KorAP: Find »[drukola/base=ciocnire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...98 >

2,426 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

forță să țină piept cavalerilor albi. Atunci răsunase celălalt semnal, care se tradusese și prin viu grai: Garda Măriei Sale, depuneți armele! Moldovenii Îngenuncheaseră, așezând săbiile În fața lor. Țara se deschidea, pe firul Văii Siretului, tot mai aproape de Suceava. A doua ciocnire, la Orbic, fusese o tentativă disperată a lui Aron de a schimba ceva dintr-o realitate care i se părea, probabil, incredibilă. Un tânăr de 24 de ani, care era chiar nepotul lui, răsturna tot ce făcuse el vreme de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
apoi pe Mahomed și, mai ales, cine se află În spatele acestor jocuri cu moartea. Știa doar că e o forță cumplită, care are capacitatea de a face oriunde orice. Cu condiția să nu lovească În oamenii protejați de Apărători. Atunci, ciocnirile, necunoscute istoricilor și lumii din afară, deveneau fulminante, profunde, până la moarte. Aron văzuse prăvălirea fulgerătoare a Celor o mie, manevrele rapide de protejare a lui Ștefan, atacul ucigător asupra cavaleriei poloneze. În urma lor nu rămăsese nimic. În fața acestei forțe, Aron

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ar fi năpustit să-și salveze voievodul. Din tactica moldovenilor Însă, se vedea că soarta voievodului nu le pricinuiește nici o Îngrijorare, mai importantă era pregătirea de bătălie. Tătarii reveniră la rânduri strânse, care să nu poată fi răsturnate de o ciocnire frontală cu o forță masivă de cavalerie. Nu mai Încercuiau grupul lui Ștefan, ci Îl urmau, Încercând să-l ajungă. - Acum! strigă Oană. Atac la galop mare, În formă de săgeată, aripile se desfac la semnalul meu! Buzdugane cu lanțuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Cele două rânduri conduse de căpitanul Petru și de spătarul Albu ieșiră din formație prin ocoluri lungi, lovind aripile, acum restrânse, ale tătarilor. Începu o luptă Încleștată, aspră, la sabie și jungher. Brusc, deasupra Întregului tumult al galopului și al ciocnirilor de săbii se auzi sunetul apropiat, puternic, sfâșietor, al cornului ridicat În tăriile cerului. O sută de Apărători ai căpitanului Oană Îl Înconjurară pe Ștefan și ridicară scuturile. Alți o sută trecură de voievod și Întoarseră caii, formând ariergarda nucleului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
atacul pentru salvarea caravanei, lansarea la galop a miilor de cai mari, rusești, de două ori mai Înalți decât caii mongoli, lupta la sabie, În care cazacii rămăseseră printre cei mai buni din lume, cât de puternică va fi fost ciocnirea cavaleriei lor, În platoșe de oțel, cu detașamentul iute, dar ușor Înarmat, al tătarilor. Cazacii aveau de răzbunat multe jafuri și omoruri ale noyonului Ogodai pe drumul Kievului și spre Volga. Iar acum loviseră cu toată furia. Uzun Hassan era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de oțel, ochiră lung și traseră. O parte dintre tătari se prăbușiră de pe cai. Apoi, văzură că cinci sute de călăreți se Întorc Împotriva lor, Încercând să Întârzie salvarea lui Ștefan. - Șarjă cu sabia grea, de două mâini! porunci căpitanul. Ciocnirea Apărătorilor cu trâmba celor cinci sute de tătari fu sângeroasă. Deși erau luptători rapizi cu iataganul, tătarii nu ajunseră la piepturile moldovenilor. Majoritatea fură răsturnați de pe cai de tăișurile, duble ca lungime, ale săbiilor mari pe care Apărătorii le mânuiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
haiduci ieși În fața căpitanului. - Rămâi aici. Ceilalți, pe vechile poziții. Înaintăm odată cu ei, fără nici un zgomot. Din adâncul codrului, izbucni chiuitul Înfricoșător al haiducilor, care porniseră la atac cu strigătul de pe Câmpia Mierlei: - Smîrt turcima!!!1 Se auziră zgomotele Încleștării, ciocnirea săbiilor, gemetele celor căzuți. După nici un sfert de ceas, totul se liniști. Tropotele haiducilor se pierdură din nou În liniștea muntelui. - Arcașii să fie pregătiți pentru o lansare de acoperire când ne Întoarcem. - Am Înțeles, murmură Jovanka. - Vino, Îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
E cea mai mare armată adunată vreodată de un daimyo japonez. Nu vor ataca orașul În această noapte. Dar vor trimite luptători travestiți și iscoade. E organizată o singură acțiune de forță: răpirea shogunului Ashikaga. Aceasta poate duce la evitarea ciocnirii cu forțele generalului Hosokawa, care se află masate În capitală. Fără shogun, descendentul său preia puterea, adică micul Yoshihisa, sub tutela doamnei Tomi-ko și a clanului Yamana. - Am Înțeles, spuse Shiro. De mâine, ar fi trebuit să te Întorci pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de luptători. - Va fi un atac prin patru puncte, spuse maestrul. Vom apăra palatul fără zgomot. Orașul nu trebuie trezit, fiindcă panica ne-ar Încurca serios retragerea. Folosiți tehnicile de aer și de pământ. Katana doar la nevoie, dar fără ciocniri de sabie. Eschivați și ucideți. Preluați inițiativa luptei. Nu așteptați mișcarea lor. Nu folosiți tehnicile focului. Prelungiți cât mai mult lupta fără arme. Oan-san și Kenzo-san, ieșiți din palat pe drumuri diferite: aripa de vest și aripa de est. Sondați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
decât dacă nu exista altă soluție. Mai erau aproape trei ore până la ivirea zorilor. Se grăbi să parcurgă drumul spre templu, dar la scurt timp, Își dădu seama că În dreapta lui se Întâmplă ceva. Undeva se dădea o luptă surdă. Ciocnirile izbucniseră și la palat, dar și pe una dintre străzile care duceau spre palat. Oan-san continuă drumul, care rămânea În continuare pustiu, dar ceva Îl chema Înapoi. O luă la fugă până când văzu templul. Drumul era Încă liber. Apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
un foșnet aristocratic de măști și de valsuri, un perpetuu carnaval. O formă exuberantă a inconștienței. Dar, mai ales, Înțelegea că tatăl său se află din nou În luptă cu moartea, că fiecare pas al armatei ungare aduce mai aproape ciocnirea, sângele, sălbăticia vieții adevărate și absurde. Îi era teamă. De data aceasta, Îi era teamă pentru tatăl său. Își aminti de cuvintele lui Gianluca și Întrebă: - Ce spuneai? Unități de recunoaștere dincolo de trecători? - Da. Au fost semnalate unități maghiare la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
perfect pe două rânduri. Oștenii scutului și ai spadei au interceptat atacul asupra voievodului la cinci sute de pași de dealul pe care mă aflam. Ungurii au fost răsturnați din șei, călcați În copitele cailor, iar puținii care au rezistat ciocnirii au fost tăiați de o șarjă rapidă comandată de Pietro. Nimeni nu s-a putut apropia de voievod mai mult de acei cinci sute de pași. Artileria lui Valentino Gonzaga a fost inutilă. Cavaleria ușoară moldoveană a sărit peste tunurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
depuneți armele, Își dăduse seama că nu existase nici un complot al boierilor. Că fusese lăsat să ajungă până aici, fără ca măcar oștenii de strajă la hotare să fi știut ce se Întâmplă. Poate că Ștefan nu se așteptase la o ciocnire atât de rapidă, exact În acel loc. Doar asta ar fi putut explica minutele de Întârziere cu care și-au făcut apariția Apărătorii. Acum Însă, totul era pierdut. Oană se afla În fața lui. - Ofițerii, nobilii și oștenii Transilvaniei sunt liberi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mea: dați semnale cu foc pe dealuri, ca cetățile să-și deschidă porțile pentru toți locuitorii satelor din jur. Călăreții de la Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă, Hârlău să iasă spre ajutorarea oamenilor, să salveze ce pot. Dar să evite orice ciocnire cu tătarii. Retragere totală În spatele zidurilor. Să plece semnalul! Hotnogul Nechifor, chemat la sfatul domnesc după lupta Împotriva lui Petru Aron, se repezi afară, la creneluri, ca să dea poruncile de semnalizare. - Linie de apărare pe Prut! Două mii de arcași, cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Încleștarea cu trupele moldovene, săriră peste movilele de cadavre și se lansară la galop spre conducătorul lor. Amir amână ordinul de retragere, fascinat de ceea ce urma să se Întâmple. În jurul lui, războinicii Eternului Cer Albastru se opriră și ei, privind ciocnirea dintre Eminek și călărețul moldovean care, se pare, condusese o parte din bătălie. În spate, unde lupta voievodul Ștefan, un grup masiv de tătari Îngenuncheară, cerând să li se cruțe viața. Ei fură Înconjurați și dezarmați de luptătorii spătarului Albu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
care veniseră. Shiro și Oan-san Încălecară și porniră Încet spre lanțul muntos care se ghicea la răsărit. Multă vreme călăriră În tăcere. Nu era nevoie de o discuție pentru a-și mărturisi unul altuia gândurile. De fapt, era același gând. Ciocnirea Între clanurile Ninja era Începutul sfârșitului. Mai departe În timp, dincolo de viețile lor trecătoare, se profila cu claritate zdrobirea clanurilor, sfâșiate Între ele și trecute prin sabie de armate imense de samurai. Spre munți, cerul Începea să se Întunece. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Takamori, se dăduseră lupte grele Întreaga dimineață. Dar, treptat, asediatorii câștigaseră teren. Raportul de forțe era halucinant. Cinci sute de Ninja genin și chunin, atacați de o sută de mii de samurai aliați cu trei sute de Ninja de pe muntele Koga. Ciocnirile Între luptătorii Ninja fuseseră pentru Oan-san sfâșietoare. Fusese acolo, alături de Shiro, privind masacrul la care samuraii asistau Încremeniți, fără să Înțeleagă acele tehnici de luptă. Aripile apărării erau conduse de Matsuyama și Katsuo, centrul era condus de Kenzo. Dar presiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Chiar dacă punctul final nu i se dezvăluia Încă, știa că nu va putea trece de o barieră care se profila tot mai puternic: Istanbul. Capitala Imperiului otoman era nucleul unei forțe negative, devastatoare. Ceva din forța aceea pornise Împotriva lui. Ciocnirea era destul de Îndepărtată În timp. Dar era inevitabilă. Seara de 9 ianuarie 1475, Vaslui, Moldova Armatele otomane se surgeau Încă pe valea Bârladului, dar peste puțină vreme aveau să Înnopteze. Voievodul străbătuse, prin codri, zeci de kilometri spre sud. Oastea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pierduseră peste zece mii de oameni În luptele de hărțuială. Nu găsiseră nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
dar nici nu mai putea coordona ansamblul bătăliei. Toate șansele se jucau pe două fronturi: cel depărtat, invizibil, al Vasluiului și cel apropiat, Întrezărit pe fragmente, unde Începuse un joc rapid de manevre de cavalerie, o succesiune de desfășurări, replieri, ciocniri la sabie, lansări de săgeți. Și apoi, brusc, Alexandru observase că cei doi căpitani Pietro și Gâlcă se retrag, sau execută o manevră stranie, prin care Îl lasă pe tatăl său singur În fața agresorilor. În acea clipă simțise Încordarea Erinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mai mulți. -Atât. Săgețile vor da alerta. Bandiții vor trimite iscoade. Iar iscoadele se vor Întoarce Înspăimântate, anunțând că o armată proaspătă și excelent Înarmată blochează intrarea spre oraș. Nici o ceată de bandiți nu atacă atunci când e vorba de o ciocnire cu armata. Unu, fiindcă nu au ce jefui. Doi, fiindcă pierderile de vieți omenești În aceste condiții sunt inutile. Cea mai bună soluție va fi retragerea În munții din care au coborât. Cei doisprezece negustori se priviră unii pe alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cu Îndemânare un atac venit din dreapta, apoi țâșni din nou În față, intrând Într-o confruntare frontală cu unul din Apărători. Lamele săbiilor se mișcau cu o repeziciune care le făcea aproape invizibile. Dar tânărul Întârziase prea mult Într-o ciocnire În care nu deținea supremația. O mână puternică Îi blocă Încheietura. Sabia căzu În iarbă. Lupta nu era, Însă, terminată. Alexandru reuși să evite lovitura de Împungere venită din față și, cu o smucire a Întregului corp, Îl ridică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
muribundul se aflau deja la mijlocul fluviului și continuau trecerea pe gheață. Ienicerii rămăseseră pe mal, așteptând Întoarcerea celorlalți spahii angajați În luptele de hărțuială cu micul grup de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să se retragă. Ciocnirile erau scurte, căci Apărătorii loveau, dispăreau, lansau săgeți, apăreau din nou În alt loc, ucideau tot ce găseau pe flancuri, fără a intra În adâncimea dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În acea clipă era de stăpân. Marele Maestru tresări și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru războinicii aflați alături de el. - Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor! Să semnalizeze flotei turcești oprirea ostilităților! - Și dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]