1,205 matches
-
faptului că, mai ales la răscrucea secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, litera chirilică era resimțită tot mai mult ca „străină” spiritului limbii române, în condițiile orientării moderne tot mai accentuate spre „reromanizare”. Printre operele în care litera chirilică („buchea”) a ajuns chiar obiect de satiră pot fi amintite Prefața la Gramatica românească a lui Heliade-Rădulescu (1828), fabula Buchea și litera de Iraclie Porumbescu (1850), schița Cum am învățat românește de C. Negruzzi (1857), satira Slovele chiriliene de D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
Budulea Taichii a lui Ioan Slavici (1880), Școala acum 50 de ani de Ion Ghica (1880), Amintiri din copilărie de Ion Creangă (1881) ș.a. O problemă de constant interes pentru istoria literaturii române este editarea textelor vechi românești în alfabet chirilic. O ediție modernă, științifică, a oricărui text de acest fel, trebuie să cuprindă, în afară de facsimilul integral al operei, și transcrierea sau transliterarea în alfabet latin, la care se adaugă, evident, un studiu filologic, un studiu lingvistic, glosare, bibliografie, într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
în alfabet latin, la care se adaugă, evident, un studiu filologic, un studiu lingvistic, glosare, bibliografie, într-un cuvânt, un întreg aparat critic, conform exigențelor actuale. Primul care și-a pus problema editării științifice a textelor vechi românești în alfabet chirilic, adoptând un sistem propriu de transliterare, a fost B. P. Hasdeu (Arhiva istorică a României, 1862-1865; Cuvente den bătrâni, 1878). Transliterarea are în vedere simpla înlocuire a grafemului chirilic cu cel latin, cu adăugarea unor semne diacritice acolo unde este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
a pus problema editării științifice a textelor vechi românești în alfabet chirilic, adoptând un sistem propriu de transliterare, a fost B. P. Hasdeu (Arhiva istorică a României, 1862-1865; Cuvente den bătrâni, 1878). Transliterarea are în vedere simpla înlocuire a grafemului chirilic cu cel latin, cu adăugarea unor semne diacritice acolo unde este cazul. Principiile de transliterare au fost elaborate în 1878 de Comisia Lexicografică a Academiei Române și potrivit lor au apărut în epocă trei lucrări: Catehismul calvinesc din 1656 (în 1879
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
Coresi în 1560 și 1566 și editate acum de Ion Bianu, iar a doua oară de Dan Simonescu, au renunțat la transcriere, pentru evitarea controverselor, limitându-se la reproducerea fotografică. Transcrierea interpretativă nu este o simplă înlocuire de grafeme (cele chirilice cu cele latine), ci o transliterare modificată de la caz la caz, în funcție de rostirea respectivelor sunete în limba română a timpului. Această metodă de editare a fost considerată „prematură” (a spus-o Al. Rosetti în 1927), pentru că nu se putea ști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
caz, în funcție de rostirea respectivelor sunete în limba română a timpului. Această metodă de editare a fost considerată „prematură” (a spus-o Al. Rosetti în 1927), pentru că nu se putea ști cu precizie, în toate cazurile, valoarea fonetică a fiecărei litere chirilice pentru limba vorbită românească (fie că existau mai multe semne grafice pentru aceeași valoare fonetică, fie că existau mai multe valori fonetice pentru același grafem). Transcrierea interpretativă, stabilită în linii generale de Asociația pentru editarea textelor vechi (înființată în 1929
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
al cercetărilor în domeniul foneticii istorice a limbii române. Astăzi, după precizările teoretice ale unor cercetători (Al. Rosetti, Andrei Avram, Ion Gheție, Al. Mareș), s-a putut ajunge la aplicarea generalizată a acestei metode, cu limitarea intervențiilor la acele litere chirilice care au avut o utilizare tradițională, dar care erau dublete ale altora ori erau lipsite de valoare fonetică. Câteva exemple: Documente și însemnări românești din secolul al XVI-lea, text stabilit și indice de Gh. Chivu ș.a. (1979), Codicele Voronețean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
și lingvistic de Mariana Costinescu (1981), Texte românești din secolul al XVI-lea, coordonator Ion Gheție (1982), Mihail Moxa, Cronica universală, ediție critică și studiu introductiv de G. Mihăilă (1989). Repere bibliografice: I. Bogdan, De la cine au împrumutat românii alfabetul chirilic, în Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 585-594; Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruso și româno-slave, București, 1904; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în epoca slavonismului cultural, București, 1928
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
coordonator Ion Gheție (1982), Mihail Moxa, Cronica universală, ediție critică și studiu introductiv de G. Mihăilă (1989). Repere bibliografice: I. Bogdan, De la cine au împrumutat românii alfabetul chirilic, în Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 585-594; Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruso și româno-slave, București, 1904; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în epoca slavonismului cultural, București, 1928; Sextil Pușcariu, Limba română, vol. I: Privire generală, ed. 2, București, 1976, 94-96
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruso și româno-slave, București, 1904; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în epoca slavonismului cultural, București, 1928; Sextil Pușcariu, Limba română, vol. I: Privire generală, ed. 2, București, 1976, 94-96; Andrei Avram, Contribuții la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte românești, București, 1964; Emil Vârtosu, Paleografia româno-chirilică, București, 1968; Al. Rosetti, Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, București, 1968, 437-446; Cornelia Bodea, Mihai Mitu, Ioan Budai-Deleanu, „Scrisoare către Petru Maior”, MS, 1972, 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
București, 1968, 437-446; Cornelia Bodea, Mihai Mitu, Ioan Budai-Deleanu, „Scrisoare către Petru Maior”, MS, 1972, 1; Slava veche și slavona românească, coordonator Pandele Olteanu, București, 1975, 18-28; Damian P. Bogdan, Paleografia româno-slavă, București, 1978, 131-256; G. Mihăilă, Ecouri ale alfabetului chirilic în literatura română din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului nostru, LR, 1997, 1-3; Enciclopedia limbii române, coordonator Marius Sala, București, 2001, 98, 99, 308, 309, 588; Ion Gheție, Al. Mareș, De când se scrie românește?, București, 2001, 16-34
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
parte, numele poate fi asociat cu cel al unui copil din flori, abandonat de mamă, înstrăinat. Cu toate acestea, nimic nu poate fi probat cu exactitate. Cert este însă faptul că numele Lapedatu a suferit modificări, prin trecerea de la alfabetul chirilic, la cel latin. Astfel, de la numele Lăpădat, al strămoșilor familiei s-a ajuns la cel de Lapedatu 1. În legătură cu înaintașii lui Alexandru Lapedatu, se cunosc informații începând din secolul al XVIII-lea 2. Cel mai îndepărtat străbun despre care se
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
informații. La începutul secolului al XIX-lea îndeplinea funcția de primar în sat, funcție pe care a deținut-o timp de douăzeci-treizeci de ani. Era caracterizat ca fiind „om aspru la mânie; știa să scrie și să citească cu litere chirilice. Numele și-l scria cu caractere latine”. Cât despre Ana Panga se cunosc și mai puține informații. Ea era la celălalt antipod față de soțul ei, „o femeie care excela prin bunătate și blândețe”. Aceștia au avut trei băieți: Onea (1844-1878
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
a scăpa de aceste frământări ale gândurilor, mi-am amintit că salvarea îmi va veni din găsirea unei noi ocupații care, chiar dacă nu e remunerată, te îndeamnă să-ți îndrepți gândurile spre alte zări mai îndepărtate. Și, întrucât cunosc scrierea chirilică, am încercat să-mi petrec timpul descifrând câte ceva din activitatea înaintașilor, pe tărâm cultural, oprindu-mă asupra învățământului bârlădean. În felul acesta, s a înfiripat lucrarea de care ți-am scris. Și, după cum se întâmplă totdeauna că o dorință împlinită
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
din județul nostru precum și obiecte de cult și piese de mobilier provenind din diverse biserici. De mare valoare sunt stranele confecționare în anul 1729, provenind de la biserica din Rusăiești Poduri, care au și o inscripție în limba româna cu caractere chirilice, și un covor cu pomul vieții, în culori vegetale, datat 1843, provenit din biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bacău. ceramice care erau active în ultimele decenii ale secolului trecut: Oituz, Băhnășeni și Pârjol-comuna Pârjol, Cucuieți și Solonț-comuna Solonț
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
Allgemeine Schulordnung, Regulae directionae, Patentul școlar, Ratio educationis, obiectele de învățământ propuse în școlile triviale erau: citirea, scrierea, aritmetica, religia și mai rar economia. Învățarea citirii începea cu studiul bucoavnei, bucvarului sau abecedarului. Din acestea elevul învăța literele sau slovele chirilice, silabisirea și citirea de texte cuprinzând rugăciuni și povestiri morale. Bucvarul românesc din anul 1781 a fost folosit inițial mai mult în Banat, în ,,crăia ungurească”. În schimb, edițiile următoare, mai mult sau mai puțin modificate față de cea din anul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și procopseala celor normalesci a neamului românesc, autorul lui fiind Gheorghe Șincai, care pe atunci era directorul școlilor naționale românești de confesiune greco-catolică din Principatul transilvan. În acest abecedar erau utilizate, pentru textele românești, atât literele latine, cât și cele chirilice, iar pentru textele germane, literele gotice. Manualul începea cu prezentarea literelor, după care se trecea la prezentarea de silabe, apoi de cuvinte, după care urmau texte închegate: rugăciuni, sentințe sau pilde morale, povestiri. Tot în ediție bilingvă a apărut și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
rugăciuni, sentințe sau pilde morale, povestiri. Tot în ediție bilingvă a apărut și abecedarul tipărit la Sibiu în anul 1788, intitulat Bucvarul pentru pruncii cei românești care se află în Mare Principatul Ardealului. În textele sale românești erau folosite literele chirilice, iar conținutul era aproape similar cu al unui bucvar tipărit la Viena în 1781, cu excepția faptului că mai cuprindea două pagini scrise de mână cu litere chirilice, menite a-i orienta pe elevi în scriere. Către finele veacului al XVIII
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
se află în Mare Principatul Ardealului. În textele sale românești erau folosite literele chirilice, iar conținutul era aproape similar cu al unui bucvar tipărit la Viena în 1781, cu excepția faptului că mai cuprindea două pagini scrise de mână cu litere chirilice, menite a-i orienta pe elevi în scriere. Către finele veacului al XVIII-lea a fost tradus și introdus în școlile ardelene manualul intitulat Povățuire cătră Economia de Câmp pentru folosul școalelor românești. Exemplare din acest manual s-au păstrat
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
față de limba maternă, să-i învețe pe elevi scris-cititul corect și să se exprime coerent în spiritul limbii române. Pentru predarea alfabetului la clasa I, el a recomandat metoda ,,vocalizării” în locul ,,slovenirii”. În acea perioadă, abecedarele erau tipărite cu litere chirilice (slove), iar la citirea unui cuvânt se recomanda ca elevul să pronunțe mai întâi numele slovelor. Loga, în schimb, recomanda să se pronunțe literele însoțite de o vocală și apoi cuvântul în întregime, procedeu mult mai facil pentru elevi. El
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Huși provine de la pârâul omonim, iar din punct de vedere etimologic, numele moldovenești de persoane Hus, Husul, Husea derivă din ucr. gγs´ (gâscă). Lingvistul susținea că toponimul Huși prezintă s, nu ș, aducând drept argument pisania de la 1497 (cu caractere chirilice), care se află deasupra ușii principale a bisericii Episcopiei din Huși. Pornind de la faptul că pe această inscripție se citește VZ G2SO ("în Huși"), Emil Petrovici afirma că "lângă o trebuie să fie un ҳ care s-a șters cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
revoluționară printre țăranii din Rusia - consemna istoricul - este opera unor societăți organizate, care lucrează în chip metodic cu scrisul, cu graiul. Numai cine n-a voit să vadă, n-a văzut la noi unele manifeste tipărite în Basarabia cu litere chirilice, toate chemând pe țărani la luptă pentru a cuceri pământ. Ele au circulat mai cu seamă în județele Iași, Vaslui și Fălciu, dar au ajuns până la București”. Înfăptuirea unirii Moldovei cu Muntenia, reformele lui Alexandru Ioan Cuza, îndeosebi Legea rurală
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
părintele meu, deși bătrân, dar om vesel și primitor, mă însărcină să invit la masă de Sf. Neculai pe toți prietinii mei din oraș. Îmi aduc aminte că atunci, cu ocaziunea acelui banchet, am scris eu însumi învitațiunile cu litere chirilice încălecate unele peste altele după moda veche, puind în fruntea fiecărei scrisori următoarea adresă: Onorat d-sale boierului... mare agă sau mare ban, sau mare spătar, după rangul fiecăruia; singura dată când am uzat de titlurile cu care Vogoride sperase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mijloc. 12 Viori. 13 Monedă de patruzeci de bani. 14 Toba. 15 Îndreptățesc. 16 Folositoare. 17 Ședință. 18 Semnez. 19 Sentimentul vârstei sale (franceză). 20 Strămoș. 21 Alice. 22 Păsări. 23 Recoltă. 24 Monedă turcească. 25 Primele litere din alfabetul chirilic (slavon). 26 Sport național la români (se joacă, în echipă, cu o minge). 27 Joc de copii. 28 Mânios, nervos. 29 Dans popular. 30 Rege. 31 Corp de infanterie (ieșit din uz) 32 Potolit. 33 S-a revoltat. 34 Generația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o sută de documente care se referă la moșia Filipeni, la familia de boieri Rosetti, la judecățile nesfârșite cu răzeșii din Fruntești și Oțelești, la cumpărări de pământ, la hotarele moșiei. Aceste documente, unele scrise în limba română cu caractere chirilice, altele în slavonă, au fost traduse, transcrise, corectate și cercetate (completate) de Olimpia Bădăluță, ajutată de specialiștii Bibliotecii Academiei, care singure pot alcătui o culegere de acte și documente folositoare celor care studiază istoria și relațiile dintre boieri și răzeși
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]