2,043 matches
-
Nici nu rosti vreun cuvânt. Dintre toți cei care umpleau bazilica, el era singurul care știa japoneză. Și tot el era singurul care știa ce încercau cei trei oameni să ceară în gura mare. Cu toate acestea, Velasco nu se clinti nici un pic, de parcă ar fi fost stăvilit cu putere de cine știe ce forță. Doar se uita țintă la Papa cel rotofei care stătea liniștit în palanchinul său. Era un bătrân înveșmântat în haine albe, abia ridicându-și degetul împodobit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau umede. Încercam din răsputeri să-mi înăbuș simțămintele care-mi clocoteau în suflet. În clipa aceea am băgat de seamă că în prag stătea cineva. — Ce s-a întâmplat, senior Hasekura? — Senior Tanaka... răspunse el încet fără să se clintească, și-a luat viața. Hasekura rostise aceste cuvinte de parcă ar fi dat de știre ora plecării cine știe unde. Senior Tanaka... și-a luat viața. Rămas în genunchi mă uitam dus pe gânduri la flacăra sfeșnicului din mâna lui. Flacăra se zbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urmă poartă a vieții. În tot acest timp, nici supușii, nici Hasekura și Nishi care stăteau în prag n-au încercat să împiedice rugăciunile mele, ci s-au adunat într-un colț al încăperii unde au rămas fără să se clintească. Îndată după aceea, supușii au tăiat din părul și din unghiile stăpânului lor și le-au pus în niște punguțe atârnate la piept. Pe urmă, dând la o parte așternutul plin de sânge au acoperit trupul cu o țesătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cruce și am înfipt-o în movila de pământ. Lumina dimineții poleia crângul. Chiar alături, câțiva copii indieni goi pușcă și cu degetele în gură se uitau la noi uimiți. Nishi se ghemuise la pământ, iar Hasekura stătea drept și neclintit cu ochii închiși. Într-un târziu sosi călare comandantul fortăreței San Juan de Ulúa însoțit de ajutorul său. — Și ei sunt la fel ca indienii, zise el descălecând și ștergându-și sudoareade pe frunte. Cu cât sunt mai primitivi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vis. De-a lungul călătoriei visaseră această priveliște de nenumărate ori. De pe catarg, un matelot chinez arătă înspre o insulă și strigă ceva. Poate le spunea că sosiseră. Poate le arăta Tsukinoura. Cu toții erau cufundați în tăcere și nu se clinteau. Priveau duși pe gânduri priveliștea meleagurilor natale care li se desfășura agale în fața ochilor, fiecare cu amintirile și gândurile sale. Doar valurile se spărgeau de vas cu un clipocit ascuțit pentru ca apoi să se stingă în străluciri ca de cioburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se părea chiar că cei ascunși plecaseră pe furiș să-i înștiințeze pe slujbași. Doar știam bine cât de șireți și de vicleni erau japonezii în astfel de împrejurări. Trecu o bună bucată de vreme. Între timp, nimic nu se clinti, ca și cum totul împrejur ar fi înlemnit în mijlocul tăcerii și al arșiței. Într-un târziu m-am hotărât să cobor la țărm și le-am dat de știre chinezilor despre acest lucru. Jonca nostru începu să se îndrepte încet-încet către doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seniorului Ishida. „Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul mai bine decât oricine!” Iar la sfârșit slujbașul spusese ca și data trecută: „Însărcinarea aceasta este dureroasă și pentru mine.” Samuraiul nu se clinti din loc. Casa era ciudat de liniștită, iar sufletul lui își pierduse puterea de a mai simți vreo emoție. O nouă judecată. Noua judecată nu era decât o scuză. Doar se dezvinovățise și își ceruse iertare de nenumărate ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ușor așa. — Eu nu mă cert, nu vreau niciodată să mă cert. Hai să nu ne mai certăm, oricât de nervoși am fi. Poate se-ntorc azi cu alt camion. Sau poate vine avionul. — Eu nu vreau să mă mai clintesc de aici. N-avem de ce să ne mai mișcăm de aici, În afară că ți-ar fi ție mai ușor. Asta e o lașitate. — Nu poți lăsa un om să moară-n liniște, fără să-l jignești? Ce rost are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Jack. După prânz ne-am dus la Garden pentru cântar. Stabiliseră că trebuie să aibă șaizeci și opt de kilograme după-amiază la ora trei. Purtând un prosop În jurul taliei, Jack se urcă pe cântar. Limba cântarului nici nu se clinti. Walcott tocmai ce se cântărise și era Înconjurat de o grămadă de tipi. Hai să vedem cât cântărești, Jack, spuse Freedman, managerul lui Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack, arătând din cap spre Walcott. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
urechii interne. Când și când, la cotiturile drumșorului printre lanuri, ori la o coborâre într-o vâlcică, dădea peste pâlcuri de copaci care abia își clăteau frunzișul; turturele băteau din aripi și-și luau alene zborul; un popândău îl aștepta neclintit la marginea pulberei, până ce simțea cutremurul roților panerașului și trapul calului; atunci intra cu regret în căsuța lui subpământeană, ca să iasă iarăși în urmă, să cerceteze cu curiozitate ce a fost; paseri străine pluteau în înălțime; mai sus de ele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
salariu care să-i asigure o viață fără griji cu infuzii regulate de capital din partea mamei ei, la diferite ocazii, de Crăciun, Hanuka și Anul Nou chinezesc. Banii erau dreptul ei de când se născuse, dar, adolescentă fiind, luase hotărârea de neclintit de a nu deveni o mondenă care organizează toată ziua petreceri ca mama ei. Aici va trebui să intervin și să-mi exprim propria părere cum că sus-menționata mamă nu era o intrigantă lipsită de scrupule cum o descria fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Pe toată durata procesului și-a pștrat acea atutudine cuviincioasă, fără să-și piardă stăpânirea de sine. O singură dată, când în sala de judecată era mai multă agitație, a deschis ușor ochii, dar de atunci nu s-a mai clintit deloc - poate într-adevăr credea că această transă îl ajuta. Nu putea exista un contrast mai mare între el și tovarășul lui ticălos și plin de sine, Hirose Kenichi, care stătea alături. Din afară nu puteai să-ți închipui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a doua zi nasul a încetat să-mi mai curgă și mi-au dat voie să mă întorc acasă. Nu am avut nici un simptom care să dureze. De atunci nu prea dorm bine. Înainte dormeam șapte ore fără să mă clintesc, în ultimul timp mă trezec după patru, cinci ore. Nu mă trezesc din cauza vreunui coșmar, pur și simplu mi se deschid ochii. Apoi, după o jumătate de oră adorm la loc. Dacă mi-e frică? Fiindcă lucrez la metrou, încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit de vânt, în nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Pretext epic foarte lax, întărit numai prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cabeçadas și Costa - au fost făcute fără vărsare de sânge. Dar generatul Carmona s-a văzut silit, curând după aceea, să înfrunte loviturile pe care adversarii mișcării le dădeau fățiș. Păstrând intact spiritul revoluției de la 28 mai, Carmona a rămas neclintit pe poziția sa: armata o luat puterea ca să scape țara de regimul demagogic, și această putere trebuie apărată chiar împotriva militarilor. Anevoie s-ar fi putut petrece altminteri lucrurile. Unanimitatea cu care fusese întîmpinată revoluția de la 28 mai nu putea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
strecurându-l între călcâi și bocanc. Gestul acela - absolut inutil, de vreme ce era înconjurat de cei care intenționau să-l omoare și, practic, îl considerau deja mort - reuși însă să-l facă să treacă bariera dintre resemnarea inertă și hotărârea de neclintit. Trebuia să fugă, să scape de bestiile acelea asasine! Din clipa aceea, cu inima bubuindu-i în piept, își adună toate simțurile, nădăjduind că soarta îi dădea o șansă la viață. 12 Pornit în urmărirea calului, Waltan căuta să reziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toți cei ce purtau arme. La scurtă vreme, clopotul bazilicii începu să bată furtunos. Capitala Sapaudiei era în pericol. 26 Era dimineață târziu, dar soarele întârzia să se arate din spatele norilor mari, cenușii, pe care noaptea îi adusese deasupra Sapaudiei. Neclintiți în șaua cailor, pe o coastă împădurită, Sebastianus și Chilperic puteau străbate cu privirea spre miazănoapte, către ultimele povârnișuri ale munților Jura, ce coborau lin. Ceea ce vedeau nu lăsa nici o îndoială și nici unul dintre ei nu găsea nimic de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înțelegând că scutierul său făcea aluzie la ceea ce auzise ceva mai înainte referitor la Frediana, lui Balamber îi fu de ajuns o clipă ca să se îndrepte cât era de lung; privirea sa fulgeră înainte de a răspunde cu o hotărâre de neclintit: — Da. Nimic n-o să ne poată rezista. O să-i mătur pe burgunzi din Sapaudia. încruntându-se, scutierul observă, pe un ton vag insinuant: — Nu chiar pe toți, cred. Balamber se înnegură: Mandzuk sărea peste cal. Cu toate acestea, se mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai săi prin pădurile din Jura. în plus, acum că-l cunoscuse pe Shudian-gun, acum că se găsise față în față cu el și putuse să-i observe, dincolo de curajul pe care-l dovedise în luptă, viclenia și hotărârea de neclintit, o neliniște adâncă creștea în el: omul acela, fără să dispună de forțe foarte însemnate, era capabil de fapte grandioase, mai ales dacă era încă sprijinit din urmă de gepizi care, controlând singurul drum ce ducea de la Vesontio la Lungdum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
valorile creștine, care, într-un fel sau altul, făceau în continuare parte din viața ei, insistând, deci, ca prizonierul să fie supus la un supliciu mai rapid, cu mai puțină cruzime, dar vehemența ei îi arăta că era absolut de neclintit, iar în sarcasmul ei citi o indignare care - nu putea să nu recunoască - era bine motivată. Astfel că își îndreptă privirea în altă parte și tăcu. Prizonierul, acum cu cea mai mare parte a corpului jupuită de piele, fu iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să lupt cu tine. — Eu, în schimb, vreau. Nu vreau să te ucid. Cu atât mai rău pentru tine, atunci, fiindcă eu vreau să te văd mort. Frumoasă și hotărâtă, îl privea mândră, iar Balamber simți că ura ei era neclintită. Suspinând, se lăsă pe mânerul șeii și, privind-o puțin dintr-o parte, îi aminti: — Eu ți-am salvat viața, ai uitat? Frediana se aprinse, ochii săi deveniră ochii unei furii: Tu mi-ai ucis tatăl și fratele! strigă. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
soarelui, care, coborând spre linia orizontului, lăsa o dâră de sânge pe cerul turcoaz, unde se iveau primele stele. Deasupra unui desiș de arțari, sute de păsări se roteau cu frenezie, sporovăind cu o vehemență pasionată, de necrezut. Rămase astfel, neclintit sub bolta cerului, uitând de mișcările sutelor de oameni din spatele său și surd la strigătele, certurile, râsetele ce se ridicau din zeci de bivuacuri improvizate; se simți, dintr-o dată, invadat de o melancolie subtilă, de nemărturisit, care îl golea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mic. În februarie, martie, aprilie, era tot Angus Letstone. Tot cu 700 dolari pe lună. În mai apărea pentru prima oară numele lui, Lesley Craig, cu 1250 dolari. Patrii ani! În cei patru ani de când... Contractul cu Winthrop zăcea neclintit pe biroul spațios de stejar. Craig se ridică și se duse la fereastra cu arcada de la colțul camerei. Dedesubt se întindea un bulevard larg, mărginit de copaci; cât vedeai cu ochii străluceau clădiri placate cu marmură. Banii curseseră gârlă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit de vânt, în nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]