2,837 matches
-
Moldovei, care a declarat-o de sine stătătoare, având personal permanent de slujire. În 1925, prin legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, Biserica Mitocul Maicilor a devenit filială parohială a Bisericii Banu, îndeplinind acest rol și în prezent. În chiliile bisericii au locuit maici, elevi seminariști, studenți etc. În jurul bisericii se afla un cimitir. Fiind deteriorat, lăcașul de cult a fost reparat în 1936. Cu acest prilej, flotila aeriană condusă de comandorul aviator Constantin Argeșanu (1894-1964) împreună cu preotul Cezar Vuza
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
1730-1733 s-a retras împreună cu 12 ucenici la Schitul Poiana Mărului din Munții Buzăului, ce fusese ctitorit de domnul Constantin Mavrocordat într-o pădure de foioase și conifere de la poalele muntelui Ulmușoru (943 m). Acolo a construit o biserică și chilii. A condus schitul în calitate de stareț și a introdus rânduieli monahale isihaste de proveniență athonită - după învățăturile Sf. Vasile cel Mare, Nil de la Sorska, Dimitrie al Rostovului -, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune. În perioada stăreției sale, Schitul Poiana Mărului
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
adus în centrul activităților culturale ale regiunii, precum și ocazia de a se afla sub patronajul lui Cosimo de Medici, unul dintre cei mai puternici și mai bogați din nobilii orașului. Cosimo de Medici a aranjat să îi fie rezervată o chilie doar pentru el în mănăstire (mai târziu ocupată de Savonarola), unde se putea retrage departe de lume. Conform lui Vasari, la îndemnul acestuia a început Fra Angelico proiectul pictării mănăstirii, incluzând magnifica frescă din capitul, mult reprodusa "Bunavestire", o "Maesta
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
Vasari, la îndemnul acestuia a început Fra Angelico proiectul pictării mănăstirii, incluzând magnifica frescă din capitul, mult reprodusa "Bunavestire", o "Maesta" cu sfinți, precum și o serie de fresce pioase, reprezentând aspecte ale vieții lui Isus din Nazaret, ce împodobesc pereții chiliilor. În 1439 a terminat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, altarul mănăstirii San Marco din Florența. Rezultatul va fi neobișnuit pentru acea perioadă. Imaginea Madonnei cu Pruncul pe tron, înconjurată de sfinți era destul de frecventă, cuprinzând un decor
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
de progresele lui Masaccio și le poartă mai departe. Departe de constrângerile clienților bogați și de limitările picturii pe panouri, Fra Angelico a putut să își exprime adânca venerație față de Dumnezeu, precum și cunoașterea și dragostea pentru omenire. Frescele meditative din chiliile mănăstirii au puteri liniștitoare. Sunt lucrări umile, în culori simple. Conțin mai mult roz-violet decât roșu, în timp ce strălucitorul și costisitorul albastru lipsește aproape cu desăvârșire. Îi iau locul verdele șters și alb-negrul sutanelor dominicane. Nu e nimic opulent, nimic care
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
de aur. Însă nici una dintre aceste minuni nu-și găsesc locul în lucrările lui Michelangelo. La cererea Papei Iuliu al III-lea să împodobească robele apostolilor în modul obișnuit, Michelangelo a răspuns că aceștia fuseseră niște oameni foarte săraci. În chiliile de la San Marco, Fra Angelico demonstrase că talentul de pictor și interpretarea personală erau suficiente pentru a crea opere de artă memorabile, fără costisitoarele inserții de aur și albastru. Prin folosirea tehnicii fără multe decorațiuni în fresce, a culorilor pastel
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
din arhitectura mănăstirii, reprezentând capitelurile coloanelor din mănăstire. Proporțiile elementelor arhitecturale pictate se potrivesc cu cele ale mănăstirii, în timp ce scena e luminată dinspre est, deoarece Buna Vestire, conform tradiției, s-a petrecut în zori. Fecioara Maria e pictată într-o chilie cu pereți simpli, albi, iar nu într-o casă. Unicul element decorativ este o coloană, care este ascunsă aproape în totalitate de aripile arhanghelului. Într-o parte, Sfântul Petru Martirul observă evenimentul. SIMBOLURI existente în pictură: Adam și Eva Dumnezeu
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
care era atât de modest și umil în toate cele ce făcea și spunea și ale cărui picturi erau zugrăvite cu atâta ușurință și pioșenie”. Cortona Fiesole Florența, Santa Trinita Florența, Santa Maria degli Angeli Florența, Santa Maria Novella Fiecare chilie este decorată cu o frescă ce este asemănătoare ca formă și mărime cu fereastra rotundă alăturată. Ele au, se pare, un rol contemplativ, având o frumusețe discretă, serenă, nepământească. Printre acestea se numără multe dintre cele mai valoroase și mai
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
formă și mărime cu fereastra rotundă alăturată. Ele au, se pare, un rol contemplativ, având o frumusețe discretă, serenă, nepământească. Printre acestea se numără multe dintre cele mai valoroase și mai reproduse lucrări ale lui Fra Angelico. Într-unele dintre chiliile interioare se găsesc lucrări mai puțin inspirate, cu subiecte ce se repetă, posibil realizate de ucenici. Multe imagini cuprind sfinți dominicani în chip de martori, permințându-i călugărului ce ocupa acea chilie să se simtă o parte a tabloului. Domul din
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
reproduse lucrări ale lui Fra Angelico. Într-unele dintre chiliile interioare se găsesc lucrări mai puțin inspirate, cu subiecte ce se repetă, posibil realizate de ucenici. Multe imagini cuprind sfinți dominicani în chip de martori, permințându-i călugărului ce ocupa acea chilie să se simtă o parte a tabloului. Domul din Orvieto Trei segmente ale tavanului din Cappella Nuova, cu ajutorul lui Benozzo Gozzoli. Capela Niccolină Capela Papei Nicolae al V-lea, de la Vatican, a fost pictată probabil cu mult ajutor din partea lui
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
care recomandau direct episcopilor pe preoții vrednici de a fi hirotoniți, după cum nu erau rare cazurile de hirotoniri directe de către înalții ierarhi. Pregătirea pe care viitorii preoți o făceau în sânul familiei, pe lângă alți preoți sau protopopi iar uneori prin chiliile mănăstirilor din jur, era adesea insuficientă, mulți dintre aceștia rămânând neștiutori de carte, situație pe care au căutat s-o speculeze uneori în folosul lor principii calvini. Problema a fost generală și pentru rezolvarea ei s-a luat și o
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
la poalele căruia se pot observa și acum grote care au găzduit pe primii pustnici Cu timpul aceștia au coborât de sub stânca de calcar la numai 150 de metri spre sud-est unde și au construit o bisericuță din lemn și chilii pentru călugări . Casa ce se știa din tradiția preoților și credincioșilor bătrâni ,că fusese a acestor monahi (mai exista în anul 1960, după spusele preotului V.P . Olea,care a vizitat-o) era un dreptunghi cu fața spre sud, cu două
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
al Alba Iuliei au sfințit piatra de temelie a noii mănăstiri. Primii truditori care au început lucrările de construcții au fost două maici : Monahia Arsenia Pană și Antuza Știrban, venite de la M-tirea Agapia. S-a turnat fundația la corpul de chilii și datorită unor împrejurări deosebite, lucrările au fost sistate, iar cele două maici s-au întors la mănăstirea de metanie. La 1 mai al anului 1997 este numit ca preot și stareț de către Î.P.S. Andrei, Episcopul Alba Iuliei, în
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
de către Î.P.S. Andrei, Episcopul Alba Iuliei, în a cărui jurisdicție se află mănăstirea, arhimandritul Serafim Măciucă care a fost stareț și la Mănăstirea Nicula . Venind la Mănăstirea Pătrângeni, arhimandritul Serafim în vârstă de 76 de ani, reîncepe lucrările, la chilii, începând construcția la Paraclis, precum și lucrările de introducere a gazului metan și a apei potabile. În anul 2000 de ziua hramului mănăstirii ,Buna Vestire, , la 25 martie s-a sfințit piatra de temelie la Paraclis , de către Î.P.S. Arhiepiscop Andrei
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
se afla la 20 m vest de biserică și a fost dezafectată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea), acoperise biserica mică: „și le-au făcut dumnealui aceste toate și le-au gătit”. În nordul și estul incintei au fost construite chilii și spații de uz gospodăresc.<ref name="Pușcașu 22/2005">Voica Maria Pușcașu - ""Mănăstirea Dobrovățului"", în „Monumentul”, vol. VI (Ed. Trinitas, Iași, 2005), p. 22.</ref> Biserica mare a devenit necropolă a familiei Racoviță, aici aflându-se șase pietre funerare
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
după secularizarea averilor mănăstirești o pușcărie (1865-1900), un orfelinat de fete (1900-1903), o școală de agricultură (1903-1930) și o școală și atelier de împletit coșuri din răchită a Inspectoratului Silvic Iași (1948-1970). Începând din anul 1990, aici s-au amenajat chiliile călugărilor, trapeza și un mic paraclis. În anul 2004, a fost amplasat în incinta mănăstirii un bust de bronz al lui Ștefan cel Mare și Sfânt, realizat de sculptorul ieșean Dan Covătaru.
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MH-II-m-A-10340. Conform tradiției, mănăstirea a fost fondată inițial de Cuviosul Nicodim, la sfârșitul secolului XIV. Cuviosul Nicodim a ridicat aici un schit de lemn, constituit dintr-o mică biserica și câteva chilii, și a sădit în jurul schitului viță de vie. Până astăzi bătrânii din zonă vorbesc de „Via Sfântului" aflată cândva pe dealurile din sudul mănăstirii. Tot la sud de mănăstire, la aproximativ 2 km, se află între dealuri „Izvorul Sfântului Nicodim
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
viitor arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților). Ulterior, a fost înființat aici în 1972 un schit de călugări. Autoritățile comuniste au hotărât construirea stațiunii climaterice Durău în apropierea fostei mănăstiri. Astfel, biserica „Sfânta Sofia” din fostul cimitir al mănăstirii, precum și majoritatea chiliilor monahale din împrejurimi, au fost demolate în anul 1977. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea a transformat schitul de călugări în mănăstire de maici și a înființat Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, loc de promovare a spiritualității ortodoxe în dialog
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
și unde auzise un glas de sus grăindu-i: Aici să petreci și să faci o mănăstire, unde vor veni mulți să se mântuiască"", bătrânul a avut o descoperire și a zis către ucenicul său Pahomie: ""Să zidim aici o chilie și tu să petreci aici, dar să nu ne despărțim, ci, să ne cercetăm unul pe altul"". Nu după multă vreme, însă, Sfântul Palamon s-a mutat din viață, pe brațele iubitului său fiu sufletesc, ucenicul său. Cel dintâi ucenic
Pahomie Tabenisiotul () [Corola-website/Science/298515_a_299844]
-
și la crăparea lăcașului de jur împrejur ("fiind crăpată prinprejur era numai să cadă"). La 1708-1709, se spunea că biserica episcopală din Huși era ""arsă și prădată și cădzută la mare slăbiciune... cât au rămas numai piatra, nici case, nici chilii, nici ogradă prinpregiur"". Deși episcopul Sava (1709-1714) a făcut mari eforturi să o restaureze, turcii și tătarii au prădat-o și incendiat-o după bătălia de la Stănilești (1711) în așa fel încât nu au mai rămas decât zidurile goale ("numai
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
așa fel încât nu au mai rămas decât zidurile goale ("numai piatra în jariște"). Dintr-un hrisov din 28 decembrie 1714 aflăm că domnitorul Nicolae Mavrocordat (1711-1715) a reușit să repare și să acopere biserica, construind ziduri de incintă și chilii în curte. Nici aceste lucrări nu au durat mult, deoarece în 1740 tătarii au prădat crunt biserica, jefuind-o de odoare. Într-un document din 12 septembrie 1740, domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) arăta
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
din secolele XVII-XVIII. În prezent se mai păstrează doar un corp de plan dreptunghiular, cu un nivel, încăperi dispuse în filă și portic cu coloane din cărămidă. Acest corp, situat pe latura de nord-est a incintei, este astăzi vitrat. În chiliile Episcopiei au funcționat în anumite perioade Școala de cântăreți bisericești (1846-1859, 1892-1939) și Seminarul Eparhial (1851-1859, 1919-1931). La sud de clădirea bisericii este amplasată o cișmea veche din piatră, de forma unui obelisc cu o cruce în vârf. Cișmeaua veche
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
mănăstire de zid cu funcție de așezământ religios și loc de popas pentru călători. Incinta mănăstirii cuprindea, în afară de biserică, o casă egumenească. Era una din puținele construcții monastice din Țara Românească ridicată pe trei niveluri în acea perioadă. Mănăstirea avea și chilii, beciuri, turn clopotniță și o fântână. Cod LMI 2004 CL-II-a-B-14681 este compus din:
Schitul Codreni () [Corola-website/Science/327168_a_328497]
-
se aflau în pridvor și pe care se sprijinea o cupolă. Iconostasul din lemn avea o bogată ornamentație sculptată și aurită, care încadra icoanele împărătești. Pictorul bisericii a fost celebrul Pârvu Mutu. Pe latura sudică se aflau clădirile stăreției și chiliile călugărilor greci care administrau mănăstirea, iar pe partea vestică se afla turnul clopotniță împreună cu un alt sir de chilii de-o parte și de alta a acestuia. Familia Cantacuzino s-a stabilit în Țările Române în primele decenii ale secolului
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
și aurită, care încadra icoanele împărătești. Pictorul bisericii a fost celebrul Pârvu Mutu. Pe latura sudică se aflau clădirile stăreției și chiliile călugărilor greci care administrau mănăstirea, iar pe partea vestică se afla turnul clopotniță împreună cu un alt sir de chilii de-o parte și de alta a acestuia. Familia Cantacuzino s-a stabilit în Țările Române în primele decenii ale secolului XVII, după ce au luat drumul pribegiei, odată cu căderea Constantinopolului în mâinile turcilor. Reprezentantul cel mai de seamă al familiei
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]