7,569 matches
-
eroilor, în funcție de specificul local, la mausolee ale eroilor, precum și la cimitire, parcele de onoare și monumente de război. ... 6. În data de 25 mai 2023 - Ziua Eroilor, la ora 12.00, în toate lăcașurile de cult se trag clopotele, iar în instituțiile publice și unitățile de învățământ se păstrează un moment de reculegere. Festivitățile de comemorare a eroilor încep după oficierea Sfintei Liturghii la sărbătoarea Înălțării Domnului. ... 7. Instituțiile de apărare și ordine publică asigură gărzi de onoare și
HOTĂRÂRE nr. 417 din 10 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270114]
-
zi devin tot mai albastru,/ iar vocea îmi pare o aducere-aminte./ Primăverile îmi sunt atît de departe, în vis,/ toamnele sunt chiar cu mine în parc/ și mă leagăn la fiece pală de vînt./ Eu nu mai urc surprins pe clopotul lui Gauss,/ ci doar lunec cu spor/ spre o umbră veșnică” (Autoanaliză). Sub semnul unui simbolism discret, poetul comunică pe de-o parte o spaimă de imensitate (o agorafobie morală), pe de alta discreția însăși a ființei care, departe de
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
înseamnă, însă, căderea în extrema cealaltă, a injuriei și calomniei cu orice preț și numai de dragul de a fi, acum, invers. Altfel. Așa cum s-a întîmplat cu mari scriitori, după anii nouăzeci. În anii 1981, Lucian Pintilie face „De ce trag clopotele, Mitică?”. Scenariul său este construit în special pe piesa „D’ale carnavalului”, dar nu numai. Este o lume a miticilor văzuți de Caragiale și puși în pagină, fără menajamente, de Pintilie. Ceaușescu interzice, personal, filmul. Așa ceva nu putea fi admis
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
nimic. Zîmbetul atîrnat de față oricînd, în orice împrejurare pare să nu obosească deloc. Monica Ristea reia, cu o rigoare absolută, fiecare gest al ritualurilor închipuite și la această aniversare. Ca și în fiecare altă clipă din viața familiei de sub clopotul de cristal. În reprezentația pe care am văzut-o eu, singurul moment inexact, fără dimensiunea reală și răvășitoare a distrucției totale ce scapă de sub control, scena acelei întrebări de care aminteam mai sus nu a avut măsura exactă. A fost
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
lumii, și al că- rui prag trecându-l, ieși din timp... Fiindcă Oxfordul, inima Angliei, este muzeu prin ceea ce se continuă. De aceea, toți studenții care au luat masa aici, de la 1547 - cei 101 de odinioară pentru care, și astăzi, clopotul, „Marele Tom”, bate seară de seară, la nouă și cinci minute, de o sută și una ori stingerea -, toate figurile ilustre de pe tablourile agățate jur împrejur pe pereți, parcă s-au ospătat și ei, recent, ca la o comună și
La umbra nucului bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5892_a_7217]
-
că luciul de aur al bronzurilor sale, dar și prospețimea tăieturii în lemn, au o strălucire sub lumina reflectoarelor și o alta în lumina crudă a zilei. Aș fi preferat-o, din mai multe motive, pe a doua, pentru că sunetul clopotelor sale nu poate fi restrâns sub clopotul artificial al luminii date de neon, pe atât de pregnantă mi s-a părut nevoia lor de a vorbi. Mai întâi de toate, Ștefan Călărășeanu simte nevoia să lucreze în contrapunct, e un
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
dar și prospețimea tăieturii în lemn, au o strălucire sub lumina reflectoarelor și o alta în lumina crudă a zilei. Aș fi preferat-o, din mai multe motive, pe a doua, pentru că sunetul clopotelor sale nu poate fi restrâns sub clopotul artificial al luminii date de neon, pe atât de pregnantă mi s-a părut nevoia lor de a vorbi. Mai întâi de toate, Ștefan Călărășeanu simte nevoia să lucreze în contrapunct, e un desenator subtil, care tinde să sugereze mai
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
s-a părut nevoia lor de a vorbi. Mai întâi de toate, Ștefan Călărășeanu simte nevoia să lucreze în contrapunct, e un desenator subtil, care tinde să sugereze mai mult decât am putea noi să deslușim din limbajul pe care clopotele nu-l folosesc explicit. Și se întoarce și el în mitologie, reinventează scrieri pierdute, pe care le încrustează, așa cum o făceau sumerienii pe tăblițele de argilă, în lemn, bronz, piatră și...piele. Pergamentele sale reiau, deci, acel limbaj pe care
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
o poezie a semnelor, lucrată scrupulos, cu multă atenție la mișcarea mâinii, indiferent în ce materie se încrustează. Foița de aur cu care le îmbracă, le uniformizează întrucâtva, dar le îmbogățește în strălucire, ca și când istoria străveche se scrie acum, ca și când clopotele sale ar pulveriza un limbaj nou peste auzul nostru leneș, nedispus să facă vreo concesie propunerilor sale. Sigur că toată ritmicitatea căderii acelui limbaj te duce cu gândul la prezența lui Dumnezeu. Artistul este aici marele inițiat, cel care-l
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
în al șaptesprezecelea, în al optzeci și șaselea și în al o sută cincizecilea - în indiferență, de parcă pe lîngă automobil n-ar trece în fugă orașe neștiute ale unei țări necunoscute, ci niște banale gări, în care găsești neapărat un clopot, un aparat de fiert apă și un om de serviciu cu șapcă roșie. Orașul este străbătut de strada principală care se numește neapărat fie Main Street (ceea ce înseamnă Strada Principală), fie State Street (stradă statală), fie Broadway. Orice orășel vrea
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
de amintiri pe el singur se căuta, de viața lui i-a fost dor, și voi toți ați trăit odată cu el laolaltă în tăcutul și liniștitul oraș al copilăriei lui. Pentru că i-a fost dor de el, a trezit multele clopote în turnuri și le-a pus să plîngă. Pentru că i-a fost dor de voi, a ales cuvintele care dor și care vibrează și ele în felul lor, în anumite ceasuri cînd sufletul și-aduce aminte. Cuvinte de vis a
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
vedea mașina asta familiară, mă vor surprinde în actul acesta rușinos de voyeurism -, învîrt cheia în contact, mă depărtez de bordură și pornesc pe strada pustie. În capul meu, răsunîndu-mi în urechi, stăruie muzica, trupul lui se leagănă ca un clopot în ritmul melodiei. Îl văd privind afară, la mine. Conduc încet, cotind spre vest, traversînd orașul. Cît de înghețate sunt străzile. Vreau să conduc fără să mă opresc, dar mă cunosc prea bine. Dacă nu mă opresc, mîine mă pomenesc
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
le simt ca încă neadaptate total: „duș”, „colaj”. Sunt în circulație multe turcisme colocviale: hap, dever, peșin etc. Numărul de termeni familiari și argotici nu e însă prea mare („iar pilesc”, „ne-am afumat”, „își spoiește «fațada»”, „le-a tras clopotele o vară-ntreagă”, nr. 1 etc.). Printre cuvintele cu sensuri uitate, contextuale, pe care le descoperim în vechea revistă, se numără barometric: termenul apare într-o replică de anecdotă, cu sens obscur: „Asta miroase a barometrică, doctore!” (8, 1). Și
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
mai îndrăznețe, precum publicarea, cu o prezentare de Mircea Zaciu, a memoriului lui Blaga ca răspuns la infamiile lui Mihai Beniuc ori a scenariului la filmul, apoi interzis vreme de un deceniu, al lui Lucian Pintilie după Caragiale, De ce trag clopotele, Mitică?, n-au scăpat neînregistrate pe parcurs, odată cu permanentele reproșuri că revista nu „reflectă” suficient realitățile vieții studențești și cu numeroasele tensiuni cu cenzura, care ajunsese să desfigureze destule pagini și chiar numere întregi... O nouă critică severă la adresa revistei
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
fiind unul dintre lupii cei tineri ai pianisticii franceze actuale. Pe parcursul a trei reprize mari, desfășurate până spre miezul nopții, ne-a oferit cele trei cicluri de lucrări lisztiene, „Ani de pelerinaj”, Elveția și Italia. De pe „Malul izvorului” la nocturna „Clopotele Genevei”, de la misteriosul „Il pensieroso” la cele trei Sonete după Petrarca, de la „Rugăciunea îngerilor păzitori” la tabloul sonor ce profilează „Chiparoșii de la Villa d’Este” și „Jocurile de apă...” ale grădinii, Chamayou dezvoltă o imaginație fabuloasă susținută de o memorie
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
și a perseverenței. "Părintele - consideră Rosemond - nu trebuie să-l ferească pe copil de frustrare și dezamăgiri. Acestea sunt utile, fac parte din procesul de dezvoltare pe care copilul îl traversează și greșește părintele care își ține copilul într-un clopot de sticlă încercând să îl facă pe acesta să reușească de fiecare dată din prima încercare". Rolul părintelui este cel de a-l obișnui pe micuț cu elemente de management al problemelor și de a-i explica și arăta cum
Părinți de succes: Mai sunt necesare temele pentru acasă? by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/66509_a_67834]
-
lipit de inimă orașului. Înainte de naștere, fiecare om e un erou. Căci în memoria portului există acel dezastru, acea înfiorare a pământului ce tremura, si zgomotul răgușit din adâncuri, ca și cum într-un ținut submarin ori subpământean ar începe să bată clopotele, vestind sfârșitul lumii. Câteodată, după ce ziduri și acoperișuri se prăvălesc, iscând nori de praf și flăcări, în tăcere ori în urlete, când totul pare definitiv calmat prin moarte, din mare se ivește, ca o spaimă ultima, un val gigantic: uriașă
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
are nevoie de un nou monstru marin, cu opt picioare, ca să-l străbată în întregime. Mă încântă imensitatea lui, intimă lui întindere, dar nu reușesc să-i cuprind dreapta multicolora, stânga fertila, înălțimile ori abisurile. Pot să-i urmez doar clopotele, unduirile și numele. Mai ales numele, căci ele au rădăcini și radicule, aer și ulei, istorie și muzica, iar în silabe au sânge.
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
că această idee își va urma de acum cursul", a declarat premierul David Cameron. Oficial, turnul înalt de 96 de metri se numește "Turnul Orologiului", dar este cunoscut mai mult sub denumirea de "Big Ben", după sunetul produs de uriașul clopot al său, care marchează printr-un semnal sonor ora exactă în centrul Londrei. Parlamentul britanic va examina această petiție la sfârșitul lunii iunie și va aproba probabil noul nume al lui "Big Ben", afirmă jurnaliștii de la Daily Mail.
Big Ben își schimbă denumirea. Cum se va numi ceasul din Londra () [Corola-journal/Journalistic/66622_a_67947]
-
de-al Doilea Război Mondial la 15 august 1945. Supraviețuitori, rude ale victimelor, oficiali guvernamentali și turiști au participat la ceremonia anuală de la Memorialul Păcii, ridicat pe locul exploziei, potrivit Agerpres. La orală locală 08h15 luni (23h15 GMT duminică), dangătul clopotelor a semnalat începutul unui minut de reculegere, exact la ora la care la 6 august 1945 bombardierul american Enola Gay a lansat bomba ce a transformat într-un infern nuclear acest oraș din vestul Japoniei. Peste 140.000 de persoane
67 de ani de la Hiroshima by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/66117_a_67442]
-
cazul durerii, teoria până de curând în vigoare era cea nervoasă: un stimul dă naștere unui impuls electric care se transmite prin măduvă până la creier, durerea nefiind altceva decât reacția creierului la primirea impulsului. Altfel spus, tragi de sfoară și clopotul răsună. Astăzi se crede că clopotul poate suna chiar dacă nu tragi de sfoară, că așadar creierul produce integral durerea, fără să mai aibă nevoie de un stimul venit din afară. Pentru această nuanță pledează cazurile tot mai dese de durere
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
în vigoare era cea nervoasă: un stimul dă naștere unui impuls electric care se transmite prin măduvă până la creier, durerea nefiind altceva decât reacția creierului la primirea impulsului. Altfel spus, tragi de sfoară și clopotul răsună. Astăzi se crede că clopotul poate suna chiar dacă nu tragi de sfoară, că așadar creierul produce integral durerea, fără să mai aibă nevoie de un stimul venit din afară. Pentru această nuanță pledează cazurile tot mai dese de durere psihogenă, în care, deși leziunile structurale
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
nici o linie ori eleganță, cu un creion care se ferește să apese. Nimic nu zgîrie, în această mărturisire de-o frapantă banalitate, în fond, dar avănd claritatea, în surdină, a rugăciunilor inimii. „Ceasuri băteau, șapte, din turnuri ascuțite și... catolice/ clopotele bisericilor din Brașov/ iar eu trezit din măduva adîncă a lemnului de pădure/ coboram în strada Ciocrac la no. 8/ și pănă aproape de miezul nopții/ ședeam de vorbă cu prietenul meu Blecher.” Nimic mai normal, de bună seamă, dar ce
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Frații își vor ucide frații și se vor ucide și se vor urâ și pentru 25 de ani nu vor fi nobili în țară. Țar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îți va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să știi asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copiii tăi sau dintre rudele tale nu vor mai rămâne în viață
Rasputin: 23 august 2013, sfârșitul lumii. Ce alte viziuni s-au îndeplinit by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/63695_a_65020]
-
sară/ Mai mohorîtă-i azi odaia.../ Auzi cum șiruie afară,/ De-a lungul streșinilor, ploaia!" - Singur); cadrul rustic dispare, poetul devine un autentic citadin. Călătoria cu trenul prin Europa, viziunile uneori halucinante ale marilor metropole ori ale orașelor pitorești (Din Paris, Clopotele din Nurenberg), magia vitezei, regretul după ceea ce călătorul lasă în urmă - toate apăruseră extrem de rar în poezia noastră: Șt.O. Iosif face figură de precursor. Iar starea lui de spirit, specific citadină, cea a emoției provocate de o frumoasă fată
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]