2,061 matches
-
Creangă); conjunctivul perfect, ca predicat al unei propoziții condiționale ipotetice sau al unei alte propoziții cu înțeles ipotetic: „Da, mult mai bine ar fi fost / Să fi rămas în sat la noi...” (St. O. Iosif) • concesia; ca predicat al unor circumstanțiale concesive, reale, conjunctivul prezent, ipotetice, conjunctivul perfect: „...âți făgăduiesc dinainte că o dată pornit din casa dumitale, înapoi nu m-oi întoarce, să știu bine că m-oi întâlni și cu moartea în cale.” (I. Creangă) „Război mare să fi fost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iese în față.” (I.L. Caragiale) - de posterioritate; în general, când verbul regent este la un timp trecut: „Te duci, ș-am înțeles prea bine / Să nu mă țin de pasul tău.” (M. Eminescu) sau dacă prezentul conjunctiv este predicatul unei circumstanțiale (cel mai frecvent, de scop sau de timp): „Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec” (M. Eminescu) „Până să se întoarcă jandarmii din fundul curții, Boiangiu se adresă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de bunăvoie de nevoie...” (I.L. Caragiale) Observații: În anumite condiții sintactice, fiind rezultatul unei relații de interdependență între natura semantică a potențialului și structura sintactică a contextului în care se cuprinde, potențialul dezvoltă sens de: • condițional; ca predicat al unei circumstanțiale condiționale. Poate fi în relație cu un alt potențial: „Ce-ar fi mâine dacă ne-am declara toți slabi și nefericiți?” (Cezar Petrescu) • sau cu un prezent indicativ (cazuri rare): „Înțelegi tu că, dacă ar începe ploile, îi putrezește grâul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi plecat din timp, azi eram la Veneția și eu.” „Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins;” (M. Eminescu) dar și de prezent, ca predicat al unor circumstanțiale modale ipotetice; este precedat totdeauna de una din locuțiunile conjuncționale, ca și cum, ca și când, de parcă: „Și când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate în relație semantică strânsă cu valoarea fundamentală de mod al presupunerii: „Ce vagon, domnule plutonier, păcatele nostre? Că paguba să fi tot fost doi-trei saci, dacă a fost...” (L. Rebreanu) - eventualitatea; mai cu seamă ca predicat al unei subordonate circumstanțiale condiționale: „Să n-am parte de viața mea, să nu-mi ajute Maica Domnului, dacă-ți voi fi călcat cinstea.” (N. Filimon) Noi ne mustrăm pentru gândurile ce ne vom fi făcut despre tine...” (I. Slavici) - nedumerirea; mai cu seamă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
procesului de comunicare: „Dar oare pe acesta cum mama dracului l-a fi mai chemând?” (I. Creangă) sau de posterioritate, când funcționează ca un timp viitor al prezumtivului; valoarea de viitor și-o dezvoltă mai ales prin relații sintactice cu circumstanțiale temporale de aceeași natură: Se va mai fi ducând cineva mâine la Roma? În subordonate - mai puțin frecvent - se prezintă, de obicei, ca timp de relație, raportând acțiunea verbală la momentul acțiunii verbului regent: „Să-i zici pătimașei numai atâta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poți revizui cu privirea toate acele chipuri femeiești, care în zadar se par că cearcă a se ascunde sub negrele lor camelauce.” (C. Hogaș) Realizează aceste funcții sintactice întocmai ca substantivul: fără prepoziție, complementul direct, sau cu prepoziții, atributul și circumstanțialele. În realizarea funcției de atribut cea mai mare frecvență o are, ca și în cazul atributului prepozițional substantival, prepoziția de: „Metafora este modul de a visa al umanității.” (G. Călinescu) Circumstanțialul de timp are ca element de relație mai ales
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fără prepoziție, complementul direct, sau cu prepoziții, atributul și circumstanțialele. În realizarea funcției de atribut cea mai mare frecvență o are, ca și în cazul atributului prepozițional substantival, prepoziția de: „Metafora este modul de a visa al umanității.” (G. Călinescu) Circumstanțialul de timp are ca element de relație mai ales locuțiunea prepozițională înainte de (comună și atributului substantival prepozițional): „El singur zeu stătut-a-nainte de-a fi zeii.” (M. Eminescu) Doar la exprimarea circumstanțialului de scop intervine o prepoziție relativ specifică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de a visa al umanității.” (G. Călinescu) Circumstanțialul de timp are ca element de relație mai ales locuțiunea prepozițională înainte de (comună și atributului substantival prepozițional): „El singur zeu stătut-a-nainte de-a fi zeii.” (M. Eminescu) Doar la exprimarea circumstanțialului de scop intervine o prepoziție relativ specifică: spre (precede substantivul în cazuri rare și, în general, în alte condiții sintactice): „Spre a ajunge însă acolo trebuie să ne prefacem în acățătoare, să ne vârâm pe dedesubt...” (C. Hogaș) alături, însă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin intermediul valorii adjectivale, în urma unui proces de substantivizare, prin articol: „Murindului speranța, turbării răzbunarea.” (M. Eminescu) Aceste ipostaze intră în inventarul noilor unități lexico-gramaticale: adjectiv, substantiv. Caracteristici adverbialetc "Caracteristici adverbiale" Natura adverbială a gerunziului se manifestă în predominarea funcției de circumstanțial, la nivel sintactic: de mod, de timp, de cauză etc.: „Tresărind scânteie lacul / Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure.” (M. Eminescu) „Pe drum, având bucuria unui soare de toamnă așa de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nume predicativ: „Multe sunt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te înțelege...” (I. Creangă) • atribut: „Nu e, însă, mai puțin adevărat, că se găsesc și destule frânghii de legat pe oamenii de soiul meu...” (C. Hogaș) • circumstanțial (scop): „La zgâriet el v-a dat gheară / Și la tors v-a dat mustețe.” (M. Eminescu) Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" Supinul poate dezvolta construcții sintactice specifice verbului: ca regent al unui complement direct, de exemplu: „...Scoase vornicul din sat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tu. Cel mai adesea, câmpul semantico-sintactic al verbelor intranzitive se împlinește odată cu realizarea funcției sintactice de subiect, dar el se poate lărgi, în mod aleatoriu, ca și cel al verbelor tranzitive, de altfel, prin dezvoltarea diferitelor variante ale funcției de circumstanțial sau de complement corelativ: Andra a plecat ieri/la mare/cu trenul/âmpreună cu Mihai etc. sau prin complement predicativ (element predicativ suplimentar): Andra a plecat foarte veselă. Unele verbe intranzitive, datorită conținutului lor lexical, cer cu obligativitate realizarea funcției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de complement corelativ: Andra a plecat ieri/la mare/cu trenul/âmpreună cu Mihai etc. sau prin complement predicativ (element predicativ suplimentar): Andra a plecat foarte veselă. Unele verbe intranzitive, datorită conținutului lor lexical, cer cu obligativitate realizarea funcției de circumstanțial într-una din variante, înscrisă în continuitatea planului lor semantic. Astfel, verbul a dura cere un circumstanțial de timp: „Căutarea drumului a durat trei ore.” Verbe precum a costa, a se purta (a se comporta) cer circumstanțiale de mod: Cărțile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement predicativ (element predicativ suplimentar): Andra a plecat foarte veselă. Unele verbe intranzitive, datorită conținutului lor lexical, cer cu obligativitate realizarea funcției de circumstanțial într-una din variante, înscrisă în continuitatea planului lor semantic. Astfel, verbul a dura cere un circumstanțial de timp: „Căutarea drumului a durat trei ore.” Verbe precum a costa, a se purta (a se comporta) cer circumstanțiale de mod: Cărțile costă prea mult. Se poartă (se comportă) foarte urât/frumos. Verbele a se afla, a locui cer
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizarea funcției de circumstanțial într-una din variante, înscrisă în continuitatea planului lor semantic. Astfel, verbul a dura cere un circumstanțial de timp: „Căutarea drumului a durat trei ore.” Verbe precum a costa, a se purta (a se comporta) cer circumstanțiale de mod: Cărțile costă prea mult. Se poartă (se comportă) foarte urât/frumos. Verbele a se afla, a locui cer circumstanțial de loc: Nu mă aflam în oraș când a venit Mihaela. „În întunericul meu locuiești / de-atunci ca o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de timp: „Căutarea drumului a durat trei ore.” Verbe precum a costa, a se purta (a se comporta) cer circumstanțiale de mod: Cărțile costă prea mult. Se poartă (se comportă) foarte urât/frumos. Verbele a se afla, a locui cer circumstanțial de loc: Nu mă aflam în oraș când a venit Mihaela. „În întunericul meu locuiești / de-atunci ca o stea în fântână.” (L. Blaga) Verbele a spumega, a tremura, întrebuințate cu trăsătura semantică + uman, cer circumstanțial de cauză: Eugen spumegă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
afla, a locui cer circumstanțial de loc: Nu mă aflam în oraș când a venit Mihaela. „În întunericul meu locuiești / de-atunci ca o stea în fântână.” (L. Blaga) Verbele a spumega, a tremura, întrebuințate cu trăsătura semantică + uman, cer circumstanțial de cauză: Eugen spumegă (tremură) de mânie. Verbe precum a excela, a delibera, a se îndoi etc. cer circumstanțiale limitative (de referință) (de relație, în termenii gramaticii curente): Mă îndoiesc că voi găsi înțelegere. Vasile excelează în asemenea gafe. Unele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuiești / de-atunci ca o stea în fântână.” (L. Blaga) Verbele a spumega, a tremura, întrebuințate cu trăsătura semantică + uman, cer circumstanțial de cauză: Eugen spumegă (tremură) de mânie. Verbe precum a excela, a delibera, a se îndoi etc. cer circumstanțiale limitative (de referință) (de relație, în termenii gramaticii curente): Mă îndoiesc că voi găsi înțelegere. Vasile excelează în asemenea gafe. Unele din aceste verbe se pot întrebuința fără circumstanțial, odată cu absolutizarea planului lor semantic pe o anumită coordonată: Așteptarea aceasta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Verbe precum a excela, a delibera, a se îndoi etc. cer circumstanțiale limitative (de referință) (de relație, în termenii gramaticii curente): Mă îndoiesc că voi găsi înțelegere. Vasile excelează în asemenea gafe. Unele din aceste verbe se pot întrebuința fără circumstanțial, odată cu absolutizarea planului lor semantic pe o anumită coordonată: Așteptarea aceasta durează = durează mult = este de durată. Cărțile costă = costă mult = sunt scumpe. El nu știe să se poarte = să se poarte frumos = El se poartă urât. Verbul a fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și n-a fost niciodată - aceea nu e cu putință.” (M. Eminescu) Când exprimă „prezența” (în sinonimie cu a se afla), verbul a fi cere pentru împlinirea câmpului semantico-sintactic pe care îl generează, în mod obligator, realizarea funcției sintactice de circumstanțial: de timp sau de loc, cel mai adesea, sau a funcției de complement indirect (exprimând semantic locul): Ioana nu este aici/acum Ioana este la/cu noi. Ioana va fi $= se va afla/va fi prezentă$$ mâine. SINTAXA FORMELOR VERBALE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acum./ Nu pot să-l chem. Aceeași „preluare” a complementului intervine când regentul este un verb de aspect: „... teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă a lăuda.” (M. Eminescu) În realizarea funcției de circumstanțial, infinitivul domină conjunctivul; în dezvoltarea circumstanțialului de timp, este precedat de locuțiunea prepozițională înainte de sau de prepoziția până, aceleași ca în cazul realizării circumstanțialului prin nume sau adverb: Voi pleca înainte de a veni iarna. Până a începe să ningă mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Aceeași „preluare” a complementului intervine când regentul este un verb de aspect: „... teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă a lăuda.” (M. Eminescu) În realizarea funcției de circumstanțial, infinitivul domină conjunctivul; în dezvoltarea circumstanțialului de timp, este precedat de locuțiunea prepozițională înainte de sau de prepoziția până, aceleași ca în cazul realizării circumstanțialului prin nume sau adverb: Voi pleca înainte de a veni iarna. Până a începe să ningă mai este. În realizarea circumstanțialului de scop
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă a lăuda.” (M. Eminescu) În realizarea funcției de circumstanțial, infinitivul domină conjunctivul; în dezvoltarea circumstanțialului de timp, este precedat de locuțiunea prepozițională înainte de sau de prepoziția până, aceleași ca în cazul realizării circumstanțialului prin nume sau adverb: Voi pleca înainte de a veni iarna. Până a începe să ningă mai este. În realizarea circumstanțialului de scop (finalitate), limba română contemporană pare a prefera conjunctivul; infinitivul precedat de prepozițiile spre sau pentru este mai frecvent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în dezvoltarea circumstanțialului de timp, este precedat de locuțiunea prepozițională înainte de sau de prepoziția până, aceleași ca în cazul realizării circumstanțialului prin nume sau adverb: Voi pleca înainte de a veni iarna. Până a începe să ningă mai este. În realizarea circumstanțialului de scop (finalitate), limba română contemporană pare a prefera conjunctivul; infinitivul precedat de prepozițiile spre sau pentru este mai frecvent în enunțurile în care circumstanțialul precede subiectul-predicat: Pentru a ajunge la timp, trebuie să iei avionul. În funcție de planul semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Voi pleca înainte de a veni iarna. Până a începe să ningă mai este. În realizarea circumstanțialului de scop (finalitate), limba română contemporană pare a prefera conjunctivul; infinitivul precedat de prepozițiile spre sau pentru este mai frecvent în enunțurile în care circumstanțialul precede subiectul-predicat: Pentru a ajunge la timp, trebuie să iei avionul. În funcție de planul semantic al relației de dependență, circumstanțialul de finalitate urmează verbului regent: „Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]