10,040 matches
-
Oare? ă Da! spuse ea în timp ce câteva pete roșii își făcură apariția pe gâtul său. Deși știa că trebuie să-l confrunte, nu putea face față privirii lui. ă Ce vă era Stepan Sergheievici Goriancikov? întrebă Porfiri brusc. ă Un chiriaș, protesta eu jignită, apoi adăugă: El locuia în casa mea. ă și Boria? ă Administratorul meu. ă Nimic mai mult? ă Ce insinuați? ă Că se certau din cauza dumitale. ă Vă înșelați. Răspunsul său era mai calm decât se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de ce avea nevoie un băiat deștept. Ei bine, bărbat acum, însă nu mai înalt decât un copil, îl descoperi pe tatăl său, care, vărsând lacrimi de regret și remușcare, îl luă în casă. Dar pentru a păstra aparențele, îi spunea chiriaș și nu i-a pomenit nimic soției. Iar la un an de la sosirea fiului pierdut, tatăl muri brusc și, aproape, misterios. Cu o mișcare nerăbdătoare a capului, Marfa Denisovna adună cărțile. N-a vrut să iasă! ă Ea știe acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
stă. Se Întâlneau de trei luni, dar Kitty nu Îl invitase niciodată la ea. Holul imobilului ei era mult mai mare și mai elegant decât al blocului lui Roger, dar apartamentul era mic și Întunecos, ticsit de mobile lăsate de chiriașii dinaintea ei. Și aproape În fiecare lună avea un nou coleg de cameră. Se simțea stânjenită. Dar, În mod ciudat, se obișnuise și prefera să fie așa. Pentru că devenise În secret dependentă de lipsa stabilității. Nu voia să se atașeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Nu i-am cerut nici un ban. Proprietara imobilului În care m-am dus să locuiesc, o doamnă minunată, a fost mișcată de povestea mea. Ghici ce a făcut, spre uimirea mea? Mi-a mobilat garsoniera cu diverse lucruri de pe la ceilalți chiriași. Totul - covor, canapea, postere, casetofon, veioză, masă, scaune... nimeni n-ar fi făcut așa ceva În Europa. Cred că nici mulți oameni de-aici, din State, n-ar fi făcut asta. Ce poveste! Încă nu dispăruse ostilitatea dintre ei. Discuția lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zi, toți care muncește acolo - plecați, Îngrijitorii, fochistul, administratorul, toți. Și vine oamenii ăștia În loc, toți străini, nu vorbește engleză, nici o boabă, poartă costume noi, pantofi negri, ochelari de soare, toți tineri, nu zîmbește, foarte, foarte speriat. Apoi chiria crește. Chiriașii, poate de cincisprezece de ani locuia acolo, Încep să se plîngă. Proprietara spune ăștia noi manageri, ei pot să și bată la noi. Plătești sau pleci. Jumătate din oameni, toți oamenii bătrîni, a plecat. Unii are familie, alții la azil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei. Camelia l-a adus pe costică, ăla care-a murit... aici în penitenciar. Nașcu l-a omorât. Și mai e ăsta, care l-am cunoscut două zile înainte de faptă. Pontul l-a dat Costică. El îi cunoștea, a fost chiriaș la ei, a fost chiriaș la oamenii ăștia. Oamenii fusese prin America vreo șase ani de zile și venise de acolo cu foarte mulți bani, au cumpărat vreo 5-6 apartamente, plus două case la curte, aici prin București. Și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe costică, ăla care-a murit... aici în penitenciar. Nașcu l-a omorât. Și mai e ăsta, care l-am cunoscut două zile înainte de faptă. Pontul l-a dat Costică. El îi cunoștea, a fost chiriaș la ei, a fost chiriaș la oamenii ăștia. Oamenii fusese prin America vreo șase ani de zile și venise de acolo cu foarte mulți bani, au cumpărat vreo 5-6 apartamente, plus două case la curte, aici prin București. Și le-nchiria. Ei aveau o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
părăsit-o în tinerețe, găsind-o pe-atunci strâmtă și sufocantă. Dar, în ciuda convertirii mele de-acum, n-am revenit la biserica Romei, la credința în care am fost botezat prima oară. Poate asta e o greșeală, dar Casa avea chiriași care nu-mi erau pe plac. Atâta vreme cât va fi populată de dogmatism și de superstiții, de cezariști și de donatiști, o lume arogantă ce-și schimbă cu ușurință veșmântul și adoptă o denumire sau alta după cum bate vântul conveniențelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unui rang, a unor cutume și-a unui patrimoniu. Era, desigur, cazul păturii feudale, dar lucrurile stăteau la fel la comercianți, la țărani, la meseriași, de fapt la toate clasele societății. Azi, toate astea nu mai există: sunt salariat, sunt chiriaș, nu am nimic să-i transmit fiului meu. N-am nici o meserie să-l Învăț, nici măcar nu știu ce va face mai târziu; cutumele pe care le-am cunoscut nu vor mai fi valabile pentru el, va trăi În alt univers. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era introdus În cercurile academice franceze. Avea o droaie de legături importante la Paris - ca și În Italia. Știa foarte bine că nu exista vreo cale legală pentru recuperarea banilor. - Mai cu seamă În cazul de față, spunea el, când chiriașul e un evreu, iar În arborele genealogic al proprietarului există un Gobineau. Acești Gobineau erau niște antisemiți aprigi. Și nu numai că sunt evreu, dar pe deasupra și american - deci cu atât mai periculos pentru civilizație, așa cum o Înțeleg ei. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dar nu-s sigur că pricep ce-nseamnă asta. Ea observă că li se Întâlniră ochii În geam, așa că se Întoarse cu fața direct la el. — Trebuia să inspecteze apartamentele unde locuim. Noi, americanii, adică. Sau, dacă existau plângeri În privința chiriașilor din partea proprietarilor, el trebuia să meargă să le investigheze. — Altceva? — Trebuia să meargă la ambasadele pe care le slujea spitalul nostru. În Egipt, Polonia, Iugoslavia, și să inspecteze bucătăriile, să se asigure că sunt curate. — Așadar, călătorea mult? — Destul de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ceafă și lăsându-se mai comod pe spate În scaun, trebuia să Îngrijească de găzduire, să se asigure că proprietarii țineau standardele la același nivel. Știți, destulă apă caldă, destulă căldură iarna. Și trebuia să se asigure că, atunci când eram chiriași, nu produceam vreo daună apartamentelor sau caselor. Dacă ne sună un proprietar și ne spune că chiriașii lui produc un risc la adresa sănătății, mergem să investigăm problema. Ce fel de risc la adresa sănătății? Întrebă Brunetti sincer curios. — O, multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asigure că proprietarii țineau standardele la același nivel. Știți, destulă apă caldă, destulă căldură iarna. Și trebuia să se asigure că, atunci când eram chiriași, nu produceam vreo daună apartamentelor sau caselor. Dacă ne sună un proprietar și ne spune că chiriașii lui produc un risc la adresa sănătății, mergem să investigăm problema. Ce fel de risc la adresa sănătății? Întrebă Brunetti sincer curios. — O, multe lucruri. Nu duc gunoiul afară sau pun gunoiul prea aproape de casă. Sau nu-și fac curat după animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lipsă, dar lucrul era cu neputință. Acela era numărul. Căută mai departe vreun bis și se gândi la posibilitatea ca în curtea unchiului să fie mai mulți locatari. Știa însă bine că Giurgiuveanu era proprietar și nu închiria, și un chiriaș, de altminteri, ar fi știut la cine stă. Mai mult muncit de ciudățenia acestei întîmplări decât de problema petrecerii nopții în necunoscut, Felix mergea în neștire înspre strada Arionoaiei, când, deodată, o imagine i se fixă în minte. Pe un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe dată ce formalitatea civilă fu îndeplinită (aceea religioasă fu respinsă ca prejudecată învechită), Stănică și Olimpia se năpustiră asupra casei căpătate drept dotă și vrură să intre în stăpânirea ei numaidecât. Casa era însă închiriată, și, cu drept cuvânt, chiriașul nu consimțise să se mute înainte de Sfântul Dumitru. Stănică devenise agresiv, îl amenință, îi găsi viții de executare a contractului, îi trimise somații în numele Aglaei, care, plictisită, se-nvoi cu chiriașul, plătindu-i o despăgubire, și acesta, în sfârșit, permise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
numaidecât. Casa era însă închiriată, și, cu drept cuvânt, chiriașul nu consimțise să se mute înainte de Sfântul Dumitru. Stănică devenise agresiv, îl amenință, îi găsi viții de executare a contractului, îi trimise somații în numele Aglaei, care, plictisită, se-nvoi cu chiriașul, plătindu-i o despăgubire, și acesta, în sfârșit, permise familiei Rațiu să pună stăpânire pe proprietățile ei. Cei doi n-aveau însă nici o mobilă. Olimpia de o parte și Stănică pe de alta începură să jefuiască amabil pe Aglae, Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
intelectuali tineri în concubinaj, scoțând astfel un venit mai mare. Accepta chiria lunar, în schimb se acoperea printr-o poliță scadentă la data exigibilității ei. În caz de neplată, preschimba polița sporindu-i cifra, sau o protesta, dând afară pe chiriaș. În genere însă îngăduia pe toți cu multă bonomie, fiindcă prin sistemul polițelor și al întîrzierilor, chiria, mică în teorie, se dubla. Plătită anticipat, chiria era, de pildă, patruzeci de lei lunar, polița era de optzeci de lei, la întîrzieri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
multă bonomie, fiindcă prin sistemul polițelor și al întîrzierilor, chiria, mică în teorie, se dubla. Plătită anticipat, chiria era, de pildă, patruzeci de lei lunar, polița era de optzeci de lei, la întîrzieri cu preschimbări se adăuga dobânda. Când tânărul chiriaș se încurca, moș Costache nu devenea brutal. Arunca ochii prin casă, ajuta memoria debitorului și-i cerea, bunăoară, dacă era student în medicină (pe aceștia îi prefera), tratate de medicină, cursuri, articole de obicei scumpe. Felix își aduse aminte fulgerător
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-o cu mâinile la spate de pe trotuarul opus, ba urcă scările, ascultând uneori zgomotele din casă, că instalase, unicul în București, un dispozitiv care face ca becul electric, aprins cu comutatorul de jos, să se stingă cam în clipa când chiriașul ajunge la etaj. Asta, pentru a evita rămânerea peste noapte a unei lămpi aprinse. (Felix se gândi prin contrast la lampa cu petrol din casa lui moș Costache.) De altfel, bătrânul nu făcea nici o observație, privea cu ochi paterni pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știi ce înseamnă să faci alt contract aici. Vad comercial! Al dracului moș! - Care moș? întrebă, puțin cam intrigat de unele numeproprii, Felix. - Ha, ha, ha, râse Stanică, ce, nu știi? Localul ăsta eproprietatea lui moș Costache, și dumnealui e chiriaș. Coane Iorgule, îți prezint pe nepotul lui moș Costache. Domnul Iorgu întinse mâna și se înclină foarte respectuos și comercial. - Încântat, și vă rog să mai poftiți! După ce Stănică tapă cei două sute de franci, ieșiră câteșitrei din odaia separată, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nădăjduia că, cel puțin, dacă a consimțit la această vânzare, casele îi vor fi lăsate tot ei, pentru Aurica sau Titi. Cererea cheilor (avea un inel cu dublete de chei ruginite, uitat prin pod) o iritase. Costache le cerea fiindcă chiriașii pierduse multe chei și n-ar fi vrut să cheltuiască bani pentru facerea altora. - Nu vinzi? răspunse Stănică. Nu e rău nici așa. Banulfuge, imobilul e o valoare sigură. Cu cât stau să mă gândesc, îți dau dreptate. Să nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întristat, coborî glasul: - Știu eu ce cauți dumneata! Avem niște domnișoare minunate, niște prințese, le-au murit părinții, săracele. Tânărul iuți pașii. Bătrânul, pierzând orice speranță, îi strigă din mijlocul curții: - Știi câți stăm noi aci? Aici sunt două sute de chiriași, așa să am eu bine, și numai un singur closet. Înfricoșat, Felix se urcă în trăsura care-l aștepta, și făcu semn cu mâna birjarului să mâne. Se dădu jos în strada Rahovei și o luă apoi pedestru și iute
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dădu afară toate lucrurile. O parte le luă la ea, altele le vîrî înapoi, îngrămădindu-le într-o odaie. - Cu pianul ăsta ce faci? întrebă ea pe Otilia. Otilia ridicădin umeri. Aglae se purta deferent, dar rece, ca față de un chiriaș care e pe cale să se mute. Într-o zi întrebă iarăși pe Otilia: - Tu ce faci? ca să știu! Poți să stai acum cât vrei, dar să știi că eu la primăvară repar puțin și închiriez casa. Nici nu e de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pieptul păros prin despicătura cămășii de noapte. O dată a simțit sluga că-l taie cineva la inimă cu un cuțit. Jupânul stingea lămpile din curte, să nu se facă risipă de gaz. Vântul ridica praful de pe pavaj. Sus, la ferestrele chiriașilor se luminau geamurile. Calul bătea cu copita. Înțepa un friguleț de primăvară. Înghețase sufletul în Mielu. S-a apropiat iar de stăpân, și i-a spus cu gura pe jumătate: - Domnu Bică, aș avea o rugăminte... Jupânul s-a întors
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întorcea așa curând. Avea încă de vorbit cu nea Fane, autopsierul, de știa un sac de vorbe și nu mai termina. Într-o primăvară, ce-i veni lui domnul Mîrzu? A dat sfoară în mahala să-i caute cineva un chiriaș, că-și adusese aminte de-o odaie pe care o ținea degeaba în fundul curții. Ar mai fi scos sărăcia din casă. A pus-o deci pe coana Marioara să spoiască din nou pereții, că se scorojiseră, a băgat o sobă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]