chicotit vecinul meu de masă, e mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă". Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul care chicotea și am mai băut o sticlă după care m-am întors acasă. L-am visat din nou pe Bătrânul. Mi-a zis poruncitor: "Te aștept, domnule sculptor". Mă așteptam să adauge: Nu mă sili să te aduc cu forța". Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această impresie. Intra în mare cu multe precauții, bălăcindu-se la margine, chicotind și fugind înapoi de cum îi ajungea apa la genunchi, după care, căpătând curaj, avansa, înfrunta chiar câteva valuri, scoțând de fiecare dată țipete scurte, de plăcere amestecată cu teamă. Nu știa să înoate. Dacă-l răsturnau valurile și înghițea apă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pielea lui albă, de un alb veșted, parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, ce-i făcea trupul și mai dizgrațios. A intrat în apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
linia slipului satinat. Mânuind un pistol cu apă, bărbatul, după ce îi explică, răbdător ca atunci când vorbești cu un copil, că nu e nimic periculos, va simți doar puțin rece, să se lase deci, să nu se mai apere, iar ea chicotește, deja înfrântă "nu, nu, nu-mi place; vă rog, nu-mi faceți asta" o va stropi între picioare, ea va țipa subțire, și în marele suspans pe care îl subliniază, din nou, imobilitatea camerei, timpul îngheață. Totul devine așteptare. Pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
târziu, mă îndrept agale spre stația de autobuz. La ieșirea din parc, dau peste o gașcă zgomotoasă de puștoaice americanizate: patru liceene în uniformă, cu fuste plisate scurte (mult prea scurte, sesizează, pudic, subconștientul), șopotind de zor între ele și chicotind la intervale regulate. Bref, visul umed al oricărui puber... Din dorința de a le evita ocheadele, fac stânga împrejur și pornesc spre ieșirea diametral opusă. Gest tardiv însă... Ceata mă zărește și se lansează în urmărire. Fetele mă ajung destul de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]