1,605 matches
-
să-ți bâiguie prin dovlecel să anunți pe cineva. Și, oricum, până să obțin legătura, am timp de zece ori să sar pârleazu’ către Lumea Ailaltă, că nu mă iubește deloc centralista. Și asta de pe vremea când eram copil Încă! Coana Marița, telefonista, a crezut și mai crede și acuma că eu eram cel care Îi vorbea măscări la telefon. Eu eram, Însă, prea tolomac pentru asemenea fapte de bravură. Asta era una dintre distracțiile favorite ale unui prieten al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ion, zis Vieru din pricina avânturilor sale adolescentin-zoofile. De câte ori venea pe la mine și ai mei nu erau acasă, prima grijă era să se repeadă la telefonoiul străvechi din ebonită, să Învârtă, până se Încingea, manivela și să strige În microfon: „Alo, coană Marițo, alo!”. Într-un târziu aia răspundea totuși, cu toate că știa bine, după rotirea sălbatică a manivelei, cu cine avea de-a face: „Da, vă rog!”. Vieru, iute, ca să nu-i taie legătura, urla de se-auzea până la drum: „Coană Marițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Alo, coană Marițo, alo!”. Într-un târziu aia răspundea totuși, cu toate că știa bine, după rotirea sălbatică a manivelei, cu cine avea de-a face: „Da, vă rog!”. Vieru, iute, ca să nu-i taie legătura, urla de se-auzea până la drum: „Coană Marițo, futu-te-n cur!”. De atunci Îmi poartă centralista o râcă statornică, deși am Încercat de câteva ori s-o lămuresc ce și cum. Așa că nici telefonul nu e o soluție. Oricum, n-aș vrea să mă Îngroape. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
carte pe puradei un Învățător, Domnu’ Tase, iubitor de viață și bătăuș necruțător al ciracilor ce nu se străduiau Îndeajuns; „Domnule”, a făcut, Într-un timp, oratoric, omul de cultură, „În această viață suntem cu toții, până la unul, niște veșnici suplinitori!”; Coana Marița, telefonista care cam trăgea la măsea și Încurca fișele de zor (dacă Îi cereai legătura cu postul de Miliție, te pomeneai că-ți răspunde tehnicianul de la ferma de porci), ieșise la pensie, iar vorba ce avea să rămână În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o halbă adevărată și nu Într-un borcan În care zăcuseră bucățele de conopidă și rondele de morcovi. Lui Ectoraș Îi plăcea să se așeze la masa aflată pe locul unde, nu cu multă vreme În urmă, se găsise scaunul coanei Marița, telefonista care Încurca Întruna fișele, trăgea la măsea rachiu dintr-o cană pe care era desenată o vacă și Îndura Înjurăturile lui Ectoraș, fără să se lămurească niciodată că ele fuseseră rostite de Ion Vieru, În entuziasmul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era desenată o vacă și Îndura Înjurăturile lui Ectoraș, fără să se lămurească niciodată că ele fuseseră rostite de Ion Vieru, În entuziasmul lui de a folosi cutia neagră de ebonită și manivela ca un om mare. După ce-i făcea coanei Marița tot soiul de propuneri rușinoase - care contribuiseră și ele la dorința arzătoare a telefonistei de a vedea nenorocita de centrală făcută praf și pulbere de o bombă -, Vieru se arăta un izvor nesecat de idei tâmpite, spre neliniștea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dureros de tare, o pereche de aripi. Până să-l doboare orbirea și boala, Însă, se ținea țanțoș și vesel și abia aștepta să-l Întâlnească pe Ectoraș la cârciumă, așezat la masa pe locul căreia se aflase cândva scaunul coanei Marița, cana ei cu țuică și panoul cu fișe și fișulițe pe care femeia le Încurca de zor și le blestema. Fiul Directorului Îi asculta poveștile meșteșugite și se lăsa dus de spiralele lor ocolitoare, aruncându-și câteodată privirile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
simțea nici un soi de durere, văzu că un picior Îi stătea Îndoit nefiresc și pricepu că era frânt. Auzi strigăte În jur. Cineva Încercă să-i asculte inima. Zgomotele se Îndepărtau din ce În ce. Se Întrebă cum de aflase Coana Marița că el și nu Ectoraș fusese cel care, În copilărie, o Înjurase la telefon de nenumărate ori. Cu o zi În urmă, Coana Marița Îl văzuse pe Vieru trecând prin dreptul curții ei. Deși tânărul Îi spusese cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i asculte inima. Zgomotele se Îndepărtau din ce În ce. Se Întrebă cum de aflase Coana Marița că el și nu Ectoraș fusese cel care, În copilărie, o Înjurase la telefon de nenumărate ori. Cu o zi În urmă, Coana Marița Îl văzuse pe Vieru trecând prin dreptul curții ei. Deși tânărul Îi spusese cu mult respect sărut mâna, femeia Îl suduise peste gard și-l blestemase ca, pentru toate necurățiile pe care le Îndurase de la el În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sălbătăciune. Vin păsări negre să ne dea ocol ... Dar nu‐ i nimic: la noi e cald și bine și tunetul s‐ a prăbușit în gol. Nu‐ l lasă MAMA să ajungă pân‐la tine! (Din Almanahul copiilor/1983, p.37) COANA OTILICA șl BÂRLADUL 86 Cu vreo treizeci de ani în urmă, student fiind, mai treceam pe la conuʹ Mihai, pe la casa cu căței, de pe strada Eminescu din Iași, pe la marele nostru sonetist Mihai Codreanu. ‐ Măi băiete, îmi zicea, fără să mă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mihai, pe la casa cu căței, de pe strada Eminescu din Iași, pe la marele nostru sonetist Mihai Codreanu. ‐ Măi băiete, îmi zicea, fără să mă vadă, cunoscându‐mă de multe ori numai după călcat. « șe‐ ai zâși dacî te‐aș trimete până la Coana Otilica șâ‐ i șitești seva? ‐ Cum să nu, maestre?! Acu mă duc, că tot am ole acă de vreme. Îmi și plăcea să mă duc, acolo în Zlataust, la acea blândă și bună femeie încărunțită, acea domnișoară Gavrilescu legată prin
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
plăcea să mă duc, acolo în Zlataust, la acea blândă și bună femeie încărunțită, acea domnișoară Gavrilescu legată prin neamuri de soră de Bârlad, care semna acum cele mai frumoase poezii pentru copii cu pseudonimul Otilia Cazimir. Ca de obicei, coana Otilica îmi punea în față chisaua cu dulceață, își punea ochelarii, mă mai întreba dacă mi‐e dragă cartea și începea să citească, dusă departe cu gândul, din sonetele maestrului. ‐ Strașnic! făcea dumneaei și iar mai citea parcă să‐i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai întreba dacă mi‐e dragă cartea și începea să citească, dusă departe cu gândul, din sonetele maestrului. ‐ Strașnic! făcea dumneaei și iar mai citea parcă să‐i găsească anume tainele pe care numai ei, marii poeți, le pot găsi. „Coana Otilica,ʺ așa cum îi plăcea lui „Conu Mihaiʺsă‐i spună, se uita la mine zâmbind. ‐ Vezi, făcu ea mai apoi cu ochii pătrunzând departe, Bârladul ista‐ i plin de tradiții, că de aici au plecat marii oameni de istorie, arte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Aurel, Sârbii, Dobrovici, Brukner, și câți alții. Chiar la ora actuală să știi că ginecologia și chirurghia din București și Iași e condusă tot de bârlădeni. ‐ Ce zici? ‐ făcu poeta copiilor uitându‐ se mândră către mine. Ce să mai zic! coană Otilica, fac și eu mirat, văd că sunteți la curent cu toate. ‐ Păi și credeai? Noi poeții nu suntem cu capul în nori, ci cu ochii, cu sufletul, cu mintea la tot ce e în jur. Dar ți‐am spus
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bârlădean, că prea mare om este și bine i‐ ar fi stat Bârladului să‐l aibă și pe el concetățean. Apoi se întoarse, puse sonetul în plic și câteva rânduri către conuʹ Mihai. ‐ Ai grijă pe urmele cărora calci! ‐ Da, coană Otilica! și iar am părăsit casa din Zlataust, casă pe care am mai văzut‐o și acum doi ani, dar fără acea teribilă inspirată pentru micii noștri românași, acea duioasă, bună și me reu prezentă la toate, coana Otilica. Bica
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
calci! ‐ Da, coană Otilica! și iar am părăsit casa din Zlataust, casă pe care am mai văzut‐o și acum doi ani, dar fără acea teribilă inspirată pentru micii noștri românași, acea duioasă, bună și me reu prezentă la toate, coana Otilica. Bica Stelian Ciortolom (Din volumul „Bârladul odinioară și astăziʺ, pa g. 611‐612) Panait Cerna (Stanciof) (1881‐1913) „Ibrăileanu îl așeza din punctul de vedere al atitudinii sociale, alături de Sadoveanu și Goga, explicând și cauz ele pentru care poezia
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pentru a cuprinde 101 ani de viață pământească, viață de muncă și de demnitate, dar și de mândrie că se trage dintr‐ un neam răzășesc, care a fost și a rămas „talpa țării” și că consătenii ei o apelau cu „coana Tinca”, „Sărut mâna!” Sărut mâna îi spun și eu acum, la depășirea cen tenarului personal, cu convingerea că longevitatea se „cumpără” cu cumpătare, cu echilibru în toate, cu chibzuință în fața întâmplărilor vieții, bune și rele, și cu credința în munca
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nou, cu fața și cu toate forțele spre banda de tâlhari de la putere, iată că de printr-un colț mai întunecat, aud un glas mărunțel, așa mai pițigăiat, ca de individ castrat de timpuriu, ce se tânguia: „Da’ pe mine coane, cui mă lași?”. Sunt milos din fire, așa că nu puteam lăsa omul fără să-i dau vreo atenție și m-am întors spre colțul acela, destul de mucegăit, unde la umbra unui portret al crâncenului țărănist răpus destul de urgent de fierea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
noi și facem ceea ce doresc mușchii noștri. Nu este decât o mostră de „democrație” scuipată în fața poporului, de către reprezentantul partidului care se considera cel mai democrat de pe scena politică românească. Aș putea completa și eu ca Ghiță Pristanda, „Curat democrație, coane Diaconescule”. Așa că până la urmă l-am lăsat în plata domului să mucegăiască în colțul său, pe acel om de paie, care timp de patru ani, cică a fost președinte al României, timp în care țării i s-a pregătit prohodul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mă gândesc la prichiciul vetrei, la anii copilăriei, scriu memoriile familiei decimate! Mă plătești, ce zici, plătești colaborarea? Se lăsă iarăși liniștea. Se tot lungi liniștea, profesorul simți, probabil, că a cam întrecut măsura. — Să-ți mai fac o cafea, coane. N-am altceva de oferit. Nu bei, nu fumezi, știu, iar damele mele au zi liberă azi, nu ți le pot oferi. Dar o cafea veritabilă, în vremea noastră, e o adevărată provocare, crede-mă. Aproape un atentat la armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
găsesc, la plecarea dumitale, un plic doldora de bancnote proaspete. Tot stai în întuneric, puteai strecura, neobservat, delicatul cadou. Nu-mi plac filantropii, o știi. Mă bucur că nu faci parte din această dubioasă categorie. Mata ești chiar nițel zgârcit, coane Gafton... Sper că nu te indispune faptul că te-am observat cu atenție. Mărturisesc o stimă neclătinată față de acest semn de seriozitate. Zgârcenia e o chestie serioasă, merită toate onorurile! Doar găgăuții o socotesc un defect. Sunt cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își aduna, probabil, forțele pentru ultima tiribombă. Într-adevăr, glasul devenise grav, calm, coborât, nici o acută. — Nu-mi pasă de nimic, coane, să știi. Auzi, de nimic nu-mi pasă... Îl ții minte pe taică-meu? Credeacă scapă. Filozof! Sorbona! Magna cum laudae! Fleoșc... și-a făcut depozit de vinuri, doar știi. Ca să scape... credea că scapă, vinul e un combustibil mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-a scăpat. Mie nu-mi pasă, chiar dacă scap, cumva. Mie, nu, să știi. Nepăsarea mea e mai tare ca diamantul! Nepăsarea mea e diamant, coane, mai dură ca inima Maiestății Sale Scenaristul Suprem, ascuns peste tot, de negăsit vreodată. Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată, vicleană. O biciuire năprasnică. Profesorul se clătină, se înălță, își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
te rupe și după aia te lipește la loc... și domnișorul Anatol ar privi lung băbuța Jeny, să nu-i uite ochii negri, mult ieșiți din orbite, obrazul palid, buhăit, mâinile butucănoase, tremurând tot timpul, ca scuturate de friguri. Hai, coană Basedow, nu râde ca proasta, hai să cântăm doina aia, să-ți punem sufletul la loc. Nu pune mâna la gură când râzi, madam Parkinson, nu te mai rușina când râzi, nu-i de dinți, las’ că știu eu, știrbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]