6,276 matches
-
de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul... omul ăla este ultima... mă rog, este foarte josnic. Și-a făcut nevoile în parc, în văzul lumii, în fața mea și a unei mame! Are o geantă oribilă, pătată de ciment, și Dumnezeu mai știe ce. Iar în tramvai s-a descălțat și s-a scărpinat între degetele de la picior. Nu mai pot! Nu mai pot, nu mai vreau, nu mai pot! În astfel de situații - deși niciodată lucrurile nu fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
biutiful frendșip, repeta cuminte nea Ovidiu în brațele lui Mișu. * În micul apartament de la parter, fotografia de nuntă a soților Popa căzuse din nou într-o parte. Cei doi miri priveau uimiți în sus spre o lună mereu ascunsă de cimentul care scăpase de geanta domnului Popa. De fapt, ascunsă mai ales de faptul că era ora 14.45. Dedesubt, domnul Popa regreta că nu mai e șampanie. Trecuseră zece ani de când doamna Popa nu-l mai lăsase să fumeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trebuie să-ți tai colțurile ungiilor, pentru că vor intra în carne. Atunci, domnul Popa crezuse că e prea târziu să se schimbe. Acum știa că niciodată nu e prea târziu. Acestea sunt mâinile lui. Mâini care căraseră kilograme, tone de ciment pe șantier sau acasă. Acestea sunt fesele lui, fese pe care se odihniseră mâinile lui Mișu. Mișu, care acum probabil se spetea la bar făcând whisky pentru el. Domnul Popa zîmbi, privindu-și concentrat fundul sub care stătea capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
le! mormăi el privind în spațiu. Când eram mic și făceam vreo prostie, tata, ierte-l Odobleja, mă vâra în camera de încercări și dădea drumul la imponderabilitate. Și când începeam să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam pe ciment ca un bolovan. Și apoi iar imponderabilitate, și iar gravitație, că am rămas c-o traumă: „binomul lui Newton” se numește medical. De-aia nu-mi place în spațiu, în imponderabilitate: când ți-e lumea mai dragă, dă gravitația peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dromiket 4. Iubirea la ei e derobotizată. — Ei nu știu ce e aia „mamă”, completă Stejeran 1. — Și cred că și-au pierdut cu totul simțul peisajului. Eu, cel puțin, de fiecare dată când vin dintr-o misiune și văd platforma de ciment din fața UNIVAX-ului, mi se umezesc ochii. Episodul 29 Episod cenzurat Episodul 30 Micul benga Deodată, Dromiket 4 le făcu semn să tacă și-i chemă în fața hubloului central. Se uitară toți patru în spațiu. — Ce drăcovenie o mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lămurească vreun viitor Jurnal la "Evoluția poeziei lirice". * Prin sincronism, d-l E. Lovinescu legiferează imitația. Poeți! indiferent de frapă, emisiune, agiu, făuritori ai castului sunet de aur, ochii în patru! Vrăjmașul, criticul pândește să vă treacă o monedă de ciment poleit. Aruncați-i-o îndărăt, fie și în față! * Dacă prin trenuri de comiși voiajori, mode de damă sunt lansate cvasisincronic la Paris și București, toți agenții masoneriei literare nu vor distrage de la percepția sa, întru sine, suprafața de gheață
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pe ,,gâtul" lui Decebal este scrisă inscripția latină Decebalus Rex-Drăgan Fecit, ceea ce înseamnă Regele Decebal - făcută de Drăgan, ca semn de recunoștință față de omul de afaceri și pasionat de istorie. Al doilea punct de atracție pentru turiști, este tabla de ciment, montată pe un caldarâm pietros, de pe marginea podului. Pe ea scrie SPOR DACIA 107 DECEBAL 98-106 DACIA FED DRAGAN 2001. Este înconjurată de două rânduri de lanț gros de fier, care sunt prinse de niște piloni micuți de metal, rotunjiți
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
Casa, de asemenea, învelită cu șiță, părea arptoasă cu două odăi, cu ferestre mari, cu tindă între odăi, cu prispă și parmalâc. Lângă gardul curții, în colțul pe care îl făcea cu drumul, se afla o fântână, cu ghizdurile de ciment, cu două găleți cu lanț de scripete, cu un jgheab mare de tot de ciment, întins lângă șanț ... Cât despre fânar și casă erau vechi, aveau 30 de ani, fuseseră făcute de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
tindă între odăi, cu prispă și parmalâc. Lângă gardul curții, în colțul pe care îl făcea cu drumul, se afla o fântână, cu ghizdurile de ciment, cu două găleți cu lanț de scripete, cu un jgheab mare de tot de ciment, întins lângă șanț ... Cât despre fânar și casă erau vechi, aveau 30 de ani, fuseseră făcute de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul răscoalei”. Casa lui Vasile Boțoghină era așezată la 3-4 case de fierăria lui Iocan: ,, Avea
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
doi, în săptămâna asta! - Aha, îi bine! No, or adus tuburile astea, dar de lucru nu știu când s-or apuca. - S-or apuca ei, că altfel nu le-ar fii adus. Cică mai fac un furnal la fabrica de ciment și au nevoie. - Ne îngropă praful... - Apoi, pă noi, nu, da, la oraș... Ei, nu le poți avea pă toate! Nu mai auzi răspunsul vecinului, deja era destul de departe, iar atenția lui se îndreptă spre cei trei băieți care făceau
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
da, la oraș... Ei, nu le poți avea pă toate! Nu mai auzi răspunsul vecinului, deja era destul de departe, iar atenția lui se îndreptă spre cei trei băieți care făceau echilibristică, luându-se la întrecere, pe unul dintre tuburile de ciment. Îl recunoscu pe Ionuț, nepotul nevestei, nu era mai mare de cinci ani dar aspru ca o sfârlează, se ținea scai de ăia cu șase - șapte ani mai mari decât el. - Mă, Ionuț, mă, potolește-te că pici dracului de
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
Asta a fost. Viorel s-a dat la tânăra fată, aceasta nu a vrut, s-au luptat între ei și atunci ea s-a împiedicat și a căzut cu el deasupra sa de s-a lovit cu așa forță de ciment. Când și-a terminat programul, Ramona nu l-a mai sunat pe Viorel ca de obicei să plece împreună acasă, dacă nu are altceva de făcut peste program. S-a dus direct acasă la doctorul Țigănuș. L-a găsit pe
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
cu voia ta, înseamnă că a fost un viol. Cum de te-ai accidentat nu pot spune. Sunt doar supoziții că v-ați luptat între voi și în timpul luptei să fi căzut și să te fi lovit cu capul de cimentul pardoselii din magazie. - Cum poate face așa ceva Viorel? Eu îl știu de un familist serios. - Aceasta este părerea mea. Totuși te puteai accidenta și din cauza unei pierderi subite de calciu și în urma amețelii să fi căzut ca cei bolnavi de
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
de pe casă, am luat în mână fiecare cărămidă cu dragoste, curaj, cu voință, am întors-o pe toate părțile, am analizat-o, pipăit-o, mirosit-o, curățat-o, i-am căutat un loc unde am încercat s-o stabilesc cu ciment - uneori s-a așezat bine, uneori a căzut, alteori a dispărut fără urmă, uneori i-am zâmbit, sau am udat-o cu lacrimi dulci-amare, am ocărât-o... Privesc în urmă și sunt mulțumită de ce am realizat - a doua mea viața
NOU ŞI UNIC ÎN FLANDRA – CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ. IOANA CHIRIŢĂ DUCE ROMÂNISMUL ÎN BELGIA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363065_a_364394]
-
de îndatorire, cu toate că nu demult fusese și el student și participase la astfel de ore de practică. - Este o fermă frumoasă, îl surprinse într-o zi una dintre studente, în timp ce el peria cu mâna furajul abia turnat în spațiile de ciment. Nu găsi nici un cuvânt suficient de potrivit pentru a-i răspunde. O privi o clipă cum stătea la intrarea în grajd, cu halatul alb apretat și călcat atent, un gând răutăcios făcându-l să se destindă: până la sfârșitul zilei avea
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
Praga, când a fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor democratice, puse în practică de guvernul lui Alexander Dubček.]. Mi-a povestit cu lux de amănunte, cum Armata Roșie confundase niște magazii și depozite de materiale de construcție (var, ciment, cherestea, etc.), cu niște depozite strategice de armament și le-a ocupat cu tancurile, spunând că sunt spații strategice unde ei trebuie să-și gareze tancurile, camioanele și tehnica de luptă. Catedrala din centrul orașului, un monument impunător în stil
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
secretarul particular al acesteia, grădinarul Jules Jannin, grădinarul și administratorul elvețian de origine evreiască Carol Gutman, arhitecții italieni Augustino și Amerigo. Lucrările au fost executate de firmele italiene: Fabro Agostino (antreprenor de lucrări publice) și Giovanni Tomasini (lucrări în mozaic, ciment, asfalt). La intrare se află „Ghereta santinelei”, o minicăsuță suspendată deasupra porții, construită după modelul caselor din zonă, din piatră, ieșită în afară, cu geamuri prevăzute cu gratii de lemn forjat. Pe partea exterioară are două sfere de scoici marine
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
admira flori de sezon divers colorate și câteva rânduri de coloane de marmură oferite reginei de ginerele ei, Alexander, regele Serbiei, pasionat de flori ca și regina. Surpriza cea mare ne-o oferă o alee pe care sunt turnate din ciment douăzeci de pietre de moară ce simbolizează cele douăzeci de secole, regina cerând ca după moartea ei să fie marcate în piatră secolele următoare. O temă majoră care a preocupat dintotdeauna omenirea, aceea a trecerii timpului, prin materializare dobândește noi
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
ce va să stoarcă vinul viei unei vieți pline cu întâmplări fabuloase, pe care le-a trăit! Până să răsară acea zi, am scris eu câteva a căror clădire s-a cimentuit cărămidă pe cărămidă din pumn cu pumn de ciment! Măcar câte unul a pus și Maria Burcă, în fiecare! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Maria Burcă. Bunătatea, omenie la culmea ei / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie
MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366881_a_368210]
-
să merg înspre tine. Nu știam la ce să mă aștept. Totul devenea din ce în ce mai strâmt. Orice fir de iarbă, copac sau gând îți cădea la picioare sau se strecura direct în pământ. Auzeam tocul pantofilor cum se înfigea hotărât în cimentul proaspăt lins de rouă. Am așteptat parcă o eternitate să îți simt mirosul hainelor trecând pe lângă mine, dar n-a fost decât o clipă. Miros ars de tutun din pipă. Mai simt și acum inima cum strigă - douăzeci și unu de pași
DOUĂZECI ȘI UNU DE PAȘI de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367608_a_368937]
-
tancurile și armata sovietică, alături de alte țări din Alianței Pactului de la Varșovia (cu excepția R.S.România), atunci când au ocupat abuziv Cehoslovacia . Mi-a povestit cu lux de amănunte, cum Armata Roșie confundase niște magazii și depozite de materiale de construcție (var, ciment, cherestea, etc.), cu niște depozite strategice de armament și le-a ocupat cu tancurile, spunând că sunt spații strategice unde ei trebuie să-și gareze tancurile, camioanele și tehnica de luptă. Catedrala din centrul orașului, un monument impunător în stil
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
Green (1981), Milan Kundera (1985), Mario Vargas Llosa (1995), Arthur Miller (2003), Leszek Kolakovsky (2007). Anul acesta, premiul i-a fost atribuit scriitorului englez Ian McEwan, cunoscut publicului românesc prin volumele de nuvele și romanele traduse în românește: „Grădina de ciment”, „Câinii negri”, „Pe plaja Chesil”, „Amsterdam”, „Durabila iubire”, „Ispășire”, etc. Juriul și-a motivat decizia afirmând că eroii lui McEwan luptă pentru dreptul de a-și exprima ideile lor și de a trăi în conformitate cu aceste idei, într-un mediu politic
INSEMNĂRI DE LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL DE CARTE DE LA IERUSALIM de MIREL HORODI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367037_a_368366]
-
omor. Am pășit alături de o mare de oameni aproape să ne dăm coate, pe culoarele „celularului” am trăit fiorii apropierii de cumpliții indivizi care au înfricoșat o Americă întreagă, auzeam pașii lor înfundați în încremenirea tocită a pietrei și a cimentului rece ca iernile noastre de-acasă cele mai aprige și păstrând încă ecourile în pereții despărțitori dinspre coridoare ai celulelor, am făcut poze „crucificat” de gratiile de-afară - ca să „dau bine(!?)” nepoților că n-am fost un naiv, bigot și
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
să mă lovească cu picioarele, cu cizmele în stomac, în spinare. În cap, în gură, pe unde se nimerea, umplându-mă de sânge. Probabil că am leșinat, nu știu cine m-a târât într-o cămăruță unde m-am și trezit pe ciment, într-o beznă aiuritoare, de-o tăiai cu cuțitul. După un timp, zvârcolindu-mă de durere, m-am trezit cu niște picături de apă ce țâșneau dintr-o chiuvetă, m-am ridicat tremurând și anevoios, mi-am umplut gura de
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
convențional O viziune avusese mătușa Elvira Să atingă inelele speranței De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Impresii? Erori? Era totul pe dos Haos pe suprafețe Haos în volume În sfere și cuburi Totul se arăta poleit cu ciment, Cu pietre, ori cărămizi circulare De forme care înghit minotauri Flămânde sate naive Pavajul din drum se-ncrețea... Suflete se adunau agitate-n țărână... Se stingeau secole prinse mână-n mână, Plante și stele se desfăceau fără sens. De departe
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]