38,100 matches
-
iar trecerea dintr-o parte în alta este un lucru aproape subînțeles. În Mesagerul lui Ulisse, scriitorul mai mult sau mai puțin veleitar Romulus Decebal dă ochii cu personajul romanului său Nostalgia mării, Virgil Codrună, iar în Sinuciderea se amînă cititorul Dumitru Cărăbulea poartă o conversație cu un personaj al lui Dostoievski. Ambele povestiri ar putea fi citite și ca niște foarte interesante eseuri despre relația dintre lumea literaturii și lumea reală, dintre viața scriitorului/cititorului și viața personajului. Cel puțin
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
iar în Sinuciderea se amînă cititorul Dumitru Cărăbulea poartă o conversație cu un personaj al lui Dostoievski. Ambele povestiri ar putea fi citite și ca niște foarte interesante eseuri despre relația dintre lumea literaturii și lumea reală, dintre viața scriitorului/cititorului și viața personajului. Cel puțin scrisoarea lăsată de personajul de roman Virgil Codrună după moartea autorului care i-a dat viață este plină de sugestii în acest sens: „Am venit să-mi iau ce-i al meu, înțelegi, să-mi
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
literare despre care dl C.R. scrie cu mare dispreț în Evenimentul zilei. „Nici nu e prea greu să șochezi un astfel de public”, scrie el în legătură cu o mărturisire a dlui Agopian, convins și el că i-a făcut praf pe cititorii noștri. Teribil, mon cher !
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
doi bani: „O glorie tristă, domnilor, ca rochia/ unei prostituate/ pe care n-o mai rîvnește nimeni,/ ne tîrăște pe străzi,/ prin pulberea mulțimii lehamisite.// Cîinele, cel mai bun prieten/ al Poetului,/ cîinele Aron mîrîie la stele precare,/ la ultimii cititori de poezie.// Ce os fără gust, fără miros,/ poemul acesta! Aron aleargă tehui,/ udă statui eroice,/ se rostogolește/ pe asfaltul răcorit de sudoarea/ din gușa privighetorii.// Ce glorie tristă, domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Le Pen în politică. Deși pare totuși să-l prefere pe candidatul socialist Lionel Jospin - romanul, publicat înaintea alegerilor se constituie la un moment dat într-un eficace agent electoral - celebrul scriitor înțelege să deschidă între paginile volumelor sale, pentru cititorul occidental și nu numai, un defulatoriu. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving în epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
O alternativă care exclude “geniile”, într-un moment în care conceptul romantic de geniu va fi căzut în desuetudine. O alternativă, pe de altă parte, care nu e nouă, dar impusă acut în momentul actual al “sfîrșitului criticii literare” canonizante. Cititorul, pentru a fi readus spre ficțiune, trebuie convins că participă sau la balul divinității de semn pozitiv ori negativ, sau la balul istoriei. Scriitorul se reconvertește în mistagog sau profet, ori, naufragiază împreună cu minusculul său echipaj. Din punct de vedere
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum arată publicul cititor contemporan - care este adică Omul începutului de secol XXI și cum ar putea fi el interesat în lectură altfel decît prin miriade de adresări separate pieselor de mozaic din care e alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date de literatura
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
miriade de adresări separate pieselor de mozaic din care e alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date de literatura ficțională cu anonimatul care o cotropește. Șansa literaturii nu este cadrul formalizat, nu este manualul, ci acela informal, aflat la îndemîna cititorului de rînd. De-aici pornesc două tipuri de vedete scriitoricești: cea a scriitorului instituționalizat (Cărtărescu la noi sau încet-încet Echenoz în Franța) și cealaltă, născută prin ricoșeul unei atitudini ferme și violente de contrariere a orizontului de așteptare public nu
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
săracul, a avut multe deziluzii, căci eu nu eram deloc interesat de toate acestea. RB: Vă mulțumesc pentru această convorbire despre literatură, despre mecanismele ei care nu se lasă întotdeauna explicate. Iar, dacă așa cum spuneați, scriitorii nu-și pun probleme, cititorii și le pun, căutînd să afle ce face scriitorul de reușește să scrie romane atît de bune, cărți care ne fac pe noi să-i trăim lui viața. Căci, în cele din urmă, aceasta este problema. ALA: Da, aceasta este
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
în anul 2003. Liviu Antonesei, autorul postfeței are perfectă dreptate atunci cînd spune că Mortido este un roman care, pentru a fi înțeles, trebuie citit de mai multe ori, cu aplicarea unor grile diferite de lectură. La o primă lectură cititorului îi va lua cam o jumătate de carte pentru a înțelege regula jocului din punct de vedere narativ (evenimentele sînt privite și relatate de doi naratori, situați, simbolic unul în cîrca celuilalt, ale căror voci și perspective se interferează în
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
vs. modernism vs. postmodernism). De cele mai multe ori cele două voci narative își fac simțită prezența la nivelul aceleiași fraze (replicile lui Fra aflate în mintea je-ului narator răsună mereu în timpul prezent al povestirii), ceea ce poate fi destul de solicitant pentru un cititor obișnuit, deprins să plutească pe apele liniștite ale romanului tradițional. Important în acest roman de debut al lui O. Nimigean este cum se spune, nu ce se spune. Spectacolul este asigurat de felul în care este structurat discursul epic, stilul
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
aparent aparțin unei limbi asiatice, denumesc cu adevărat procedee de arte marțiale sau sunt, pur și simplu, inventate de autor. De altfel aproape că nici nu are importanță. Chiar dacă termenii ar fi riguros exacți - ceea ce nu cred - , puțini ar fi cititorii români capabili să-și poată proiecteze în minte, ca la cinematograf, etapele concrete ale acestei lupte. Aproape fiecare crimă a lui Abăza este precedată de o discuție a asasinului cu viitoarea sa victimă. Or, toate victimele fac parte din medii
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
un roman dificil de citit, la sfîrșitul căruia nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles exact ce a vrut să spună autorul, dar care, pe de altă parte, oferă un sens, o grilă de lectură acceptabilă, chiar și pentru cititorii inocenți în chestiuni de naratologie (pretextul narativ, acțiunea de policier nu pune nici un fel de probleme de lectură, iar dezmățul sexual al Cordulei va face cu siguranță deliciul adolescenților și nu numai). Prozatorul O. Nimigean are toate calitățile poetului O.
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
Cordulei va face cu siguranță deliciul adolescenților și nu numai). Prozatorul O. Nimigean are toate calitățile poetului O. Nimigean. Inteligent, cu o perspectivă mereu lucidă asupra complicatului mecanism narativ pe care îl construiește, el scrie un roman după lectura căruia cititorul va rămîne cu foarte puține certitudini și foarte multe întrebări. Ceea ce nu este deloc un lucru lipsit de importanță. O. Nimigean, Mortido, cu o postfață de Liviu Antonesei, Editura Versus, Iași, 2003, 132 pag.
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
numai că pune sub semnul întrebării acest adevăr preluat mecanic de multă vreme, dar pornește prin a reabilita romanul „arhaic”, „idealist”. Și o face nu doar prin preferințele de lector avizat (pe prima pagină a cărții, Toma Pavel se declară cititor pasionat al Etiopicelor, al lui Amadis de Gaula și al Astreei, adică al capodoperelor alexandrine, medievale și pastorale, parcurse cu „infinită delectare”), ci și prin decelarea filonului lor prezent în literatura modernă. Pentru că unul dintre avantajele metodei lui Toma Pavel
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
își trădează vocația primordială. O anumită art du détachement, proprie lui Proust, Kafka, Joyce etc. nu s-a instaurat în secolul al XX-lea, crede Toma Pavel, fără riscuri majore pentru evoluția speciei. În ceea ce mă privește, sînt convins că cititorul volumului La pensée du roman poate discorda, în situații punctuale, cu aprecierile autorului; că acest cititor ar putea să nu împărtășească admirația profundă nutrită de Toma Pavel pentru Madame de La Fayette, Richardson ori Walter Scott, să nu fie de acord
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
s-a instaurat în secolul al XX-lea, crede Toma Pavel, fără riscuri majore pentru evoluția speciei. În ceea ce mă privește, sînt convins că cititorul volumului La pensée du roman poate discorda, în situații punctuale, cu aprecierile autorului; că acest cititor ar putea să nu împărtășească admirația profundă nutrită de Toma Pavel pentru Madame de La Fayette, Richardson ori Walter Scott, să nu fie de acord cu punerea între paranteze a lui Choderlos de Laclos ori James Joyce; dar viziunea globală și
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
Iulia Popovici Cu activitatea de culegător de istorie orală a lui Zoltán Rostás, cititorul a făcut cunoștință acum un an, la apariția unei cărți, Chipurile orașului, născută dintr-o minunată clandestinitate a anilor ’80; în ea, locuitori centenari ai Bucureștiului își depănau istoria vieții, legată pentru totdeauna de cea a orașului de origine sau
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
momentul apariției în revistele timpului o serie de articole au suferit amputări), care se diminuează pe măsura maturizării scriitoarei. Cu timpul stilul se simplifică, tonul devine tot mai firesc, apar, pe alocuri chiar nuanțele confesive, mesajul este clar, direct, iar cititorul are numai de cîștigat. Cu o onestitate puțin comună zilei de azi, Magda Cârneci reproduce întocmai textele și răspunsurile date în interviurile de la sfîrșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Ea nu elimină (cum probabil ar face 90% dintre scriitorii
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
concretă dintre scriitorii tineri și realitatea istorică a României anului 1979. Culmea este că nici măcar astăzi, la vremea reproducerii interviului în volum autoarea nu face necesarul clin d’oeil (fie și la nivelul unei simple note) care să-i indice cititorului inocent că se află în fața unei ironii sau, pur și simplu a unui bluff. Excelente sunt considerațiile Magdei Cârneci despre poetica optzecistă, despre mutația fundamentală produsă în literatura română de acești primi scriitori postmoderni și de rolul jucat de ei
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
de forță, de un rafinat și modern mod de a-și privi profesiunea și contemporaneitatea, presărat de-a lungul cărții. Felul în care își comentează decorurile la diferitele spectacole la care a lucrat devine o modalitate care îl introduce pe cititor în dinamica unui alt tip de limbaj, un alt tip de a privi o montare și universul ei pe scenă, provocînd, poate, un alt fel de interes, avizat, să-i spunem. Decorurile lui Paul Bortnovschi sînt tulburător de vii, de
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
înțelegem: nu pretindem nimicirea trecutului în trecut. Dar un cercetător care nu-și găsește expresia e mult mai interesant și mai de folos decât un definitiv utilizator al formelor știute, candidat la Academie, la douăzeci de ani”. Pe cine preferă cititorul de astăzi între publicistul Vinea, pe de o parte, și poetul și prozatorul cu același nume, pe de altă parte, lăsăm la aprecierea fiecăruia. Personal, între pamfletarul din gazete și autorul Orei fântânilor, îl recomand pe cel de-al doilea
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
decît oricare altul, în centrul romanului, el este personajul în jurul căruia se întrețes visele (cu precădere erotice) ale tinerei Orjen, cea cu părul roșu și verde și împletit cu alge; ca erou al închipuirii autorului (și al închipuirii noastre de cititori) el călătorește prin vastele geografii ale lui Constantin Diichiti, unde “prochimenul războiului” este la ordinea zilei, sau adastă “într-o slavă stătătoare”, pe malul unei ape, acolo unde din cînd în cînd orizontul ia forma unui fund de capră. În
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
în această carte autorul reușește să izvodească o lume, un univers care pare să nu asculte de alte reguli decît acelea ale închipuirii (lucru atît de rar în literatura noastră), și care la rîndul său se impune închipuirii noastre de cititori, făcîndu-ne să medităm asupra modului de existență al lumii și asupra modului de existență al lumilor alternative pe care textul le proiectează. Căci Aaron Juda Hartman, Marion de l’Orme, Fric, Evemon Notarades, Francesco Tron, Maria Dragases, Lichinie - “doctor și
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
a trup de femeie curată”. Iar forfota organicului în care se cufundă Fric, priapic și mort, “cu falusul ridicat ca un catarg și bălăbănindu-se în vînt” tocmai pentru că este descrisă în cele mai neînsemnate detalii, se-nfige în ochiul cititorului (ca altădată lumea în ochiul Armeanului Zadic), “netrebnică, speriindu-l”: “Ea s-a apropiat și l-a privit și a știut că e mort, pe degetele lui de la picioare se prinseseră melci multicolori, iar mațele pe care le spăla apa
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]