2,428 matches
-
lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare. Apoi, desculț și gol, a așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
călătorie. Poate cea mai lungă pe care a făcut-o cineva vreodată pe lumea asta... Am străbătut „pământul pustiu“ din Tikdabra. Cel care sosise ultimul la petrecere, un tânăr robust cu părul tuns scurt, cu ochii puțin sașii și o cicatrice adâncă ce-i brăzda obrazul până la gât, întrebă dintr-o dată, cu voce tulburată: — Tu ești Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, a cărui familie și-a așezat tabăra în guelta din munții Huaila? Simți cum îi tresare inima. — Da. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-o nuanță nisipie. Aveau aceleași priviri adânci și duse, dar a lui era mai dilatată și mai risipită, ca și cum văzuse mai multe în același interval de timp, și aceeași paloare argiloasă, la Rafael de o asprime sporită, imprimată de cicatricele vechi de vărsat. Și mâinile cu degete subțiri și lungi, cum au cei infirmi din naștere, li s-ar fi asemănat, și siluetele longiline, doar că el era mai înalt cu un cap și îndeajuns de lat ca să-ți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de veci prin paturile din oficii, cu Milică în coastă, cu madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de ziare, așteptând copiii să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor ca spinările unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit în privirile ochilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am explicat eu. Asta e de natură să te scârbească pe viață de astfel de curiozități. La liceu, lui Derek i s-a spus „Brewster Junior“ ani de zile. Oare vă puteți imagina ce daune psihologice lasă astfel de poreclă? Cicatricile unor răni ca aceasta nu se vindecă niciodată complet. În dreapta mea, Hawkins zâmbea cu gura până la urechi. Monroe Îmi aruncă o căutătură plină de scepticism amestecat cu o profundă dezaprobare. — Dar, ca să ne Întoarcem la chestiunile fundamentale, ați dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai detașat, ca să spună, cu un glas ferm, Însoțit de un gest suveran: — Lăsați-l să plece pe acest nefericit! Șeful bandei tocmai plecase asupra lui Jaber; se Îndreaptă apoi se apropie greoi de intrus proțăpindu-se În fața lui. O cicatrice adâncă Îi străbate barba, de la urechea dreaptă până În capătul bărbiei, și tocmai partea aceea, partea brăzdată, o Întinde spre interlocutorul său, rostind ca o sentință: — Omul acesta este un bețiv, un necredincios, un filassouf 1! A șuierat ultimul cuvânt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
profane ale grecilor și, În general, de tot ce nu Înseamnă religie sau literatură. În ciuda vârstei sale tinere, Omar Khayyam este deja un eminent filassouf, un vânat cu mult mai mare decât acest nefericit de Jaber. Cu siguranță, omul cu cicatricea pe obraz nu l-a recunoscut, pentru că se Îndepărtează de el, se apleacă din nou asupra bătrânului, de-acum amuțit, Îl apucă de păr, Îi zgâlțâie capul de trei-patru ori, se face că vrea să i-l crape de zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cartierul Asfizar, unde Își are reședința Abu Taher, cadiul cadiilor din Samarkand? Și-n sinea lui, Își spune neîncetat: „Nu voi urî acest oraș. Chiar dacă femeia care se scălda nu e decât o vedenie. Chiar dacă realitatea poartă chipul omului cu cicatrice. Chiar dacă această noapte răcoroasă se vădește a fi cea din urmă pentru mine“. II În imensul divan al judecătorului, chipul lui Khayyam ia culoarea fildeșului În lumina candelabrelor Îndepăratate. De Îndată ce a intrat, două străji de vârstă mijlocie l-au apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Abu Taher le face semn străjilor să se apropie. Acestea Își prezintă pe nerăsuflate raportul, răspund la câteva Întrebări, se străduiesc să arate de ce au lăsat să se creeze o asemenea Îmbulzeală pe străzi. După aceea, este rândul omului cu cicatrice să se justifice. El se apleacă spre cadiu, care pare să-l cunoască de multă vreme, și se lansează Într-un monolog Însuflețit. Abu Taher Îl ascultă cu atenție, fără a lăsa să i se ghicească părerea. Apoi, rezervându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să vă duceți, la rându-vă, acasă! Până mâine, nu se va hotărî nimic. Prizonierul va rămâne aici peste noapte, Îl vor veghea străjile mele, și nimeni altcineva. Surprins să se vadă atât de repede poftit să dispară, omul cu cicatrice schițează un protest, dar se răzgândește imediat. Prudent, Își apucă poalele veșmântului și se retrage cu o plecăciune. Când rămîne față În față cu Omar, avându-i ca martori doar pe propriii săi oameni de Încredere, Abu Taher rostește această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sunt puse În seamă și niște catrene foarte ciudate. Cuvântul este măsurat, nu acuză, nici nu prea scuză, nu iscodește decât la modul indirect. Omar consideră că a venit momentul să rupă tăcerea: — Rubaiul pe care Îl repetă omul cu cicatrice nu-mi aparține. Dintr-o mișcare nerăbdătoare cu dosul mâinii, judecătorul risipește protestul. Pentru prima dată, tonul lui este sever: — Puțin contează faptul că ai compus cutare sau cutare vers. Mi s-au relatat fraze atât de blasfemiatoare Încât, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pune la Îndoială, glasul de care nimeni nu se Îndoiește. Unul după altul, vizitatorii se ridică, schițând o plecăciune, mormăind cine știe ce formulă de politețe Înainte de a se așeza la loc. Cu o privire furișă, Omar Îl observă pe omul cu cicatrice, care pare să se sufoce În colțul său, ascunzându-și, totuși, sentimentele sub o mină timid-batjocoritoare. În modul cel mai ceremonios cu putință, Abu Taher Îl roagă pe Omar să se așeze la dreapta sa, obligându-și vecinii să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imamul Omar? În loc de răspuns, câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința numelui, Înainte de a-l aduce acasă la cadiul nostru. — Bine ai făcut! Dacă răzmerița ar fi continuat, s-ar fi ajuns la vărsare de sânge. Vino, așadar, să te așezi lângă oaspetele nostru, ai meritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În privința numelui, Înainte de a-l aduce acasă la cadiul nostru. — Bine ai făcut! Dacă răzmerița ar fi continuat, s-ar fi ajuns la vărsare de sânge. Vino, așadar, să te așezi lângă oaspetele nostru, ai meritat-o. În timp ce omul cu cicatrice se apropie, cu un aer aparent supus, Abu Taher strecoară la urechea lui Omar: Dacă nu ți-a devenit prieten, măcar nu va mai putea să te Învinuiască În public. Cu voce tare, continuă: — Pot oare să sper că, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar, ca prin farmec, Întreaga asistență a tăcut, ținându-și respirația, ciulind urechea, urmărind buzele lui Omar. Care lasă să-i scape: Când vrem să bem vin, ne alegem cu grijă și paharnicul, și tovarășul de desfătări. Vocea omului cu cicatrice se Înalță puțin: — În ceea ce mă privește, n-aș bea nici o picătură, țin să am un loc În paradis. Tu nu pari prea dornic să mă Însoțești acolo. — O veșnicie Întreagă În tovărășia unor ulema 1 ritoși? Nu, mulțumesc, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vine și înnegrește. După aceea nu te mai speli, ești bătrân. Tata nu era încă bătrân. Râsul îi dezvelea dinții albi și n-avea dâre negre pe față. Doar un pic de grăsime la șolduri, părul puțin cărunt și o cicatrice pe pulpa stângă. Sărăcia îi scosese păr alb, zicea el. Degetele de la picioare sunt caraghioase întotdeauna. Degetele Annei erau lungi și subțiri și se mișcau în sus și în jos. Erau neastâmpărate și vesele, îți venea să te joci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și a cugetat cu glas tare: „Nu trebuie să arătăm ca cerșetorii, dar nici ca unii pe care-i dau banii afară din casă”. Tata s-a așezat pe scaun numai în maiou și chiloți, pe pulpă îi puteam vedea cicatricea pe care o căpătase cândva, în copilărie, cocoțându-se pe un gard. Cinci centimetri mai sus de marginea șosetei. De jur împrejur, nu-i creșteau fire de păr. A spus: „Acum să repetăm totul de la început”. A trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cauciuc și mi-a cerut să merg încoace și încolo prin fața lui. A verificat câtă forță aveam în mâni și în picioare și mi-a ascultat inima. Totul mi s-a părut aidoma ca la doctorii americani. Mi-a examinat cicatricea de la operație și a citit hârtiile scrise de colegii lui din America. Din timp în timp, mormăia: „Hm”. „Ți-a plăcut America?” m-a întrebat, fără să-și ridice ochii de pe foile de hârtie. „Sigur că da.” „Ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
balon albicios, a cărui lumină abisală încă impresionează, dar stelele care o înconjoară se pierd deja, înghițite de gura cerului, asemenea unor bomboane de lămâie supte până la capăt, iar în urma lor nu mai rămâne decât o dâră luminoasă ca o cicatrice. Dar soarele încă nu se vedea, parcă întreaga suflare aștepta ca el să apară, așa cum aștepți o mamă fără de care nu poți trăi, în ciuda răutății sale, conturul copacilor devine din ce în ce mai clar, păsările își încep dialogul pe voci ascuțite, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înțelegi ce presupune acest lucru, însă ea gâjâie, asta presupune că mâine la ora asta voi fi un om liber, dar eu nu renunț, îi citesc cuvintele tare, cu aplomb, se strivesc de pielea ei nelăsând acolo nici un fel de cicatrice, apoi îmi smulge pixul din mână și semnează, aproape cu ochii închiși, un ghem de firișoare de cerneală albastră în josul paginii, treaba a fost făcută, este greu chiar și când este ușor, oftez, indiferența ei mă deprimă, deși lucrurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care dintotdeauna fusesem aplecată spre reconciliere, încercam să privesc toată această situație ca pe o binecuvântare, deși de multe ori nu face decât să îmi stârnească teama, dar imediat mă liniștesc, încearcă doar să se schimbe, să se curețe de cicatricile vieții sale anterioare, de sentimentele negative, dar poate că va ajunge la un nivel la care își va pierde orice sentiment, ca și cum i s-ar face un transplant, însă apoi sentimentele pozitive vor prinde rădăcini în el și totul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
steag răspundea șeful clădirii de est (cea în care mă aflam și eu). Era un bărbat înalt, cu privirile dure, în jurul vârstei de șaizeci de ani. Părul aspru îi încărunțise pe alocuri, iar pe gâtul ars de soare avea o cicatrice lungă. Se zvonea că absolvise școala militară din Nakano, dar nimeni nu știa cu siguranță ce hram purta pe-acolo. Lângă el stătea un student care îndeplinea rolul de ajutor de stegar. Nici despre acest student nu se știa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nou. — Uită-te, Maria. Asta nu-i din nici o carte. Nu pot să văd nimic. Nici nu vreau. Pune-ți degetele pe șale. Simți cum degetele ei ating gaura aia imensă În care ar fi Încăput o minge de baseball, cicatricea grotescă rămasă de pe urma rănii În care chirurgul Își băgase tot pumnul cu mănușa de cauciuc cînd i-o curățase, cicatricea care se Întindea dintr-o parte a șalelor În cealaltă. Simți cum Îl atinge Înăuntru și se cutremură brusc. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
degetele pe șale. Simți cum degetele ei ating gaura aia imensă În care ar fi Încăput o minge de baseball, cicatricea grotescă rămasă de pe urma rănii În care chirurgul Își băgase tot pumnul cu mănușa de cauciuc cînd i-o curățase, cicatricea care se Întindea dintr-o parte a șalelor În cealaltă. Simți cum Îl atinge Înăuntru și se cutremură brusc. După cîteva secunde ea-l strîngea tare-n brațe și-l săruta, iar buzele-i erau o insulă În marea albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zăcea cu fața-n pămÎnt. Acum zăceau amîndoi acolo. Nu mai bombardau casa și se făcuse liniște. Ferma mare și zidul care Împrejmuia curtea se Înălțau galbene pe fondul verde al dealului care purta urme albe de praf ca niște cicatrici În locurile unde se săpaseră șanțuri și fuseseră Întărite avanposturile. Fumul de la focurile unde Începuseră să pregătească mîncarea se Înălța deasupra dealului. Pe toată lungimea pantei care ducea spre fermă zăceau pierderile ca niște boccele Împrăștiate. Tancul ardea printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]