1,048 matches
-
timid, să se adecveze spiritului viziunii. - A mâncat și el o benedictină, explică cu înțelegere Sfântul Părinte unor persoane de nevăzut, amuzîndu-se, pesemne, prin spatele lui. Apoi, pe neașteptate, Papa își întinse degetele, înciucurate cu sute de inele, și îl ciupi. Pe pielea ciupită cu extrem de puțină milă, apăru, mai întîi, un punct alb, care se preschimbă cu iuțeală, lăbărțîndu-se într-un neliniștitor loc roșu. Pata roșie și antipatică avansa și nu se sfia acum să-și dea silința să-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adecveze spiritului viziunii. - A mâncat și el o benedictină, explică cu înțelegere Sfântul Părinte unor persoane de nevăzut, amuzîndu-se, pesemne, prin spatele lui. Apoi, pe neașteptate, Papa își întinse degetele, înciucurate cu sute de inele, și îl ciupi. Pe pielea ciupită cu extrem de puțină milă, apăru, mai întîi, un punct alb, care se preschimbă cu iuțeală, lăbărțîndu-se într-un neliniștitor loc roșu. Pata roșie și antipatică avansa și nu se sfia acum să-și dea silința să-l înfășoare, legîndu-i strâns
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obsedante. Deveneau impenetrabili la argumente, tremurau, se adăpostea fiecare după delirul lui de negație, era modul lor de a striga după ajutor: - Tovarășul director, nu mă pisa. Lasă-mă cubic sau paralelipipedic! (cum implora, pe vremuri, și bietul baschetbalist Bibi). - Ciupește-mă la pix, să-ți fie bine! - Dacă mor cumva, mă trezești! Pe coridoare, se întindeau, în pas alergător, ca la companiile de pompieri, rolele de maț, cu pulpa lucioasă. Se înșurubau racordurile la hidrante. Furtunurile elegante, cu muștiucul subțire
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu vizitele, poterele medicale, ce până atunci, cu seninătate, îl ignoraseră. Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel, ce poposea pe la Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea și-acum o îmbrăca. Îi trăsese o șosetă. Își aminti, întîi și întîi, de sora-sa mezină, călcată cu camionul; de corijențele lui la engleză, de faptul că, de la trei ani, ai 283 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Ciupi secretarele. Sărută dreapta directoarei-adjuncte. Intră ca un taur în cabinetul directorului-plin (o huidumă de bucovinean, cu care făcuse lupte greco-romane în tinerețe, cu care mai făcuse afaceri și care îi era și acum îndatorat că nu-i frânsese atunci gîtul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de băț, iar cu căușul palmei celuilalt braț al atacatorului fu pișcat de fund. - Ce-o să faci tu, surioară? răzbi o adâncă îngrijorare din glasul milițianului ce dormitase până atunci după ușă. Ce-ai să faci tu, dacă te-oi ciupi de aici până aici?! Uite ce chestiuni îl frământaseră pe ăsta. - Te bat până vomiți, îl lămuri cu simplitate Fisente. Dar nu mai fu cazul să-și ducă la îndeplinire dulcea promisiune, măciuca flexibilă, cu mâner cauciucat, a IF-ului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
locului până când James i-a plătit taximetristului. —Vai, dragul meu, sunt așaaaaaa de încântată, i-a șoptit ea luându-l de braț și călăuzindu-l către ușă. Ăsta e magazinul meu preferat din lumea întreagă. — Da? i-a răspuns James ciupind-o de obraz în joacă. Aș fi putut să jur că onoarea asta îi revine lui Harvey Nichols... sau Harrods-ului? Nu, alea sunt magazinele mele preferate din Anglia. A, am înțeles. Ei, mă bucur c-am lămurit și problema asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stătea sprijinit de una dintre coloanele din fundul sălii și vorbea cu o femeie între două vârste, care arăta de parc-ar fi fost în stare să alerge în cursele de cai de la Kempton. Bună, dragul meu, a tors Julia ciupindu-și soțul, pe ascuns, de fund și zâmbindu-i iepei în rochie roșie. Mă duc să mai vorbesc cu câteva persoane. Vrei să vii după mine la etaj, în barul mare al hotelului, cam în zece minute? Julia n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Cred c-au fost momente când ți-ai dorit să mă vezi mort. Fiona și-a țuguiat buzele. — Mort nu. Dar poate puțin fript, pe toate părțile, la un foc de tabără, asta da. Femeia a zâmbit și l-a ciupit de obraz. —Jake, tu, de fapt, ești un copil foarte bun. Numai că ai fost prins între o mamă și un tată care nu se înțeleg așa de bine. Te fac varză, mamele și tații. Poate că nu asta le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apuce. Dolores a tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase un moment întinsă lângă el. Apoi sări în sus și se așeză deasupra lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile mari de carne, ciupindu-le și frământându-le cu încântarea unui copil. Râseră din nou. Virgil uitase și el de dezavantajele siluetei sale. — E ca și cum ai face pâine, chicoti ea, prefăcându-se că-i frământă burta ca pe un aluat. El ajunse o sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor. își va reaminti acest gând într-alt timp și alt loc. Acum mâinile respective erau întinse într-un gest de prietenie. — Virgil! tună O’Toole. Virgil, băiete! Tu ești, nu-i așa? Mâna stângă îi țâșni înainte și-l ciupi cu putere de braț. Virgil stătea nemișcat de ceva timp. Vultur-în-Zbor văzu cum durerea îi traversează chipul și apoi dispare iar. Ochii îi erau goi. Flann O’Toole se prăpădea de râs la propria-i șmecherie. — Ori ești prost, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o altă poezie. O domniță și-a ei lăută Le-am văzut în vis, odată. O privi pe Nightingale cea cu pielea smeadă, care cânta, și uită toate celelalte cântece și poezii. Ea era fecioară abisiniană Și corzile lăutei le ciupea, Cântând despre muntele Abora. Stăteau amândoi în pat: groparul cu nume grecesc și târfa cu chip grecesc. — La început, spuse Virgil, m-am simțit rănit de trădarea lui Vultur-în-Zbor. Dar acum chiar că nu-mi mai pasă. — Trebuie să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a aflat-o într-ale mele, iar acum, când aș fi vrut să-l susțin, nu puteam să-i mai ofer nimic. Privea în gol și fuma, ca și cum moartea s-ar fi împrăștiat odată cu fumul. Atunci, în trecut, când o ciupea de funduleț pe Sofia Lermontov, era cavaler și la baluri, și la război, dar acum, când sta și privea și fuma, acum trecutul se îndepărta, iar groaza prezentului izgonea plăcerea vremilor apuse. Ce banal: să mori din pricina morții unui Gribb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Îmbrăcată În roșu cânta la vioară. Era o muzică plăcută un vals, pe care Colonelul Îl fredonase de atâtea ori când se Întâlnea cu noi. Apoi am văzut pe umerii lui o pasăre cu pene ca focul, care-l tot ciupea nervoasă de spate, smulgând bucăți mari din el. Dar Colonelul nu Înceta să surâdă, ca și cum nimic nu l-ar fi deranjat, și mă tot invita să beau un pahar cu dânsul, mișcându-și capul În ritmul valsului. Numai că pasărea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
demente și cântecele. Ia spuneți, copii, ce-ați dori la micuțul de-jun? Emily și Ben Îi fac pe plac un timp acestei străine, până când Ben nu mai rezistă și se ridică În scanul Înalt pentru bebeluși, se Întinde și mă ciupește de parcă ar vrea să fie sigur că sunt eu. Ușurarea lor e evidentă când, de-a lungul următoarei jumătăți de oră extenuante, creatura urâcioasă pe care o cunosc sub numele de „mami“ revine. —O să mâncați cereale Shreddies și cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sunet care nu s-a mai auzit niciodată În birourile de la Edwin Morgan Forster. Pe jumătate lătrat, pe jumătate geamăt, cu greu poate fi considerat omenesc sau tocmai poate prea omenesc și nu vreau să-l mai aud niciodată. Se ciupește de șaua nasului timp de câteva secunde furioase și apoi se Întoarce spre mine. —Jill a lăsat asta, Îmi spune Întinzându-mi un teanc de hârtii. Douăzeci de pagini scrise ordonat, de mână, având titlul: „Familia ta: cum funcționează!“ — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Kate. Nu prea ne descurcăm de unii singuri, știi. Îmi imaginez cum Îți par toate astea, zice el În timp ce face semn că nu vrea sosul tartar care i se oferă. — Poftim? Suntem infirmi, cred, zise el În timp ce Își cobora paharul, ciupindu-și rădăcina nasului. Nimeni nu o poate Înlocui, dacă la asta ți-e gândul. Atunci de ce să fie Înlocuită, dacă e de neînlocuit? La asta mi-e gândul. Mă simt Îngropată În tristețe, ca În ziua Înmormântării lui Jill. Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Cum vorbeau înțelepțește ce s-audă și să vadă? După gard străin cucoșul se preîmblă-ncet turcește. Puicei-i trece-ndată pofta de-a vorbi filosofește, Ea ascultă cu iubire cucoșeasca serenadă. Ah! amorul îi pătrunde prin ureche; -n van bătrâna O ciupește-n cap cu ciudă, vrea s-o ție de aripă; Ea se smulge și aleargă tremurândă într-o clipă, Printre gard privește dulce l-arătarea lui păgână. {EminescuOpIV 224} Iar bătrâna cruce-și face cu-a ei labă și gîndește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și nu putea crede și nici accepta să spună astfel unei fete-femeie care nu semăna la corp, absolut de loc, cu nici o fată cunoscută! A Înclinat capul și a rostit ceva total intraductibil care putea să Însemne orice. Victor, „bine ciupit”, mai bău cu poftă ori cu interes două pahare cu vin de-al „mamii ăsteia noi”, și cuprins de o stare de bine care-i alunga Întrebările sale din ce În ce mai grele, Își vorbea În gând: Oare m-am prostit de tot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Domnului! CÎnd am ajuns În dreptul BMW-ului, am simțit cum mă năpădește iar vechea dragoste frățească. I-am zîmbit prin parbrizul Însemnat cu gîngănii strivite, pregătindu-mă, În timp ce deschidea portiera, să-l Îmbrățișez. Paula ieși din mașină, cu fața parcă ciupită din cauza luminii tremurătoare. Evita să mă privească. De pe locul din dreapta, Gunnar Andersson Își Întinse genunchii osoși, apucînd cu mîinile marginea capotei ca să se tragă afară din mașină. Își Încheie gulerul de piele peste beregată și ocoli mașina prin spate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mirosul de mare i-o luă razna în cap, înaintea vinului. Parcă e descântat, murmură, deși nu gustase. — Ce zici? Reușesc să-ți iau mințile în seara asta? râse Veterinara și își lovi paharul, ușor, de al lui, după care ciupi cu buzele din licoarea însângerată. — Nu sunt atât de abstinent cum mă crezi, nici atât de religios, încercă Omar să glumească, zoroastrienii ca mine beau vin, practic, e singurul cult din Iran căruia îi este permis și... — Și ce? Vă e
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de la rampă. Cu muieri cu tot, cu gîtlejele uscate de fumul gunoaielor, osteniți. Șoferii întorceau camioanele, trânteau ușile de tablă și năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le cuprindea trupurile, râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii murdari și-i așezau pe mesele ude, și mai cereau. Hârtiile se adunau în tejgheaua negustorului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plimbare până la gară se uita curioasă. Nașul saluta în dreapta și-n stingă cu pălăria. Om cunoscut! Din când în când, își potrivea mustățile ca o coadă de rândunică peste buzele late și pline. Trăgea în piept aerul proaspăt și o ciupea de obraji pe mireasă, făcîndu-i curaj. Nașa își ținea pălăria neagră, cu calotă, să nu i-o sufle vântul. Stere ofta și își freca nerăbdător bărbia, privind pe furiș chipul femeii. Lina nu spuse nimic până la fotograf. Atelierul era aproape
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și să se îndemne. - Masă pricopsită, făcu Aglaia, din partea finului Tache, aici de față, patru prosoape lucrate de mâna nevestei și două sute de lei! Ruda se sculă în picioare și mulțumi pentru aplauze. 40 Muierea ajunse la cuscrul Vasile, îl ciupi de ureche, a întrebă pe șoptite ce dă și strigă apoi: - Alde Vasile dă o lampă și o sută de lei! Ar fi dat mai mult, dar îi pleacă băiatul la armată! - Să ne trăiască! spuse socrul. Lăutarii ciupiră coardele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl ciupi de ureche, a întrebă pe șoptite ce dă și strigă apoi: - Alde Vasile dă o lampă și o sută de lei! Ar fi dat mai mult, dar îi pleacă băiatul la armată! - Să ne trăiască! spuse socrul. Lăutarii ciupiră coardele. - Masă bogată! trecu femeia la altul. Nenea Ghiță Bîlcu dă un ceas deșteptător care cântă Valsul dimineții și o sută de lei, că-i meseriaș... - Și are de unde! adăugă o rudă. - Fina Smaranda, că-i văduvă, o sută de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]