3,124 matches
-
clarvăzătoare, un bordel într-un apartament de bloc. Îți recomandăm Filmul românesc, în cronicile străine de acum 10 ani și în cele de astăzi Adesea, continuarea călătoriei atârnă de un fir de păr, de o cutie cu chibirituri, de un ciorap, sau de ambii ciorapi ai lui Pompiliu, și totuși, credința nestrămutată în Sfânta Bafta îi poartă înainte pe cei trei luzări iluzări. Tânărul regizor Paul Negoescu nu face studiu de moravuri, critică socială, cum se căznesc mulți, nu urmărește satira
Două lozuri și trei luzări iluzări () [Corola-blog/BlogPost/339145_a_340474]
-
un apartament de bloc. Îți recomandăm Filmul românesc, în cronicile străine de acum 10 ani și în cele de astăzi Adesea, continuarea călătoriei atârnă de un fir de păr, de o cutie cu chibirituri, de un ciorap, sau de ambii ciorapi ai lui Pompiliu, și totuși, credința nestrămutată în Sfânta Bafta îi poartă înainte pe cei trei luzări iluzări. Tânărul regizor Paul Negoescu nu face studiu de moravuri, critică socială, cum se căznesc mulți, nu urmărește satira, ci un graal mai
Două lozuri și trei luzări iluzări () [Corola-blog/BlogPost/339145_a_340474]
-
în spate și a plecat mai departe. Florin era agentul cu încasările. De la început observasem că nu are foc în sobă. Pusese reșoul de aragaz pe plită și o găleată veche plină cu pietre, deasupra. Se plimba prin casă în ciorapi, pantaloni de trening și o haină mai groasă, dar se auzea și un fâșâit dubios care nu știam la ce provine. M-a surprins uitându-mă curios la instalația lui improvizată și, mai departe s-a simțit dator să-mi
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
pe Salvador Dali? Într-un cuvânt? extravagant, așa l-aș defini, Salvador Dali era un extravagant în primul rând pentru că atunci când l-am cunoscut era îmbrăcat neobișnuit în... costum de epocă, cu veston de catifea, cu horbodă la încheieturi, cu ciorapi albi, cu pantofi de lac, cu toc înalt și cu cataramă de argint, cu pălărie mare, de epocă. Nu voi uita niciodată. Atunci se pregătea un mare spectacol, care se dădea a doua zi de Crăciun, la Opera Franceză din
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
În locul ochilor tăi indieni/ a răsărit într-o noapte o cârciumă scundă” ... „hei, tatăl meu, bețivul, taciturnul/tavernelor, vierul Cerului” ... „Vinul curgea ca un cântec de moarte” ... Frigurile bălților în noi au crescut/ ca o trestie, ca un păcat” ... Sunetul ciorapilor tăi de mătase/ amintindu-mi de sunetul roșcovelor toamna, poleite de vânt”, ș.a. Este ciudat, cum de asemenea versuri au putut să apară în mare parte după 1945, când mulți confrați, dintre cei nearestați sau care nu s-au refugiat
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
Încerc în umbră să le îmbrac, Să nu le-alunge al toamnei vânt. Chicotind după perdele, Ascund căderile-n neant Și-mi trimit cântec de iele, Larg poem în prea strimt frac. Prea-nalt judecător sprânceană, Nu-i place la ciorap o jartieră, Deja, le-a dezbrăcat pe toate, A inventat un phoenix în scrumieră. Larg poem își leapădă strimt fracul Liber acum de fuste și rochii foșnitoare. Scânteile, ca frunza la ierbar, Devin pentru infuzii de răceală leacul, Doar după
ARS, POETICUL de TEO CABEL în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341466_a_342795]
-
avusese demult. Avea sentimentul că e în siguranță lângă un prieten ca Ion Bâzdaogă, omul care se descurca de minune în orice situațiue. Privind-o îndelung pe „madam-coana” Corina, Năică rămase siderat de frumusețea picioarelor ei, care se vedeau prin ciorapii transparenți, de culoarea pielii bronzate în arămiu, fiindcă dumneaei își scosese haina (era destul de cald la jumătatea lui octombrie) pe care o pusese alături, iar pălăria o ținea pe genunchi. Sânii mari, ca niște mere de Voinești, i se păreau
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
Totuși, de nimic nu mi-ar fi păsat, de nu și-ar fi scurs pe mine ochii-i băloși un om fericit. Fiindcă nimic nu mă enervează mai tare decât fericirea în tramvai. Omul acesta de bagajele căruia îmi agățam ciorapii jubila. - Merg în stațiune, îmi zice radiind. Ați fost vreodată în stațiune? Dau din cap că da și caut să mă mișc cumva, să mă dezlipesc de libidinosul ăsta fericit. Știe că n-am încotro și asta-l face și
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
programate pentru o singură naștere la doi ani? Stăteau unul lângă altul, uitându-se la ușa căminului, ca la o minune. Cel care era desculț stătea când pe un picior, când pe altul, când pe vârfuri, când pe câlcâie. Nici măcar ciorapi nu avea. Avea, în schimb, căciulă și îi era cald la cap: ținea capul drept pentru a cădea pe el câți fulgi or vrea, fiindcă nu-i păsa. Cel încălțat cu ghete stătea cu picioarele proțăpite bine pe zăpadă, dar
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
I-am cerut mâna ... frâna, una, gura ... - Și? - A rupt-o din umăr și mi-a dat-o întreagă ... dragă, bleagă, targă, ... ăăă ... - ... beteagă! E mai corect. - Așa, și pentru treaba asta mi-a scos ochii din cap ... țap, dulap, ciorap, mâncat ... I-am căutat prin toată casa bâjbâind și am dat de ei în cratița de făcut ochiuri prăjite ... pitite, ispite, morminte, ține minte trei cuvinte ... Specialistul în aspirine neinventate, trăia starea marinarului aflat într-un submarin în derivă și
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
de spargeri-case și cu ștate vechi. - Gura ! - ridică tonul criticul de hoți. Uitați-vă și voi la voi în ce hal arătați! Astea-s fețe de infractori ? Nu văd o cicatrice, nu văd o mutră mai fioroasă și ăsta cu ciorapul pe meclă parcă-i măscărici. Pe deasupra mai și puteți a hoit. Ca să lăsați urme, tăntălăilor ! Chiar că sunteți proști ! - Acuma ... ce să mai ... . - încercă o ieșire Sticlă Goală din beleaua în care au intrat. - Ce să mai, ce ? Adică să
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
ai să vezi scântei toată ziua! Nu mai apuc să fac ordine prin ogradă, că sună telefonul. Până s-ajung la el, mă-mpiedic de pisică, gata să-mi rup picioarele. Și tot patrupeda naibii s-a ofuscat, pedepsindu-mi ciorapul de la genunchi în jos, până spre gleznă. - Zââât! Obrăznicătură! Ți-am mai spus că locul tău e la prins șoareci. Dacă nu dispari, rămâi fără coadă. Pisica mă scuipă, iar diriginta lui fiu-meu se sufocă în telefonul pe care
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
la purtare, după ce că i-a pus și-un 3. Oh! Sublim! - Trebuie neapărat s-ajungeți înainte să intre la oră. Vineri era foarte hotărât și n-am reușit să-l conving să se răzgândească. Poate reușiți dumneavoastră. Cu ce? Cu ciorapii ăștia rupți? Cu fața asta smăcuită? - Fuck! Nu putea să-njure și el în altă oră? Tocmai la Religie și-a găsit? - Adică ce vreți să spuneți, că era mai bine să-njure în ora de matematică? - Nuuuu, nici vorbă
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
că mai am la dispoziție doar 20 de minute. Așa că-i rostesc dirigintei numărul magic, pe care, evident, fiind un număr, îl înțelege, și mă bulucesc spre ieșire. Așa cum mă aflam. Cu halatul pe mine, încheiat strâmb la nasturi, cu ciorapii rupți și cu smacurile proaspăt aplicate. În drum, mai am timp să mă informez telefonic la „inculpatul” de odraslă unică și neprețuită dacă „profu” de religie e preot. Răsuflu ușurată când aflu că nu. Măcar poate-o fi mai tolerant
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
clasei unde aveam să învăț pentru a ajunge miner, era profesorul de desen Nicolae FLOREA. A venit un pedagog, și am fost dus la magazie unde am fost îmbrăcat cu uniformă, pufoaică cu pantaloni, și tot ce era necesar, cămăși, ciorapi, ghete, toate noi. Când m-am văzut cum arăt, nu-mi venea să cred că sunt eu. Mi-a fost repartizat un dulap, și cineva mi-a oferit un lacăt. Cam pe la ora 9 am intrat la prima oră de
1958 UCENIC LA ŞCOALA PROFESIONALĂ ZLATNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341971_a_343300]
-
l-am trăit într-o singură noapte când ursitoarele jucau pe un lătrat de câine pe strada unde școala intrase în vacanță și paznicul please cu cartela după pâine legând poarta cu o speranță... jucării confecționam din zdrențe de vise, ciorapul piciorului desculț îl făceam minge, în curtea școlii cădeau iubiri ucise, pe dealuri contempla sania cum în sufletele noastre ninge cu cântece rusești Tania. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Autobigrafie / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289
AUTOBIGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342567_a_343896]
-
în papuci. Intră în camera ei, mai puse un lemn în sobă și începu să se îmbrace pentru săniuș. Își luă flanelul de lână și vestuța de blană făcută de tatăl ei. Își luă pantalonii de trening cei mai groși, ciorapii și cizmele. Trase căciula peste părul tuns scurt și înfășură fularul de două ori în jurul gâtului, își băgă mănușile în buzunar și ieși din cameră. Coborî la beci, știa că acolo de ușă era rezemată săniuța. O luă și târând
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
puternic clapele, mi se adresa persoană cu capul olimpian. - Totuși, îmi dăduseră lacrimile ascultând oratoriul „Christos pe Muntele Măslinilor”. Catinca mă ținea strâns de mână și privea cu neîncredere la bărbatul din fața mea și la băiatul cu pantaloni bufanți și ciorapi albi de lângă acesta. - „Nu va uscați, planșete ale dragostei veșnice! Ah! Numai ochilor pe jumătate uzi lumea le pare pustie, moartă!” - Aveți dreptate! Dar cuvintele acestea, parcă, le-a spus Bettina von Arnim, spunând că le-a zis maestrul Beethoven
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341539_a_342868]
-
despre Mircea Eliade, autor abordat înaintea ta de nenumărați exegeți și alta să te pronunți despre un ins oarecare... nici măcar simpatic și care pe deasupra nici nu îți va aduce gloria imediată. De ce să riști? Stăteam tristă în fața televizorului, cârpind un... ciorap, neputând să îmi dezlipesc ochii de la tandemul literar, ce sorbindu-și din ochi opiniile, pthica de acord în toate. Mă copleșește bănuiala că niciodată de la acești distinși domni nu mă voi putea aștepta la vreo... acțiune, deorece păreau atemporali, asexuați
PAUL CERNAT ŞI OCHELARII DE FUM de FLORICA BUD în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341656_a_342985]
-
ciclul II. Foștii săi colegi din clasa a IV- a erau acum cu un anîn plus. De dimineață a fost lăsat să umble la traistele cu haine, unde a găsit tot ce nu visase vreodată! Toate hainele erau noi, de la ciorapi la șapca de elev. Vitrega și Colorado umblaseră prin traiste, dar toate erau pe măsura băiatului. I-au pus în traistă cărțile și l-au lăsat să plece la școală. Când l-au văzut copiii din sat cum era îmbrăcat
BELDIE ÎNCEPE ŞCOALA... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340650_a_341979]
-
cu picături de viață. 3. Dumnezeu e un copil care se joacă cu tine. Noaptea că un înger gol face cu ochiul în vreme ce Adam sughițe prima dimineață a singurătății. 4. Descheie-mi, iubito, sandala gurii să nu se sufoce sărutul. Ciorapul șoaptei stă atârnat în grinda din grajdul cu ieslea părăsita. 5. Un vers e un penel cu strănut liric, o strofa - rochia sub care se ascund conferințele privirii, poemul e orișicare zi ce arată cu degetul vopseaua din vene. 6
POEME CAT UN BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340703_a_342032]
-
Alecu, a lui Ianache, vii hibride, butuci fără araci, vițe împletite cu vulpoaică, cu volbură, cu pălămidă, cu tot felul de buruieni dar mai ales cu spaima tuturor, turița, o buruiană cu mii de ace, bobițele acelea înțepătoare intrau în ciorapi, în țesătura pantalonilor, în orice haină ajungeau și nu mai ieșeau nici cu tămâie, aleluia, aruncam hainele și gata! Primii struguri care se coceau erau văraticii, așa le ziceam, recunoșteam butucii pentru că erau mai înalți decât ceilalți, cu frunzele parcă
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
cămașa legată la brâu a fost cândva bleu, acum se văd firele albe ale țesăturii, pantalonii scurți de doc erau albaștri dar cred că sunt din piele de cameleon, că acum sunt cafenii, au luat culoarea prafului... În picioarele fără ciorapi - teneșii naționali, culoarea fiind "uni" de la glezne în jos, picioare, teneși, țărână. Doar unghia mare, ițită prin pânza ruptă, strică monotonia cromatică. Mi-e sete! Vaca traversează un drum, ridicând a dispreț capul când trece peste iarba de la marginea lui
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
exemplu, care se petrece zi de zi la câțiva metri de locul unde femeia care a traversat neregulamentar a fost încătușată. Lângă stația de metrou Unirii 1, la suprafață, pe trotuar, sunt multe măsuțe întinse ca la talcioc (cu chiloți, ciorapi, sutiene, brelocuri, izmene, parfumuri, bibelouri) și nimeni nu se sesizează vreodată. E imposibil ca niciun om al legii să nu știe de existența acelor măsuțe care conferă centrului Bucureștiului un aspect inestetic după cele mai îngăduitoare standarde și care, oricum
„Ce-a făcut, a dat în cap? A trecut și ea pe roșu, săraca!...” Filmul cu femeia de la Unirii spune totul despre România și români () [Corola-blog/BlogPost/338005_a_339334]
-
penal. Se târa prin praful de pe „Magheru Vămii” cu un megaFerrari. Am văzut și hipsteri mulți și rockeri mulți. Se ascultă și folk, și dubstep parcă și mai mult. Se ascultă și valurile mării. Am văzut și oameni doar în ciorapi, rămași dormind până la ora 12:00 ziua sub soare, trași de picioare pe plajă de cei care doreau să mai pună șezlonguri în loc. Ca în fiecare an am văzut și buze umflate fie de la căzături sau bravade, fie de la altercații
Asta-nseamnă să fii vamaiot: refuzați serviciile proaste și lăcomia patronilor din Vamă! () [Corola-blog/BlogPost/337764_a_339093]