5,610 matches
-
spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul se lasă trezit cu greu iar cînd își dă seama unde se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd împreună spre locul unde doarme Dorin, care tresare mereu prin somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă din cînd în cînd cîte un lemn peste jăratec. Letiția doarme profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
are, nu mi-a mai făcut niciodată așa spune Maria Bujoreanu bătrînei cu ochelari, care s-a așezat pe scaunul de lîngă ea. Începe să-mi fie tot mai frică... Și mie spune vecina -, toată noaptea am plîns din cauza unui coșmar. Are dreptate bărbatu-meu: o mamă e vinovată de moarte dacă nu are grijă de un copil. Mă duc acum, dar cam tîrziu: eu, bătrînă; ea, matură, apucată pe căi rele, ce, crede că nu mi-am dat seama ?!... Alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răfuiala cu toți oamenii. Deja, prin aerul tău superior, de persiflare continuă... Există oare vreo lumină în viața ta actuală? Pînă și meseria o practici excelent, nu de dragul bolnavelor, ci din dorința de-a-ți întrece rivalul, pe Marcu. Doamne, ce coșmar! murmură Mihai ostenit. Mai ai să-mi spui ceva? întreabă Maria calm. Nu. Dealtfel, mă întreb dacă a avut vreun rost toată discuția. Iată o întrebare inteligentă surîde ironică femeia. Ai de gînd să părăsești încăperea, sau chem procurorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au apucat să devină cu adevărat femei și poate nu vor fi niciodată. Contraceptivul și prezervativul sunt stâlpii moi ai altarului dragostei, votca și nicotina - agheasma și tămâia ei. Fantasmele comunismului, proletarul, muncitorul, lenin, anapauker, „sentimentul sovietic”, petrugroza, venind din coșmarurile vieții intrauterine, se înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și așa și pe dincolo, ar trebui spus, fără supărare, că Rahan a cam fost singur în momentul în care s-a trezit și că toată tărășenia cu săgeata otrăvită și moartea lui s-a dovedit a fi doar un coșmar cauzat de niște ciuperci otrăvitoare pe care le mâncase într-un număr trecut. Nu că ar fi mare lucru, dar n-aș vrea să rămâneți cu ideea că Rahan poate fi ucis de orice papă lapte cu săgeți otrăvite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că te-au silit, că naiba știe mai ce -, poți să faci pe dracu-n paișpe sau să stai în cap, că oricum nu ține. Părerea mea. Dacă Filip s-a eliberat, și sunt convins că a făcut-o, de coșmarul ăla urât cu Steaua, nu e sigur deloc că același lucrul trebuie să fie valabil și pentru mine. În cazul în care aș fi uitat, am o mâncărime în scăfârlie care ține musai să-mi reamintească de asta. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam În magazinul cu căldură toropitoare, În țîrÎitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Normans, cîte una la fiecare accent muzical. Inițial a fost plăcut, Însă apoi, cînd nu voia să se oprească nici măcar după ce am Început să mă sufoc, ba din contra, continua să mă Îndoape cu forța, visul s-a preschimbat În coșmar. M-am trezit tușind și Înspăimîntat. Am Încercat să vomit, Însă n-am fost În stare. A doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse dureroasă și un vîjÎit În urechi, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ce permease fiecare centimetru al planetei, jumătate dintre copii se nășteau handicapați - fie infirmi, fie orbi, fie imbecili. Vechile religii și ideologii, care jucaseră un rol atît de important În declanșarea ultimului război, a cărui amintire era gravată ca un coșmar atotprezent În subconștientul colectiv, Își pierduseră orice putere. Însă, avînd În vedere cît de ignoranți erau cu toții și ce creiere abrutizate aveau, peste noapte au apărut, ca ghioceii, noi religii. Cele mai multe n-au avut mare influență și n-au durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tot așa, În somn, chiar În mijlocul unui vis frumos. Tocmai era pe punctul de a ne povesti un vis de-al lui, cînd l-a Întrerupt Alvin. — Mda, și ce te faci dacă visul tău o să fie de fapt un coșmar ? Păi, măcar așa o să știi precis că scapi și de coșmar, a zis Shine și a rîs scurt și ciudat. — Termină cu prostiile, a zis Alvin. Nu voiam să mai aud alte glume triste despre moarte, așa că am urcat iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe punctul de a ne povesti un vis de-al lui, cînd l-a Întrerupt Alvin. — Mda, și ce te faci dacă visul tău o să fie de fapt un coșmar ? Păi, măcar așa o să știi precis că scapi și de coșmar, a zis Shine și a rîs scurt și ciudat. — Termină cu prostiile, a zis Alvin. Nu voiam să mai aud alte glume triste despre moarte, așa că am urcat iar cu Liftul și am mai mîncat o felie de pîine Sunshine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe-aici? Rowe răspunse, din nou copleșit de mînie: — Asta nu mai e glumă, nu mai e glumă! — Mie-mi spui? Îi replică paznicul, În timp ce un alt avion inamic se apropia dinspre sud-est, șoptindu-le amîndurora ca o vrăjitoare În coșmarul unui copil: „Unde ești? Unde ești? Unde ești?“ CAPITOLUL II ANCHETA PARTICULARĂ „Cicatricea rămăsese profundă multă vreme după Încetarea durerii.“ Micul duce 1 Orthotex - „cea mai veche agenție de anchete particulare din Metropolă“ - continua să-și ducă existența la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Scaunele fuseseră așezate oarecum În cerc și toți invitații păreau cuprinși de o nerăbdare pe care și-o stăpîneau cu greu, de dragul politeții. — Ia loc, domnule Rowe, lîngă domnul Cost, ca să putem stinge lumina, Îl pofti doamna Bellairs. Într-un coșmar omul știe că ușa dulapului se va deschide, știe de asemenea că va ieși ceva Îngrozitor, dar Îi e cu neputință să știe ce anume... Doamna Bellairs repetă: — Luați loc, vă rog ca să putem stinge lumina... — Regret, dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-un coșmar: În Întuneric, cineva scoase un urlet de groază! Nu era fata pe care o așteptase, pe care Încă nu o sărutase și pe care probabil n-avea s-o sărute niciodată, ci altcineva, foarte cunoscut, mai cunoscut chiar decît părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor categorii de oameni, individul trăda prin gesturile lui că fusese cîndva un simplu rîndaș sau poate un comisionar, obișnuit să alerge cu umbrela prin ploaie. Războiul e ca un coșmar În care oamenii apar sub Înfățișări Îngrozitoare și neverosimile. PÎnă și Henry... Rowe dădu și el să plece, sperînd ca În felul acesta să-i amintească de cec prietenului său. Era singura lui șansă de-a face rost de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și substanțială expunere istorică. Digby Își dăduse seama că lui i se părea ciudat tot ceea ce celorlalți li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
da. Dumnealui i-a fost pacient. — Ia loc, domnule Rowe... Și dumneata Graves. — Mulțumesc, dar nu iau loc. Dumitale Îți plac poveștile fantastice. Mie nu. Ți-l las pe Beavis, să ia note dacă dorești. Și Îndreptîndu-se spre ușă, adăugă: Coșmaruri plăcute! — Drăguț băiat Graves ăsta! spuse domnul Prentice, aplecîndu-se pentru a-și scoate parcă o sticlă din buzunarul de la spate. Mirosul de lînă scoțiană al costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
J. G. Ballard Crash Traducerea din limba engleză de Mircea Pricăjan Introducere Mariajul dintre rațiune și coșmar care a dominat secolul XX a dat naștere unei lumi și mai ambigue. Pe întinsul peisajului comunicațional se mișcă spectre ale sinistrelor tehnologii și vise scoase la mezat. Sistemele de arme termonucleare și reclamele la băuturi nealcoolice coexistă întrun tărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și-a virat pe rampa de ieșire rezervată traficului de mare viteză. Trei vehicule se apropiau, limuzine de serie al căror an de fabricație, combinație de culori și accesorii exterioare încă mi le pot aminti cu acuratețea dureroasă a unui coșmar de care nu voi scăpa niciodată. Pe primele două le-am evitat, apăsând frâna și abia reușind să strecor mașina printre ele. Pe a treia, în care se afla o doctoriță tânără și soțul ei, am izbit-o din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu ochii mari, nesigură parcă de ceea ce făcuse să ne întâlnim. Fața ei frumușică, încununată de-o frunte lată, inteligentă, păstra expresia goală și placidă a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi schimonosi partea dreaptă a feței, de parcă i-ar fi fost tras nervul cu o ață. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bizar ar fi fost acceptabil în termenii stilizării violenței și a salvării. Am așteptat să mă calmeze cineva, așa cum stăteam acolo, năclăit de sângele altcuiva în vreme ce urina tinerei sale văduve forma curcubee în jurul picioarelor salvatorilor mei. Prin aceeași logică de coșmar, pompierii care gonesc spre epavele arzânde ale aeronavelor prăbușite ar putea scrie cu sprayurile lor cu dioxid de carbon sloganuri obscene sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ea ca un copil. Filtrul unsuros îmi amintea de sfârcurile ei, generos vopsite cu ruj de buze, pe care mi le apăsam pe față, pe brațe și pe piept, imaginându-mi în secret că imprimeurile sunt răni. Odată, într-un coșmar, am văzut-o cum dă naștere copilului unui diavol, din sânii umflați țâșnindu-i fecale lichide. În salon intră o infirmieră studentă cu părul închis la culoare. Zâmbindu-i soției mele, dădu în lături cuverturile și recuperă sticla cu urină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sub fustă. Mintea ei, încântător de promiscuă, alimentată ani întregi de un meniu alcătuit din dezastre aeriene și reportaje de război, din fapte de violență difuzate în cinematografe întunecate, găsea numaidecât o legătură între accidentul meu și toate calamitățile de coșmar ale lumii, percepute ca parte a relaxărilor ei sexuale. Îi masam umflătura caldă a coapsei printr-o ruptură dintre picioarele colanților, apoi îmi strecuram arătătorul pe după smocul de păr pubian blond care i se încârlionța din creasta vulvei ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un sutien bine umplut forma contururile a doi sâni mari. Fața lui Seagrave era deja machiată să semene cu aceea a actriței, rimelul și fardul întunecându-i pielea palidă. Masca imaculată a feței unei femei aducea cu o parodie de coșmar a actriței, mult mai sinistră decât rănile cosmetice ce-i erau aplicate în clipa aceea. Am presupus că Seagrave, purtând o perucă peste părul blond și haine identice cu ale actriței, era cel care avea să conducă Citroënul intact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aripi din ele și să mă ridice în aerul turbulent. Un nimb glacial mi se aduna în jurul calotei craniene, aidoma norilor care se formau în hangarele vehiculelor spațiale. Mă mai drogasem cu acid o dată în urmă cu doi ani, un coșmar paranoic în timpul căruia lăsasem să-mi intre în creier un cal troian. Catherine, care încercase zadarnic să mă calmeze, mi se păruse atunci o pasăre de pradă ostilă. Îmi simțisem creierii cum alunecă pe pernă prin gaura pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]