2,063 matches
-
mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav. Tresării. - N-ar fi mai bine să rămînem aici? - Atunci mă duc să pun de cafea. Coana Sofica va scoate și șerbet din borcanul pe care îl ține dumneaei în sobă. Abandonîndu-mă într-un chioșc, bătrînul dispăru sub copaci. Pe masa din scînduri geluite se afla o coală de hîrtie. Într-un colț, Goilav avea o însemnare: „Azi am ascultat un ciripit de păsăruică. N-am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
meseriaș. Iar dacă n-avea să se petreacă așa (după cum cu destul temei bănuiam), nu se Întâmpla nici o nenorocire: În orice hală de strunguri era nevoie de câte cineva să măture șpanul de pe mașini și de pe jos, să alerge la chioșc după vreun pachet de țigări, să ducă de la birouri la muncitori desenele pieselor care trebuiau executate. Postul suprem la care Îndrăzneam să visez era cel de portar. Până să ajung la el, Însă, era nevoie de ani buni - chiar zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
1863, arhimandritul Platon stareț al Cetățuiei l-a angajat pe arhitectul grec Gheorghe Dimostenidi, să repare ,,cu îngrijire casele ctitoricești, îndreptând și curățind ce era stricat, ruinele ce le acoperea, să refacă brâul din piatră din jurul acoperișului, nișele, să repare chioșcul din cuprinsul mănăstirii, bucătăria veche, grajdul, să facă o poartă nouă din lemn de stejar, să repare zidul etc., pentru suma de 3150 galbeni austrieci”<footnote Arhiva Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Dosar 1/ 1863, f. 165 și 169 footnote>. În
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
În fereastra ghișeului, capul drăgălaș, cu zulufi, al dimineții de primăvară. Ochi mici, negri. Buzele carmin, obraji de email roz. — Ziarele! Gata, le sortez într-o clipă. Intr-o clipă... Bărbații grupați în jurul ghișeului se animară. Fata se retrase în fundul chioșcului, să aranjeze pachetele de ziare. Trotuarul devenise neîncăpător. Trecătorii se înmulțiseră, se mișcau repede, priviri rotite, nerăbdătoare, valuri, valuri, furnici renăscute, grăbite. Coada la ziare se lungise. — Nu mai am Flacăra, anunță soprana. Gata și România liberă, ăsta e ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pe culoar, faceți la stânga, ieșiți în curte. Dați de o ușă cu perdeluță verde. Acolo e tov Ionel, face ziarul. O să vă dea și câteva exemplare, ziarul vă orientează asupra activității noastre. Este un ziar special, nu se vinde la chioșcuri, e numai pentru membri. Deci, în curte, un mic birou, unde e tov Ionel, redactorul, și doamna Irina, care face machete. Imediat ce coborâți, o ușă cu perdeluță verde. Tov Ionel e vechi la noi, el știe totul, vă orientează... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în capcana pe care i-o întinseseră? Doar nimic nu este lăsat la voia întâmplării în haotica noastră subterană. Seară de vară. Ștefan Olaru întâlnește un fost coleg de școală. O seară care părea a fi de vară, în fața unui chioșc ce părea real, pe care scria, de necrezut, Plăcintărie, unde se vindeau, firește, înlocuitori. Bizare tartine: două felii de cauciuc numite pâine, prăjite la un simulator, între care flutura, ca o subțire limbăroșie de pisică, o foiță lucioasă lunecoasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație. Fațada de cărămidă, stâlpii metalici, acoperișul de sticlă murdară. I-a urmat, grăbit, pe puținii călători spre stația deautobuz. Căciuli, sacoșe, basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând și înmulțindu-se, în jurul chioșcului închis, unde se vindeau cândva țigări și biscuiți. După aproape o oră de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
are bufonul asupra unui mediu îngrădit. A luat liftul, tramvaiul, troleibuzul. A coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la coada cozii pentru băutura sălcie și tartina obosită. Felii care înlocuiau pâinea, cu o peliculă roșie lamijloc, înlocuind salamul. Pietonii se mișcau greoi, tăcuți, salivând, în așteptarea trofeului. Când să întindă mâna, cotul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
celor citite. — Cam opuși. Vă aflați la poli opuși, înțeleg. Dumneata și soțul, vreau să zic... cam opuși. Soția Vlădescu pleacă, rușinată, privirea. Tace, strânge în pumnul drept un corn. — N-ai avut răbdare. Te-ai dus la colț, la chioșc, să-ți iei un corn. — Ehe, știu că n-ar trebui. Cu necazurile astea... nici poftă de mâncare. Doar așa, hăpăială. N-avem stare, asta-i. — Ce a lucrat soțul? — Lăcătuș. — Și ce vârstă are? — 46. — Dar dumneata cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
început. Oriunde se va fi aflat Carolina Carolina, singura limbă vorbită acolo era engleza. Acum, în timp ce ne făceam plimbările în sus și în jos pe Seventh Avenue, trecând pe lângă curățătorie, pe lângă magazinul alimentar, pe lângă brutărie și salonul de cosmetică, pe lângă chioșcul de ziare sau cafenea, era asaltată de o pletoră de limbi diferite. Auzea spaniolă și coreeană, rusă și chineză, arabă și greacă, japoneză, franceză și germană, dar, în loc să se arate intimidată sau perplexă, ea exulta la auzul varietății de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mâncare la pachet? Frumos și ordonat, într-o cutie, plus o sticluță cu suc de portocale. Dar eu nici o șansă să primesc ceva atât de sofisticat. Așa că în fiecare dimineață tata îmi arunca niște bani să-mi iau ceva de la chioșcul școlii. Dar la chioșcul școlii nu vindeau decât ciocolată, chipsuri și mere. Pentru că nu-mi plăceau merele, pur și simplu cumpăram ciocolată și chipsuri în fiecare zi. Nu-i de mirare că am luat brusc în greutate. Deseori mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și ordonat, într-o cutie, plus o sticluță cu suc de portocale. Dar eu nici o șansă să primesc ceva atât de sofisticat. Așa că în fiecare dimineață tata îmi arunca niște bani să-mi iau ceva de la chioșcul școlii. Dar la chioșcul școlii nu vindeau decât ciocolată, chipsuri și mere. Pentru că nu-mi plăceau merele, pur și simplu cumpăram ciocolată și chipsuri în fiecare zi. Nu-i de mirare că am luat brusc în greutate. Deseori mi se pare ciudat când aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
întâlnesc o persoană din Cork, încep să trăncănesc cu accent de Cork. Foarte încântată de noile mele achiziții, mă mai plimb puțin. Dar mai bine nu mă îndepărtez prea mult, sau Amy n-o să mă mai găsească. Intru într-un chioșc de ziare să iau niște bomboane Peppermint Patties. Îmi plac la nebunie, sunt dependentă de ele. Se vindeau Peppermint Patties și în Irlanda când eram mică și mă dădeam în vânt după ele. Prin urmare, am fost distrusă atunci când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
care o știam când eram la școală. Era chiar mai mare decât mine. Nu am mai văzut-o de când eram adolescentă, așa că nu știu ce s-a ales de ea. Am legat un soi de prietenie ciudată, stând zilnic la coadă la chioșcul școlii. Două școlărițe fără încredere în ele, nefericite, pierdute, care căutau dragostea într-o lume secretă a batoanelor Mars și Twix. Celeste îi făcea viața un iad lui Emily. Odată a scuipat pe un scaun și a obligat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
O să încerc să țin minte asta. Indicațiile pe care le‑am primit despre Lorenzo’s se referă la o stradă din Soho, însă, când o cotesc pe ea, nu văd nici urmă de restaurant. Sunt doar clădiri de birouri, câteva chioșcuri de ziare, o cafenea și o... Stai așa. Mă opresc și mă holbez la tăblița de deasupra cafenelei. LORENZO’S, CAFENEA ȘI SANDWICH BAR. Zău... doar nu ne‑om întâlni aici? — Becky! Ridic capul și o văd pe Zelda apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și-ncoace ca să nu mucezești stând în loc și întrebându-te și frământându-te dacă merită cumva, până ai s-o iei razna și-ai să te risipești vâslind cu nădejde prin arșița asta fumegoasă care te năucește cu tarabe și chioșcuri și barăci, berării și patiserii și gogoșerii, grătare de mici și plăcintării, frizerie și stomatologie și cabinet de obstetrică și ginecologie, casă de amanet și centru de schimb valutar, papetărie și birotică, fast-food, kebab, hot-dog, covrigărie, brutărie și pâine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
altă parte decât acolo unde ți se pare că le vezi. Ritualul alcătuirii frazelor și al aranjării lor în paragrafe devenise o voluptate și un viciu, culminând cu momentul de luni dimineața, când se înființa cu noaptea-n cap la chioșcul de ziare ca să cumpere Blocada, ca să-și recitească, pentru a șaptea oară, cele trei articole săptămânale. A consemnat pentru dumneavoastră, da, s-ar fi cuvenit de-acum să se întrebe pentru cine. Voluptatea și viciul se derulau parcă în virtutea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se vândă. O tâmpenie. — Ah, nu, Înțeleg perfect, am zis eu, lăsând jos cutia, dar fără tragere de inimă. Tocmai voiam să-mi iau o brioșă, am spus ca din Întâmplare. Vrei și tu? — Sigur. Mersi. De la cel mai apropiat chioșc hippy cu mâncare, am cumpărat două felii de prăjitură cu morcovi și stafide, pe care le-am luat cu mine, Înfășurate În șervețele de hârtie. I-am dat una lui Fliss și-am Început să mănânc din cealaltă. Cam exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că te-ai luat de puștiul lui, ai încurcat-o. Are să se țină după tine și n-are să te slăbească până când nu ți-o plăti cu vârf și îndesat. Îți aduci aminte când a trebuit să te cocoți pe acoperișul chioșcului, ca să scapi de furia lui? Abia după ce l-am chemat pe fratele tău cu Nero, s-a hotărât să plece de acolo.” „Ei, asta s-a întâmplat acum un an. Între timp și-a mai pierdut vlaga, se împleticește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am ațipit. Deodată însă mi-a zburat somnul, căci am auzit în spatele meu un geamăt ușor. Inima îmi bătea ca un ciocan, la fel ca atunci când s-a pornit în orașul nostru furtuna cea mare, care a răsturnat automobile și chioșcuri și a îndoit antenele de televizor. N-aveam de unde să știu dacă la marginea orașului Roma nu viețuiau cumva porci mistreți, urși sau lupi. Ori, poate, extratereștri. Am uitat pe loc povețele iscusite ale indienilor și nu voiam decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înainte să mă cheme, ca să-mi ia sânge. Mai târziu aveam programare la doctorul Radu. În grădină, am mers de-a lungul gardului, pe o cărăruie acoperită cu prundiș, până în colțul cel mai îndepărtat al curții și acolo, în spatele unui chioșc, am zărit o fată. Uda niște flori și, în general, părea să se poarte cu ele foarte atent. M-a observat abia când am ajuns aproape de ea. Când s-a întors, eu m-am prefăcut neinteresat de prezența ei. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Când mă convinsesem deja că e surdă, am auzit-o spunând: „Cine ești tu? Omul negru? Dacă nu, poți să le uzi împreună cu mine.” „Îmi arăți cum?”, am dorit eu să aflu. „Nu e nimic special. Găsești un furtun în chioșc. Puțină apă le face mai bine decât prea multă.” „Aha.” Un timp am stat alături, udând florile, apoi ea a întrebat: „Pentru ce ești aici?” „Vin din oraș”, i-am răspuns eu, „am ceva la picior și îl cunosc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iasă câinele și să se elibereze de surplusurile din corp, va lua masa de dimineață, va intra În baie de unde va ieși ușurat, spălat și bărbierit, poate va ieși pe stradă luând cu el câinele ca să cumpere Împreună ziarul de la chioșcul din colț, poate se va așeza În fața pupitrului și va mai cânta o dată cele trei piese de schumann, poate după aceea se va gândi la moarte așa cum e obligatoriu să facă toate ființele umane, Însă el nu știe că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
griji pentru ea, vreau ca lucrurile să reintre pe făgașul lor, cel puțin în ceea ce o privește, să fie sunată, să fie invitată la petreceri în pijamale, la film, ieri le văzusem pe Șhira și pe Meirav mâncând înghețată la chioșc, amândouă vesele și subțirele, îmbrăcate în maiouțe și pantaloni foarte scurți, numai copila mea este sălbatică și neglijentă, cu tricourile uriașe ale lui Udi pe ea și cu privirea torturată, mă uit la ea plină de resentimente, de ce îmi îngreunezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
baligă de cal. Foarte mulți plozi își petrec timpul pe pajiștile din jurul grădinii zoologice, nebuni de fericire că se află în vecinătatea animalelor. Pentru moment, zarva lor s-a potolit, deoarece sunt foarte ocupați să savureze înghețatele și pufuleții de la chioșc. Am o idee, zice Jake. Cum ar fi? — Ia-ți un caiet, unul ieftin, pentru clasa întâi. Numai să fie bine legat, să nu-i zboare foile. —OK, altceva? —De câte ori te bântuie un gând obsesiv legat de fostul tău iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]