1,794 matches
-
crezi că o să te mai iubească cineva la fel de mult ca mine? Toți ceilalți te vor seduce și te vor părăsi, crede-mă, iar eu ședeam plină de remușcări alături de el, cântărind vorbele sale, observându-i dezamăgită silueta scundă, bretonul asemenea coamei unui căluț căzându-i în ochi, și știam că în afara casei sale sufocante, cu părinții aceia bătrâni, cu sufletele amărâte, aștepta o lume întreagă, furtunoasă și provocatoare și eu eram singura care nu putea ajunge la ea și nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
faptul că mă îndrăgostisem... o dragoste cu complicații. Peisajul nu-și putea găsi nici un locșor în mintea mea la vremea aceea. Și totuși, a fost primul lucru pe care mi l-am amintit acum. Mirosul ierbii, vântul puțin cam răcoros, coama muntelui, lătratul câinelui... toate acestea mi-au asaltat brusc memoria. Și cu câtă claritate! Am acum senzația că dacă întind mâna, le cuprind, una câte una. Dar în peisajul acela nu apare nici o siluetă. Nu e absolut nimeni. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în altă parte. Nu aveam nici un motiv să gândesc astfel, dar așa simțeam în clipa respectivă. Ne-am așezat pe o bancă, în parc, și priveam clădirea fostei ei școli. Iedera împânzise toată clădirea școlii, iar porumbeii se odihneau pe coama clădirii. Era o construcție veche, impunătoare. În curtea școlii se înălța un stejar bătrân, iar în dreptul lui se vedea o dâră de fum alb. Lumina palidă a verii dădea fumului un aspect cețos. — Știi ce-i cu fumul acela? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
foarte tinere. Imediat după ce au dat colțul, au mai apărut patru femei din aceeași direcție și, asemenea grupului de dinainte, au dispărut după același colț. Amurgul părea să învăluie totul. De la fereastra sufrageriei se vedeau copacii și conturul dealurilor. Peste coama lor plutea o dâră de lumină palidă. Naoko și Reiko s-au întors împreună la ora cinci și jumătate. Eu și Naoko ne-am salutat frumos, de parcă nu ne mai văzusem și înainte. Părea chiar stânjenită. Reiko a văzut cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Fata a închis radioul și a adus o chitară veche. Câinele și-a ridicat capul și a adulmecat instrumentul. — Ăsta nu-i de mâncat, îi spuse Reiko. O briză ușoară, purtând cu ea parfumul florilor și al ierbii, învălui terasa. Coama muntelui din fața noastră părea că atinge cerul. Parcă ar fi o scenă din Sunetul muzicii, i-am spus eu lui Reiko în timp ce-și acorda chitara. — Ce vrei să spui? întrebă ea. Reiko zdrăngăni puțin la chitar\, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși pe burtă, apoi se ghemuiau și pe urmă alergau și se aruncau la pămÎnt, doar ca să o ia din nou la fugă, sau alții să rămÎnă unde căzuseră, mici pete pe coama dealului, În timp ce tancurile continuau să Înainteze. Speram totuși să fi surprins desfășurarea bătĂliei. Aveam multe imagini luate de aproape și, cu puțin noroc, speram să avem și mai multe, iar dacă puteam surprinde bruștele arteziene de pămÎnt explodat, trîmbele aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tufele dintre sălcii. Și apoi se auzi vîjÎitul unor aripi fluturate și un stol de păsĂri mari, maronii, năvĂli dintre tufișuri, iar una dintre ele zbură doar puțin și se așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și gulerul de pene de pe gît, privi jos, unde păsĂrile Împușcate continuau să se zbată. Pasărea care privea În jos de pe creanga de salcie era frumoasă, durdulie, greoaie și arăta ca o proastă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
are și un capitol foarte frumos despre migrațiile grecești În Yucatán, vorbește de un basorelief cu un războinic de la Chichén Itzá, care seamănă cu un legionar roman. Ca două picături de apă...” Toate coifurile din lume au ori pene, ori coamă de cal”, zise Diotallevi. „Nu-i o dovadă”. „Pentru tine, dar nu și pentru el. El găsește adorări ale șarpelui În toate civilizațiile și deduce de aici că există o origine comună...” „Cine nu a adorat șarpele”! zise Diotallevi. „Cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
revistă a științelor fortiene”. „Acestea fiind ce?” „De la un anume Charles Hoy Fort, care strânsese o colecție imensă de știri inexplicabile. O ploaie cu broaște În Birmingham, urmele unui animal fabulos În Devon, scări misterioase și urme de ventuze pe coama anumitor munți, neregularități În preajma echinocțiilor, inscripții pe meteoriți, zăpadă neagră, furtuni cu sânge, ființe Înaripate la opt mii de metri pe cerul orașului Palermo, roți luminoase În mare, resturi de giganți, o cascadă de frunze moarte În Franța, precipitații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se prăbuși pe chip și, o clipă, păru că nu mai poate duce bătălia. Leo își ridică torsul și, prinzând-o de plete, îi răsuci cu furie capul în sus. Privi încrâncenat în ochii femeii și, ținând-o strâns de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse unghiile în spatele bărbatului. Zgârâieturile îi provocară o durere atât de mare, încât Siegfried se înțepeni în măruntaiele Pepitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți deși vara frunzișul mi-e atât de des încât mi se înăbușă pielea. Nici nu pot ieși prin gard în cartier după băutură și haleală din cauza coamei. Ah, de-aș fi coniferă! Va să zică se poate trece de gardul ăsta! Oho! să vă arăt numai! Pesemne ați venit să salvați pe careva? pfii, ca și mine! Uite, vii să salvezi și după aia uiți pe unde-ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Satul Fâstâci se întinde pe coama unui deal, urcând dealul, intrăm în sat și după câteva sute de metri de mers într-o vale lină ni se înfățișează înainte mult așteptată mănăstire, împrejmuita cu zid de piatră, la intrare înălțandu-se un turn clopotnița înalt și masiv
MĂNĂSTIREA FÂSTÂCI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by CLAUDIA GHELBERE, IONELA ADRIANA LEPARDA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2090]
-
cei un metru și aproape optzeci de centimetri pe care se pare că-i are se Împart În proporții și mărimi În fața cărora cuvintele se ofilesc umile și devin sunete guturale. Și mai sînt aceste aspecte care Îi Încununează maiestatea: coama de păr negru e tapată viguros, iar ochii sînt machiați cu un contur negru puternic, care se prelungește Într-o coadă nu foarte lungă, pornind spre capătul sprîncenelor. Mă Întreb cum reușește să-și țină firea și să nu rîdă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fier a patului cu două curele tocite și i-a strecurat Între dinți o spatulă de lemn, iar acum așteaptă ca sedativul să-și facă efectul. Fenomenul, care și-a schimbat balonzaidul cu un halat alb și și-a vîrÎt coama tapată sub o bonetă, apare și Îi face un consult sumar, Îi caută pulsul, indicîndu-i sorei schimbarea unor doze În tratament. Ieșim pe hol (din pudoare, În fond, noi sîntem sănătoși tun, eu fiind oricum pacientul altei secții), trăgînd cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu sexy“. Din păcate, cînd Adi ne-a pasat geanta cu material cinematografic, a uitat să ne spună că aparține unui tip cu gusturi nu tocmai populare. Așa că În loc de comedii cu Eddy Murphy sau de alte filme cu femei cu coame ondulate și machiaj cu contur pe la ochi (plîngînd sub duș În timp ce niște bărbați Îndîrjiți, cu pistoale și ochelari de soare negri-opaci, se străduiesc să le risipească tristețea și să reinstaureze dreptatea) am avut parte de un set de filme ciudate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pe ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului, o pajiște cu arbori coniferi, terenurile de tenis îngrădite cu o plasă de sârmă, care alcătuiau un desen geometric, argintiu, și, în depărtare, dealurile înverzite, cu coame molcome, ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de seară, o bluză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fată te referi? Fata în pardesiu de tweed e metresa lui George. Aia mare, bătrână și neagră, e servitoarea mamei mele. Pe cea în pantaloni n-o cunosc. — „Servitoare“, murmură Emma. Ce cuvânt învechit! Tom purta costumul de baie, dar coama de păr lung, buclat, îi era încă uscată. Emma era complet îmbrăcat, cu haină, vestă, guler înalt, lavalieră și lanț de ceas. De ce nu-i vorbești? — Căreia dintre ele? — Oricăreia. — Nu-i pot vorbi amantei, așadar nu-i pot vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în Denver, fuseseră împreună în scurte expediții, ca să vadă lacurile și cascadele, ca să viziteze un oraș-fantomă (lui Hattie îi plăceau orașele-fantomă); urcaseră cu mașina într-un loc foarte înalt, de unde, înconjurați de șiruri întregi de alte mașini, priviseră la imensele coame de munți acoperite de zăpadă, care se iveau îndărătul altor creste înzăpezite și îndărătul cărora se ondulau alte întinderi de zăpadă, până în depărtările albe în care ochiul nu mai putea desluși. (John Robert ura automobilele dar, fiind californian prin adopțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un mic mamifer patruped, cățelul Zet. George scoase un strigăt de surpriză și milă. Acum vedea clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele dispăru, ridicat cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei pe care îi întâlnea îl priveau cu mare curiozitate. Poate că nu mai văzuseră o uniformă de invalid de război... Dincolo de pod se întindea dealul, cu o pantă lină dar lungă cât o zi de post. Ajuns sus pe coamă, a privit în zare. În ceața depărtării se zărea dealul Măgurii. „Sub poala lui trebuie să ajung până nu pică noaptea”. Privea depărtarea în timp ce mergea din ce în ce mai anevoie din pricina durerii din picior. Fiecare pas era însoțit de un geamăt surd... În
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pasul șchiopătat. Când a pus mâna pe ușă, un nechezat așa cum îl știa el a răsunat în fundul grajdului. Acum nu mai avea nici o îndoială. Era al calului lor... Dintr-un salt a trecut pragul. În fața ochilor... Doamne! - cu părul din coamă și coadă pârlit, cu sânge închegat pe bot, dar cu ochii blânzi și gungurind - l-a primit calul lor întinzând botul spre mâna lui. „Ți-ai întors fața către noi păcătoșii, Doamne?” Dominat de acest gând, a îngenuncheat și a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
turnat rachiu în palmă și a aplicat-o pe rana de pe bot. Calul a tresărit sforăind. Gata, băiatule! Gata! A trecut usturimea. Ca mâinepoimâine mergi la fete... ha ha ha! S-a așezat pe marginea ieslei. Cu o mână în coama calului, asculta cum acesta ronțăie ovazul. După o vreme, a vorbit cu limba cam împleticită: Măi călu... luțule. Tuuu mănânci, iar eu să... să stau așaaa ca Mutuuu? Euuu am... am săăă beau. Uite sti... sticla aici! Îiii cam goa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mi-a trecut orice urmă de oboseală, am pornit la drum. De aici înainte fiecare copac îmi este cunoscut și prieten. Le știu fiecare creangă... Merg cu spor, fără să simt greutatea desagei din spate. Încet-încet, soarele se rostogolește dincolo de coama pădurii, anunțându-și apropiatul apus... Iată-mă-s și la cotitura drumului, unde mă așteaptă stejarul. Vechiul meu prieten din preajma mănăstirii. Până aici ajung adeseori în plimbările mele de seară... Iaca și trunchiul de copac așezat lângă potecă, unde am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Aceeaș urare și din partea mea, părinte. Abia când am ieșit din chilia călugărului mi-am dat seama că se înserase de-a binelea. Spre asfințit, pe o scamă de nour uitată în zare se ghicea spuza luminii soarelui trecut dincolo de coama dealului. Am pornit cu grabă spre chilia mea. O fărâmă de lumină ca o lacrimă pâlpâia în fereastră. Simțeam și eu oboseala cislei din cursul acelei după amieze. A fost cea mai lungă din câte am petrecut cu bătrânul până
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
încă nu ne-am pierdut cu totul. 8 decembrie 2011 Amintiri cu blană, vânătoare și somn Nu știu cum vă umpleți dumneavoastră minutele de dinaintea alunecării în somn, dar la mine devine cu amintiri din copilărie și de pe munte. Aproape invariabil urcușuri pe coame, dealuri, stânci, cutreier de păduri, fânețe, peșteri, iazuri, fie vară, fie iarnă. Toate, alături de-o puzderie de detalii domestice din epoca preșcolară. Precizez: nu vorbesc de orele de insomnie sau de adormirile panicate, adesea eșuate și nervos reluate, care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]