7,296 matches
-
e coleg cu dr. Beuran, când el a copiat și Beuran l-a terminat? Adicătelea, așa e obiceiul la chirurgi? Și de la ghid la tratat nu mai e plagiat? În chestie e un singur lucru pe care dl Beuran se chinuie să-l acopere cu nisipul limbii sale ca pisica propriul ei rahat: identitatea absolută a textului cărții care poartă în capul copertei de față numele lui Mircea Beuran cu cartea a trei autori americani făcuți dispăruți demonstrează că „profesorul” Beuran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și bălos e tot în noi și va izbucni în spume sângerii îndată ce-i va veni din nou vremea. Ce-i drept, acum poate că nu va mai lovi cu creionul la testicule sau cu măciuca în cap, își va chinui și ucide semenul cu vise atroce repetitive, despre torturarea celor dragi și a lui însuși, induse prin electrozi lipiți pe tâmple de un supermicrosoft minune... Și nu pentru că e un burjui nenorocit, ci pentru că nu ține cu Steaua. După ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
metafizică. Ca la marii mafioți, care, după ce-și dau la curățat costumele stropite de sânge, se duc la biserică și cară la cruci și pupături de icoane. Mă duc să văd filmul „în care se arată cum a fost chinuit Iisus”, pe urmă ies și zic că e multă răutate în lume, că ar trebui să fim mai buni unii cu alții, și cu asta m-am scos. Nu fac exhibiția numai pentru ceilalți, ci și pentru mine însumi. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
magice) a basa basa basa, a riki tiki tiki tomba, a la-lue ba-lue ba-lue? tare aș vrea să știu pentru că, vedeți, mă roade al naibii ideea că n-am fost un bebeluș ca toți bebelușii și totuși, oricât m-aș chinui, așa cum îmi apar lucrurile, n-am nici cea mai măruntă dovadă că tot ce mi s-a povestit a fost și adevărat“.] Ping-pong-ul era trăsnet pe masa din sufrageria Cubanezului, mai ales când afară ploua și alegeam cărți din B.P.T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fund pe care îl primea. De cele mai multe ori îi promiteam că nu am să-i mai fac nimic, doar ca s-o bat mai tare când se astâmpăra din orăcăit. Zău, era un fenomen fata asta, pentru că, oricât m-aș chinui, nu țin minte să fi bătut pe cineva în viață mai sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și poate că aerul închis, stătut sau cerul ăla posac și mohorât au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
explicații docte, că nimic nu poate fi reparat. Despre priza de pe hol, de lângă ușa de la baie, a susținut trei-patru ani că nu primește curent, că trebuie să fie vreun fir întrerupt în perete. Ca să pornească mașina de spălat, mama se chinuia cu un prelungitor pe care-l întindea până-n bucătărie, unde anula ștecherul frigiderului. Pe urmă, într-o după-amiază, când a avut el nevoie, tata a înlocuit priza stricată în cinci minute. Faptele lui, la drept vorbind, erau neprevăzute. Când aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cadență, cine nu mai poate, o mână la spate“, pe undeva trebuia să existe o scară de bloc și un etaj patru, ursuleț de catifea, ce se dă nu se mai ia, apăruse un fel de soare de carton, se chinuia să lumineze, să-mi arate blocul și scara, răzbeam într-un târziu, împleticit, greoi, totul intrase în părăsire, oamenii dispăruseră sau poate că nici nu existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de plicuri, încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tristă poveste pe care-am auzit-o vreodată.” Am citit-o de zeci de ori și Încă mă dă pe spate. Ford Madox Ford era un Scriitor cu S mare. De-a lungul vieții mele de om care s-a chinuit să scrie, nu m-am luptat cu nimic atît de bărbătește - da, ăsta e cuvîntul, bărbătește - cum m-am luptat cu primele cuvinte ale textului. Întotdeauna mi s-a părut că, dacă mi-ar ieși cum trebuie aceste prime cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lucruri”. După asta, m-am grăbit să mă Întorc rapid În Anglia - sărind peste oceane, continente și secole la fel de ușor cum sari de pe bordură -, unde am Încropit un foc mic lîngă un drum pentru căruțe, astfel Încît Tess, care se chinuia să scoată napii din pămînt pe un cîmp bătut de vînt, Într-o zi rece și mohorîtă, să-și poată Încălzi mîinile zdrelite. Îi citisem deja viața de două ori pînă la capăt - Îi cunoșteam Destinul - și mi-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
avea să Înceapă În cîteva luni. La marginea pieței stăteau zeci de mașini grele cu osiile bine unse, În așteptare. În fiecare noapte sau aproape În fiecare noapte de după decizia consiliului, altă clădire era cuprinsă de flăcări, În timp ce proprietarii se chinuiau să-și apere avutul. Nopțile erau punctate de sirene și, uneori, fumul era atît de gros că era greu să respiri pe stradă. Eu continuam să lucrez la „Odă nopții”. Mă gîndeam la ea ca la „Faimoasa lui „Odă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai rudimentare expresii. În cele din urmă, n-am reușit să articulez decît un soi de limbaj chinuit, care nu exprima, de fapt, nimic concret. Stăteam În fața oglinzii, oricît era de dureros pentru mine și, balansîndu-mă pe marginea chiuvetei, mă chinuiam să rostesc prin intermediul semnelor cîteva vorbe cu sens. „Ce-ți place să citești?” Am Încercat să-mi folosesc corpul În locul palmei și al degetelor de la picioare, după care, pe la mijlocul expresiei, am schimbat principiul și mi-am folosit picioarele din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla o plită Coleman verde, de voiaj. Lumina zilei se chinuia din răsputeri să se strecoare prin geamurile unsuroase ale unei singure ferestre mari. Aceasta avea transperant, dar nu și perdele și dedesubtul ei se afla un calorifer pe care cineva Încercase - cu succes parțial - să Îl vopsească În roșu. Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
țintuit la pat În Hotel, am fost trezit brusc de zgomot și agitație. Ridicînd un pic nasul peste marginea cutiei, am fost uimit să-l văd pe Jerry cu brațele În jurul fotoliului uriaș de piele. Icnind și fără suflu, se chinuia să-l Împingă prin fereastra deschisă. Inițial am crezut că vrea să-l arunce pe Stanley pe geam, și m-am pregătit să aud o bufnitură asurzitoare venind de jos. Însă, În realitate, el nu voia decît să Împingă fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
n-au vrut, și s-au enervat foarte tare că se ia În gură cu ei și i-au spus să ia dracului nenorocitul ăla de fotoliu pe de scara de incendiu. Așa că Jerry s-a dus și s-a chinuit să aducă fotoliul Înapoi În casă, bombănind și mormăind ca un urs. Două zile mai tîrziu, a scos iar fotoliul. Asta, zicea el, Înseamnă să te lupți cu sistemul. CÎnd mi s-a vindecat, În cele din urmă, piciorul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lor, Încercînd să se strecoare În căldura umbroasă a fantelor trupurilor lor. Dorința era insuportabil de intensă - era o linie lungă și fierbinte ce-mi străbea tot corpul. N-am Înțeles niciodată cum de poate să suporte Jerry să se chinuie În așa hal, de unul singur, Într-o lume lipsită de femei, mormăind pentru sine În timp ce dădea din capul mare. Dac-aș fi fost om, aș fi coborît În stradă, aș fi acostat prima tipă atrăgătoare pe care aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-au fugărit nu știu cît timp printr-o casă enormă, practic un conac, Însă el era mult mai agil decît ele, sărea peste mobilă, se cățăra pe draperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pomeni drept În fața maiorului Stone, care-i spuse, țintuindu-l militărește cu ochii lui albaștri și limpezi: — Ordinul trebuie executat! MÎinile Îi erau pline de noroi, ca și costumul de tweed: maiorul aruncase cîțiva bolovani În iaz și tocmai se chinuia să tîrască o scîndură, găsită probabil În magazia de unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ispășească vina față de morți. Morții sînt inaccesibili celor vii - fie ei vinovați sau nu. Și Rowe nu voia să-și mîntuiască sufletul. — Ce-ai de gînd să faci? auzi el iarăși glasul lui Hilfe prin pîcla ce-i Învăluia creierul, chinuit de lunga-i călătorie. Avea senzația că Înaintează printr-un coridor nesfîrșit, spre un individ pe nume Digby, care-i semăna atît de mult, deși avea amintiri atît de diferite. Parcă auzea glasul lui Digby spunînd: „Închide ochii“ Se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spate a mașinii sport. În jurul fuzelajului zdrobit erau împrăștiate bucăți zdrențăroase de fibră de sticlă, asemănătoare unor probe stilizate abandonate într-un studio de creație vestimentară. Șoferul mașinii spor zăcea mort în cabina lui; doi pompieri și un polițist se chinuiau să-l elibereze din carcasa contorsionată a tabloului de bord. Haina de damă din piele de leopard pe care o purta fusese ruptă în momentul impactului și acum îi scotea la iveală pieptul zdrobit, însă părul platinat îi era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
toate țările în contextul internațional. Sunt remarcabile cuvintele d-lui Cornel Nistorescu, fostul director al cotidianului „Evenimentul zilei”, care spunea într-un interviu: „[...] după părerea mea, situația ține de politicieni și de populație. Iată, spre exemplu câteva întrebări care ne chinuie pe toți cei responsabili, care ținem condeiul în mână: de ce nu reușim noi, românii, să ne comportăm unitar, ca o comunitate pentru care lucrurile majore sunt ale tuturor? De ce ne sfâșiem? De ce România, în lumea politică are numai oameni mediocri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trebui să arate acesta ne spune într-un articol Dan Pavel: „Ca să ocupi o funcție supremă în stat nu trebuie să ai o mentalitate birocratică și nici măcar tehnocratică. Ca să ocupi funcția executivă supremă într-un fost stat comunist, care se chinuie în tranziția către democrație, trebuie să fii un om de curaj, capabil să înțelegi dificultățile cu care se confruntă cei din jurul tău și mai ales în stare să faci ceva. Nu trebuie să ai o anumită meserie sau alta, ci
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Along The Watchtower. Suna oribil. Oribil. Ce puteam spune? Mona era violonistă și prietena mea - și încercase să-mi facă o plăcere, bănuiesc. Dar fiind violonistă, nu putuse să mă trezească sugându-mi pula, cum mi-aș fi dorit, ci chinuise piesa bietului moș, încercând să sune ca Hendrix. Nu reușise. Era cam șapte și un sfert dimineața. Eram furios. - Bine, mișto, am îngăimat, trăgându-mi pătura peste urechi. - Zău? - Da, da... - Am mai învățat ceva, zise ea, pocnind de veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Weeks, și chiar așa și simțindu-mă, când am auzit de jos, din stradă, un fel de urlete și un mieunat teribil. Am aruncat o privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști la vreo 12-13 ani care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bărbat de înălțime, greutate și, evident, inteligență medie. - Ce doriți? a zis. - Bună ziua, domnule Popescu, mi-am început eu discursul. Mă numesc Tocilescu, locuiesc în blocul vecin și am venit să vă spun că l-am văzut pe fiul dumneavoastră chinuind un pisoi. Cred că ar trebui să stați de vorbă cu el, să-i explicați că modul lui de a se comporta lasă de dorit. În fond, animalele... - Adică ai venit la mine numai pentru asta? - Da. - Pentru că fi-miu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la mine numai pentru asta? - Da. - Pentru că fi-miu s-a jucat cu o pisică? - Da. Nu s-a jucat, a bătut-o. - Și ce să-i fac? - Aș sugera să îi explicați lui Nicolae că nu este frumos să chinuie animale. - Da’ pe dumneata ce te privește, domne? E copil, nu a făcut nimănui nici un rău... - Păi, tocmai, că a făcut, pisoiului... - Ei, și? Ce, dumneata nu mănânci animale? - Mă dau bătut, am zis, după ce am stat câteva secunde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]