3,709 matches
-
să culeagă o guavă... Ar ține-o lipită de obraz și ar rostogoli-o în palme ca să-i simtă suprafața cu circumvoluțiuni și cu o stea la bază, cicatricile tari și maronii, făcute de vânt și de ploaie și de ciocul vreunei păsări neatente. Și, în cele din urmă, când ar gusta-o, nu l-ar dezamăgi; ar fi o guavă minunată, cea mai bună pe care ar fi putut-o mânca vreodată... Da, era, în cele din urmă, în locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o apoi la loc - o limbă de șarpe, nu a lui. Se gândi la oameni cu nasuri ca ciocurile păsărilor, oameni cu gâturi de lebădă, cu ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
acuzi. — Calmează-te. Fii liniștit... Doamne! Nu ați putea fi prea relaxați dacă v-ați afla pe scaunul electric al lui Roger. Roger e igienistul meu, e dentistul meu. De patru ori pe an, înarmat cu pensete de forma unui cioc, cu țepușe și scule ca un cap de săgeată, Roger îmi verifică rădăcinile. E ceea ce noi numim purificarea de zgură sau controlul tartrului. Dar ce dracu e tâmpenia asta cu tartrul? De ce nu-și alege și tartru’ ăsta pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apropiate de figura umană, dar la fel înspăimântătoare prin urâțenia chipului și dizarmonia formelor. Un diavol cu coarne și urechi de țap se sprijină spre exterior de o margine rotundă și privește spre Tour Eiffel. Mâini crispate se alătură ghearelor, ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri smulse din infern sunt împrăștiate pe cornișele lăcașului sfânt al Maicii Domnului în inima Parisului. Catedralele și edificiile romanice
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
în brațe și l-am mângâiat un moment, iar apoi, dintr-odată, pe atât de neașteptat de violent pe cât de liniștit fusese până atunci, a început să se zbată. Bineînțeles că am slăbit strânsoarea imediat, dar nu înainte ca acel cioc nemilos să-mi lase o cicatrice pe piept. A zburat. L-am privit cum se îndepărta; s-ar putea spune că o parte din mine a zburat odată cu el. — Vultur-în-Zbor. Vocea era cea a Prepelicarului. Privise totul în liniște. — Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai multe păsări decât văzuse Vultur-în-Zbor în toată viața sa, păsări aparținând tuturor climatelor și având toate penajele pe care ți le-ai putea imagina, păsări comune, precum ciorile, și păsări pe care indianul nu le mai văzuse niciodată, cu ciocuri răsucite ciudat și forme stranii și toate se adunau în stoluri și zburau în sus, către vârful muntelui. Vultur-în-Zbor trebuia să-și ferească deseori fața de bătăile unor aripi întinse. Aruncă o privire în spate, către Media. în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mică, parcă se topește și pleacă sau râde ca o înviere din depărtări. Steluța aduce și seamănă pace. Și când vine, toți sunt fericiți că o văd: - Ea este Steluța, frumoasa din lumini! Dar o rănește o pasăre neagră cu ciocul, o frânge în inimă și Steluța închide ochii și adoarme. Pare un Înger Domn peste veșnicii, pare un prunc al iertării. Și Steluța trebuie să fie înmormântată. Toate iubirile se revoltă, toate clopotele cerului plâng prelung, pustiul și durerea cuprinde
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
supus unui tratament destul de drastic - sedări cu neuroleptice și injecții cu hormoni... Aici, Oliver descoperi și alte adevăruri, căutând să pătrundă În intimitatea lor. Stând ore În șir Într-un picior, descoperi că adevărul cocostârc și adevărul barză, deși au ciocuri diferite și se hrănesc cu șerpi și broaște și clămpănesc la fel, constituie unul și același adevăr, care poate Îmbrăca, indiferent de anotimp sau oră, două forme: una masculină, alta feminină. Întinzându-se pe jos masterandul descoperi și adevărul baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dintr-un film făcut pe computer. Noimann mergea clătinându-se pe stradă. Abstracțiunile cu fund și coapse alungite Îl Împingeau din spate. Noimann Însă nu se grăbea. Clătinându-se pe picioroange, cifrele așteptau alături, semănând acum cu niște păsări cu ciocuri mari, care ciuguleau chiștoace În bălțile umede ce se lățeau pe asfalt. O Întreagă carte de algebră se ținea de capul lui. Tot ce nu Învățase stomatologul Paul la timpul potrivit În școală Îi apărea acum În față, desigur, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reprezintă camera Zânei: canapea, scaune, oglindă, fereastră. În scenă se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cartea îl învăță cum să se păzească de această primejdie. Urmându-i sfaturile , el a strâns în drum o sumedenie de ierburi umplându-și urechile cu ele; apoi a ascultat la cântecul păsărelelor și constatând că, deși, le vedea căscând ciocurile, umflându-și gușile și înfoindu-și penele, nu putea prinde nici o notă. A fost mulțumit de apărarea sa și s-a îndreptat spre lac. Acesta era mic dar adânc și avea apa atât de limpede și de liniștită încât îi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de indigouri și cu relatări aproape agramate ale infracțiunilor sexuale, aproape că îl făcură să urle la gândul incompetenței celor de la LASD. Relatările gongorice despre niște incidente în toalete și despre niște elevi de liceu plătiți s-o ia la cioc îi întoarseră stomacul pe dos. Danny simți în gură gustul fierii, al zațului de cafea și al celor șase tării ingerate noaptea trecută. Într-un final reținu patru suspecți bărbați între patruzeci și trei și cincizeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dintre ei erau genul de june-prim hispanic, dar Lopez, Duarte și Benavides lipseau. Își aminti de comentariul lui Lopez în fața lui Lesnick: Claire era singura gringa pe care o întâlnise și i-ar fi plăcut să i-o dea la cioc, ceea ce îl făcea să se simtă vinovat, fiindcă numai curvele făceau așa ceva, iar ea era o madonă comunistă. Pe raft se mai afla și fotografia lui Richard Loftis, relația ei anglo-saxonă inconstantă. Mal se întoarse și o privi pe Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răspicat: ― "Der alte Barbarossa, der Kaiser Frederich!", iar Barbă, ca să nu fie văzut zâmbind, a-ntors capul, prefăcîndu-se că vede nu știu ce lucru interesant pe fereastră. Mitică Ionescu de Gimnastică era cunoscut în tot liceul sub numele de "Cioc", poreclă primită din pricina ciocului pe care-l purta cu multă mândrie. Grigore Niculescu de Istorie, datorită staturii sale impunătoare și a chipului său sever, cu ochii mici și oblici, de culoare spălăcită, a nasului turtit și a mustății rare, și mai cu seamă din pricina
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-mi să râd și să plâng în același timp. Dar tata, înfuriat la culme, pune mâna pe un con, care-i era mai la îndemînă, și-l repede în capul meu. Eu fac o eschivă măiastră, obișnuit de la "oină" ― trăiască Cioc, săracul! ― și conul se-nfige în ușă, căzând imediat jos și lăsând o urmă adâncă în lemn. Fără să vreau îmi îndrept privirea spre ușă și reflectez: "O fi bătrânul ochitor bun, dar și eu i-am parat-o pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-a, la Limba română, l-am avut profesor pe Toma Dicescu, un dascăl tare bun, de modă veche. Era bătrân, în ultimul său an de învățămînt, pentru că în anul următor a ieșit la pensie. Mărunt și gras, cu mustăți și cioc, cu ceas de aur purtat la vestă, Nea Tomiță, cum îi ziceam noi, ne făcea lecții frumoase. Era un om de o rară sensibilitate și avea pentru scriitorii noștri clasici un adevărat cult. Ne-a impresionat în mod deosebit pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de arbitru. Că unii băieți nu prea țineau seama de dorința lui este altceva. Dar clasa a VII-a reală, care era condusă din punct de vedere sportiv de Glagore, juca fără să se simtă, spre marea satisfacție a lui Cioc. În această frumoasă și călduță zi de iarnă, îndată după sunarea de intrare în clasă, a VII-a reală ieșise cu pași ușori din sala de gimnastică, și, fără să fie simțită, pătrunsese în curte și-ncepuse oina. Noi, cei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nervos al unui fluier înăbușit și hohote de râs care izbucniră în cascade, ca la o comandă nevăzută! Ce se întîmplase? Fatalitatea, căreia câteodată îi vine toane de glumă, făcuse ca paltonul lui Noica să cadă chiar în capul lui Cioc, tocmai când acesta fluiera un punct! Nimeni nu îndrăzni să privească pe fereastră, dar peste un minut ușa clasei se trânti de perete și Cioc apăru congestionat la față, fierbând de mânie și cu paltonul lui Noica în mână. Rămaserăm
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vine toane de glumă, făcuse ca paltonul lui Noica să cadă chiar în capul lui Cioc, tocmai când acesta fluiera un punct! Nimeni nu îndrăzni să privească pe fereastră, dar peste un minut ușa clasei se trânti de perete și Cioc apăru congestionat la față, fierbând de mânie și cu paltonul lui Noica în mână. Rămaserăm încremeniți. ― Cine mi-a aruncat paltonui în cap, ființa lui Dumnezeu? Un moment de tăcere, care s-ar fi prelungit la infinit, dacă Cioc ar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și Cioc apăru congestionat la față, fierbând de mânie și cu paltonul lui Noica în mână. Rămaserăm încremeniți. ― Cine mi-a aruncat paltonui în cap, ființa lui Dumnezeu? Un moment de tăcere, care s-ar fi prelungit la infinit, dacă Cioc ar fi avut răbdare să asiste la această prelungire! ― Vă mai întreb, ființa lui Dumnezeu (asta era expresia peiorativă a lui Cioc), cine mi-a aruncat paltonul în cap? Dacă nu îmi răspundeți imediat, vă elimin pe toți pe două
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
paltonui în cap, ființa lui Dumnezeu? Un moment de tăcere, care s-ar fi prelungit la infinit, dacă Cioc ar fi avut răbdare să asiste la această prelungire! ― Vă mai întreb, ființa lui Dumnezeu (asta era expresia peiorativă a lui Cioc), cine mi-a aruncat paltonul în cap? Dacă nu îmi răspundeți imediat, vă elimin pe toți pe două săptămâni și e mai rău! Atunci, Noica Dan s-a ridicat tacticos și, foarte amuzat de întîmplarea aceasta neprevăzută ― aproape că de-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe toți pe două săptămâni și e mai rău! Atunci, Noica Dan s-a ridicat tacticos și, foarte amuzat de întîmplarea aceasta neprevăzută ― aproape că de-abia se abținea să nu izbucnească-n râs ― a ieșit, legănîndu-și mâinile, în fața lui Cioc, și i-a spus: ― Dați-mi voie să vă povestesc cum a fost... ― Ce să-mi povestești? Ce, mie de povești îmi arde acum? Eu joc oină în liniște cu a VIl-a reală, și când să fluier un punct
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Dacă-mi sucea gâtul sau mă sufoca? Un bâzâit imperceptibil, însoțit de un surâs ușor, flutură pe buzele lui Noica, amenințând din clipă-n clipă să se transforme într-un râs zgomotos și de nestăpânit. Atât i-a trebuit lui Cioc. Nu putea să sufere să te vadă zâmbind sau rîzînd: ― De ce zâmbești, ființa lui Dumnezeu? Nu-nțeleg zîmbetul! Am făcut eu vreun spirit? La Cioc zâmbetul era admis numai când făcea el vreun spirit, și cum asta se-ntîmpla o dată într-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să se transforme într-un râs zgomotos și de nestăpânit. Atât i-a trebuit lui Cioc. Nu putea să sufere să te vadă zâmbind sau rîzînd: ― De ce zâmbești, ființa lui Dumnezeu? Nu-nțeleg zîmbetul! Am făcut eu vreun spirit? La Cioc zâmbetul era admis numai când făcea el vreun spirit, și cum asta se-ntîmpla o dată într-o generație școlară... însemna că la ora lui n-aveai prilejul să zâmbești decât o dată în opt ani! ― N-am zâmbit, don' profesor... m-au
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un palton nou, pe care azi l-am îmbrăcat pentru prima dată... și acum zece minute, când m-am uitat la el, l-am găsit cu toți nasturii tăiați... ― Sau, mai bine zis, l-ai găsit fără nasturi! îl corectă Cioc. ― Tot aia-i! Vorba e că și-au bătut joc de paltonul meu, și acu' n-am cu ce să mă închei... ― Și? ― Și-atunci, înfuriat, l-am aruncat pe fereastră, fără să știu că dumneavoastră aveți oră în curte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]