2,485 matches
-
farsa aceea din Parlament când vechii comuniști s-au adunat în parlamentul României ca să condamne... comunismul pe baza unui raport scris de un alt jidan ajuns acum în stadiul de evreu, numit Vladimir Tismăneanu. Ia să vedem cine mama ciorilor o mai fi și acesta. Și iată ce găsim despre înaintașii săi: „Leonte Tismăneanu născut Leonid Tisminețki (n. 26 februarie 1913 - d. 1981) a fost un om politic, militant comunist și teoretician român de naționalitate evreiască, născut la Soroca, Basarabia
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să se ascundă undeva, pentru a nu i se observa lipsa lui capitală, el se apucă să facă teoria chibritului, pe locul unde eu doar i-am sugerat că ar fi un eventual chibrit. Dacă scriu o glumă, despre o cioară care stă în par, vine câte un individ din acesta care demonstrează că potrivit teoriei lui Kant și Laplace, cioara aceea are X posibilități de manifestare, mecanică și volițională ,pentru o evoluție plenară în spațiul virtualo-cognitivo-semiotic, și că potrivit unui
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe locul unde eu doar i-am sugerat că ar fi un eventual chibrit. Dacă scriu o glumă, despre o cioară care stă în par, vine câte un individ din acesta care demonstrează că potrivit teoriei lui Kant și Laplace, cioara aceea are X posibilități de manifestare, mecanică și volițională ,pentru o evoluție plenară în spațiul virtualo-cognitivo-semiotic, și că potrivit unui paragraf din Hegel, coroborat cu o scriere a lui Schoepenhauer, cioara, nu este decât o proiecție a realului cognitiv, în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care demonstrează că potrivit teoriei lui Kant și Laplace, cioara aceea are X posibilități de manifestare, mecanică și volițională ,pentru o evoluție plenară în spațiul virtualo-cognitivo-semiotic, și că potrivit unui paragraf din Hegel, coroborat cu o scriere a lui Schoepenhauer, cioara, nu este decât o proiecție a realului cognitiv, în conștiința noastră și de fapt, nu este o cioară ci ... și dă-i și luptă, pe tema ciorii până-ți face capul calendar și trebuie să-i mărturisești spăsit, că tu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
volițională ,pentru o evoluție plenară în spațiul virtualo-cognitivo-semiotic, și că potrivit unui paragraf din Hegel, coroborat cu o scriere a lui Schoepenhauer, cioara, nu este decât o proiecție a realului cognitiv, în conștiința noastră și de fapt, nu este o cioară ci ... și dă-i și luptă, pe tema ciorii până-ți face capul calendar și trebuie să-i mărturisești spăsit, că tu ai făcut de fapt o simplă glumă, despre o cioară și absolut nimic altceva. Cred că face toate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că potrivit unui paragraf din Hegel, coroborat cu o scriere a lui Schoepenhauer, cioara, nu este decât o proiecție a realului cognitiv, în conștiința noastră și de fapt, nu este o cioară ci ... și dă-i și luptă, pe tema ciorii până-ți face capul calendar și trebuie să-i mărturisești spăsit, că tu ai făcut de fapt o simplă glumă, despre o cioară și absolut nimic altceva. Cred că face toate paralele, ca să te uiți atunci la pterodactilul cu pricina
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
conștiința noastră și de fapt, nu este o cioară ci ... și dă-i și luptă, pe tema ciorii până-ți face capul calendar și trebuie să-i mărturisești spăsit, că tu ai făcut de fapt o simplă glumă, despre o cioară și absolut nimic altceva. Cred că face toate paralele, ca să te uiți atunci la pterodactilul cu pricina, cum se umflă în pene și în mintea lui îngustă te consideră un prost incorigibil, fiindcă spui glume cu ciori, fără să amintești
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
glumă, despre o cioară și absolut nimic altceva. Cred că face toate paralele, ca să te uiți atunci la pterodactilul cu pricina, cum se umflă în pene și în mintea lui îngustă te consideră un prost incorigibil, fiindcă spui glume cu ciori, fără să amintești de Kepler, Kant, Hegel, Schoepenhauer și alții din neamul lor. Este de groază, ca să glumești vreodată cu asemenea tipi, fiindcă nu știi cu cine îți pui în cârd. Săracul nenea Iancu, nu degeaba spunea că nu trebuie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
marcomanului: gospodăria, cu orătăniile scurmând prin arie, șura, cam desfăcută din încheieturi, dar bine burdușită, grajdul și cocina, lipite de construcția principală; puțin mai departe, grădina de zarzavat și, ceva mai larg decât ea, câmpul semănat, cu o sperietoare de ciori învelită în zdrențe, ce veghea în singurătate arătura unde curând avea să încolțească grâul. Pretutindeni domnea liniștea. Nu peste mult, însă, din casă ieși în fugă un câine de rasă incertă, doar un pic mai mare decât un cățel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din nou cu toții. își umplură iar și iar cănile, pălăvrăgind și glumind cu tot mai multă intimitate. Hidromelul le dezlegase limbile și degajase atmosfera; nici unul nu părea să-și dea seama că ploaia între timp se oprise. Afară, printre brazi, ciorile începuseră din nou să scoată strigătele lor răgușite și o lumină aurie, ce venea prin singura fereastră deschisă, bătea acum pe peretele din fund, abia atingând-o pe Malaberga, dar conturând cu claritate fiecare din pietrele ce îi încadrau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nori ca de cerneală, grei de ploaie, ce traversau cerul cu încetineală. Adieri slabe de vânt umed veneau din când în când, făcând să tremure frunzișul arbuștilor. Pretutindeni se lăsase o tăcere neliniștitoare, spartă doar de croncănitul îndepărtat al vreunei ciori. Burgunzii se ascunseseră în pădurile ce îmbrăcau versanții văii, iar după număr și poziție era limpede că puneau la cale o ambuscadă - și nu pentru singură persoană. Erau circa douăzeci, cei mai mulți înarmați cu suliță, scut și sabie, dar, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii prin praf. Orbecăind, amenința berzele cu bastonul. Le lua drept ciori. „Crrr, le striga, duceți-vă la vărsătoare... Acolo veți găsi tot ce poftiți...“ Începea să confunde lucrurile. La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
le Înălța ca un fel de preludiu la vreme de seară, privind cu teamă cuiburile mari cât niște anvelope de tractor ce acopereau În lung și În lat satul. Mulți Își aduceau aminte că, Înainte de colectivizare, satul fusese invadat de ciori. Acum veniseră berzele. Oare era acesta un semn de bun augur!? Nu cumva le punea din nou bunul Dumnezeu credința la Încercare!? Străinul venit din nu știu ce Îndepărtată galaxie Îi Îndrugase Mașei verzi și uscate despre trup și suflet și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
grijă, murmură cu oareșicare Întârziere oaspetele. Îi vom face să se Înmulțească ca Înainte de potop... Desigur, Mașa nu știa cum și cât se Înmulțise lumea Înainte de potop, pe semne, Își zicea, că trebuia să se fi Înmulțit cum se Înmulțiseră ciorile Înainte de colectivizare, că nu mai Încăpeai În sat de ele, sau cum se Înmulțeau acum berzele, că a trebuit să trimită puhoi de apă ca să-i mai stârpească. Acum Însă nu mai era nevoie de nici un potop, În satul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a face cu un Dumnezeu cam iubitor de sine?“, continuă să se frământe Mașa. Întrebările se Învălmășeau În capul ei. Formau un adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cred În nimic și nici nu respectă singura entitate care se roagă pentru toți?!“ Probabil oaspetele glumise sau voise să-i Încâlcească mintea și așa destul de Încâlcită după atâta sporovăială fără rost... Da, Întrebările sale roiau asemenea unui stol de ciori. Ciorile umblau prin mintea ei, răscoleau cu ciocurile lor negre solul proaspăt arat și semănat, căutau viermi și semințe de Îndoială. Pe unde treceau, rămânea În urma lor prăpăd. Întrebările semănau neliniște și teamă În inima Mașei. „Dacă Dumnezeul nostru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În nimic și nici nu respectă singura entitate care se roagă pentru toți?!“ Probabil oaspetele glumise sau voise să-i Încâlcească mintea și așa destul de Încâlcită după atâta sporovăială fără rost... Da, Întrebările sale roiau asemenea unui stol de ciori. Ciorile umblau prin mintea ei, răscoleau cu ciocurile lor negre solul proaspăt arat și semănat, căutau viermi și semințe de Îndoială. Pe unde treceau, rămânea În urma lor prăpăd. Întrebările semănau neliniște și teamă În inima Mașei. „Dacă Dumnezeul nostru nu crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Într-un an, „cotele“ - a trebuit să coboare toți sacii de grâu din pod și să Încarce știuleții din hambar, ca să-i ducă, pe cheltuiala sa, la centrul de colectare. Iar În următorul an, colectivizarea... Dar Înainte de asta au venit ciorile. A fost o adevărată invazie. Oamenii se uitau cu Îngrijorare la copacii pe care atârnau ciorchini de păsări negre, le ascultau croncănitul amenințător și clătinau cu Îngrijorare din cap. Se așteptau să se Întoarcă războiul. Sau foametea. Ciuma sau holera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Întoarcă războiul. Sau foametea. Ciuma sau holera. Sau reforma monetară. Din cauza căreia mulți Își pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de undeva de pe graniță, de sub zăpada ce acoperea arăturile. Privind rândurile de sârmă ghimpată și stâlpii frumos vopsiți În trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un semn că Într-adevăr acest timp e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării de pământ arat zvârcolindu-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor. Alții, furați de negre presimțiri, asemuiau stolurile de ciori, ce se Învolburau pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru a-i duce În cele din urmă la pierzanie. Ispitirea avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ci cu șatra, răspundea bărbatul, destul de detașat. Rămâne pustiu În urma lor...“ Atunci s-a auzit și glasul babulei, care: „Da, da, numai șatra e de vină, a bodogănit. Șătrarii au adus toată nenorocirea... Dacă nu veneau ei, nu veneau nici ciorile. Acum, poftim la ce le-a trebuit căminul cultural...“ Într-adevăr, cu puțin timp Înainte ca satul să fie invadat de ciori, fusese construit căminul cultural. Pentru aceasta, oficialitățile aduseseră mai multe șatre de țigani cărămidari, care, trudind din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șatra e de vină, a bodogănit. Șătrarii au adus toată nenorocirea... Dacă nu veneau ei, nu veneau nici ciorile. Acum, poftim la ce le-a trebuit căminul cultural...“ Într-adevăr, cu puțin timp Înainte ca satul să fie invadat de ciori, fusese construit căminul cultural. Pentru aceasta, oficialitățile aduseseră mai multe șatre de țigani cărămidari, care, trudind din greu o vară Întreagă, arseră atâtea cărămizi, Încât s-ar fi putut construi nu un cămin sătesc, ci un adevărat palat. O parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce i-au Înseninat copilăria. Numărul morților creștea În fiecare an. În jurul ei oamenii se răreau Încetul cu Încetul. Dintre cei pe care-i cunoscuse În copilărie mai trăiau câțiva. Vremurile se schimbaseră și ele. Mai Întâi veniseră invazia de ciori și colectivizarea, apoi locul ciorilor Îl luară berzele. Pământul le-a fost confiscat și din nou restituit. Dar cine mai avea acum nevoie de pământ!? Satul Îmbătrânise. Livezile se acoperiseră de omizi, curțile de bălării. Bisericile căzuseră și ele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Numărul morților creștea În fiecare an. În jurul ei oamenii se răreau Încetul cu Încetul. Dintre cei pe care-i cunoscuse În copilărie mai trăiau câțiva. Vremurile se schimbaseră și ele. Mai Întâi veniseră invazia de ciori și colectivizarea, apoi locul ciorilor Îl luară berzele. Pământul le-a fost confiscat și din nou restituit. Dar cine mai avea acum nevoie de pământ!? Satul Îmbătrânise. Livezile se acoperiseră de omizi, curțile de bălării. Bisericile căzuseră și ele În ruină. În locul ciorilor, pe câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]