17,484 matches
-
ei știa foarte bine că acela era cel mai sigur loc în care s-ar fi putut afla pentru următoarele ore. Nici un vânt, oricât de violent ar fi fost el, n-ar mai fi avut cum să izbească vasul de coastă, iar în interiorul lagunei protejate de recifele de corali valurile n-ar fi avut niciodata suficientă forță încât să-l afecteze în vreun fel, la cinci metri adâncime. După ce se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-un desiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stele și de constelații, astfel că băiatul să poată citi dinspre prova spre pupă toate Avei’á posibile în drum spre est sau spre est-sud-est, direcțiile pe care ar fi trebuit să le urmeze ca să ajungă să zărească, din nou, coastele insulei Bora Bora. —Dar nu uită că aceste Avei’á n-o să-ți fie de folos decât după ce vei părăsi Al Cincilea Cerc și vei ajunge din nou în sud, unde vei regăsi stelele noastre, îi reaminti Navigatorul-Căpitan. Din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și prizonierii se găseau la bord, astfel că putură să dea drumul vasului, iar vâslașii îl îndreptară imediat spre larg, prin strâmtoarea vestică, înainte să intre în câmpul vizual al celor care soseau dinspre răsărit. La patru mile depărtare de coastă, Miti Matái ordona oamenilor să lase vâslele și să aștepte. Tapú Tetuanúi ar fi dat oricât ca să le vadă fetele dușmanilor lor, atunci când aveau să descopere că asupra insulei lor se abătuse un blestem sub forma unui uragan, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în mod evident pe aceștia, deși erau, fără îndoială, războinici încercați, puternici, bătuți de soare și acoperiți cu tatuaje oribile. Tapú Tetuanúi nu putu să nu se simtă fascinat la vederea sălbaticilor Te-Onó, cei mai temuți pirați ai Pacificului, de pe coastele Noii Guinee până pe cele ale Americii, asasini fără suflet, pe ale căror chipuri desfigurate se putea citi acum totală lor neputința, în timp ce ochii le aruncau scântei de ură. Din când în când își arătau dinții galbeni, dându-le de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de-al lui i-l trecea înapoi, din interior. Un observator străin de cultură acelui popor născut pentru viața pe ocean nu și-ar fi crezut ochilor că o asemenea manevră se putea desfășura la pește șaizeci de mile de coastă cea mai apropiată și cu patru mii de metri de apă sub chila, ceea ce fără îndoială demonstra cât de mare poate fi capacitatea omului de a se adapta la orice mediu. Nici un marinar european nu s-ar fi simțit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-l fi prins de unul singur. Ce concluzie tragi din asta? Că este vorba de resturi pe care cineva le-a aruncat în mare. — În sfârșit, începi să gândești! În plus, ne aflăm la pește optzeci de mile de coastă cea mai apropiată, și nici un pescăruș nu se depărtează atât de mult de țărm, decât dacă urmărește un vas, cu ale cărui resturi se hrănește... Înțelegi acum? Înțeleg, răspunse băiatul. Dar tot nu-mi dau seama cum poți să calculezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o fac pentru că, în natură, nimic nu se produce la întâmplare. Totul are un motiv de a fi și toate sunt legate între ele. Îi zâmbi cu afecțiune. De-aia, dacă vezi un pescăruș la pește optzeci de mile de coastă, nu te poți mulțumi să spui: „A, ce bine! Un pescăruș!“. Nu. Trebuie să te întrebi ce căuta acolo, și să găsești un raspuns logic la întrebarea asta. La fel si cand un nor se oprește, când un val te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mână, surprinde aproape la fel de mult ca și aspectul lui vâscos. Nici macar celebra Broma din Caraibe, care a distrus flote întregi, inclusiv pe cea din urmă a lui Cristofor Columb, ce s-a năruit sub ochii lui că hârtia udă în dreptul coastelor jamaicane, nu se compară cu temutul Niho-Nui sau Marele Dinte, care trece prin lemnul corăbiilor că prin ceară. Tané să ne păzească! exclama imediat Vetéa Pitó, pe care viermii păreau să-l îngrozească mai mult decat înșiși Te-Onó. Am senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o zi lungă și istovitoare, mai ales pentru Te-Onó, care o folosiră la maximum, căci, înspre amiază, ar fi fost deja foarte greu de ghicit că printre palmierii și tufișurile care se ridicau chiar de la marginea plajei largi ce domină coasta vestică a insulei se ascundeau, la fel, două ambarcațiuni. Dar fu, în același timp, una din zilele cele mai tensionate și pentru femeile și bărbații înghesuiți sub nisipul insuliței, transpirați leoarca, sufocându-se din lipsă aerului care nu se hotăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prevăzuse mișcările rivalului sau, deși ar fi fost nevoit să admită că acesta își făcuse apariția cu mult mai devreme decât s-ar fi așteptat el. Octar și principalii lui locotenenți se cățărară imediat pe un deal, de unde se vedea coasta răsăriteana a insulei, pentru a putea urmări mai bine mișcările catamaranului care se apropia de barieră de corali cu precauția care era de așteptat de la un căpitan care nu cunoștea apele acelea. În sufletele lor, fiecare Te-Onó trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape două ore, târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început: să se depărteze cât mai mult de coastă și să pătrundă cât mai mult în ocean. Însuflețiți de ușurință cu care câștigau teren și de strigătele lui Octar, care se urcase pe prova celei dintâi nave, Te-Onó își dublară eforturile, transpirând și icnind, convinși că, în curând, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
două sute de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie care abia se mai zarea la orizont. Marara se oprise la rândul ei, iar regele Te-Onó o văzu, cu uimire cum se intoarce încet și începe să se apropie. În timp ce apă pătrundea nestingherita în carenele catamaranelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
continuă să urce. Cei de pe prima navă le strigau celor care se apropiau să nu încerce să urce la bord. Câțiva dintre naufragiați înțeleseră inutilitatea eforturilor lor și, întorcându-se, porniră într-o încercare absurdă de a ajunge înot până pe coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și căpitanul. Tapú Tetuanúi și cei doi prieteni ai luiîncepură un dans războinic în mijlocul punții. Miti Matái rămase impasibil. La prova, prințesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încât mâinile i se ating în mijlocul spatelui. Acolo-i Sfântul Fără-Mațe, cu un singur strat de piele aplicat pe schelet. Claviculele îi ies ca niște bucle din piept, mari cât niște mânere din autocar. Prin tricoul alb i se văd coastele, iar cureaua... nu curul... îi ține pantalonii. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: culorile caselor și trotuarelor, semnelor de circulație și mașinilor parcate îi trec peste față. Masca unui trafic intens. Furgonete și camioane. Spune: Slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Titanic? Și Flint îi ia cei zece dolari și o îmbrățișează. — Pentru tine, zice el, punem cântecul ăla și toată noaptea... Aia a fost seara în care au depășit cele cincizeci de miare pentru misiune. Acum, din avion se vede coasta Arabiei Saudite, neregulată, auriu-maronie. Geamurile unui Gulfstream sunt de două-trei ori mai mari decât hublourile mici ale unui avion de linie. Doar uitându-te afară, la soare și la ocean, la toate celelalte care par amestecate de la înălțimea asta, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
morcov în ciorbă putea să se considere fericitul câștigător al zilei. Felul doi era, invariabil, garnisit cu pește. Nu mai mâncase niciodată piure cu pește, pilaf cu pește sau macaroane cu sos în care peștele rahitic era înfipt, pe-o coastă, deasupra. Se adunau pe mese zeci de schelete, numai bune să hrănească armata de câini ce mișunau în campus. Mâncarea cea mai vânată erau macaroanele cu brânză. Atunci furtul de porții atingea cote alarmante. Bucătăresele îi fugăreau pe hoți în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el. Nu vrei să vă aranjez o întâlnire? Jignită că o credea capabilă să se preteze la un astfel de gest, fata voi să-i spună, de la obraz, cât era de josnică dar se abținu. Având-o mereu prezentă în coasta ei, Luana trebuia să păstreze o cale de comunicare cu această femeie lipsită de cultură și caracter care, prin ironia sorții, îi devenise șefă. De aceea, când Nuța se autoinvită acasă la subalterna sa, la o bere și un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-l dea de-a rostogolul. Astfel, femeie fiind, Luana lăsa vorbele cu miez ale soțului ei să treacă pe lângă ea și tânjea după înșelătoarele dulcegării zilnice. Radu era incapabil de așa ceva. În schimb, o dădăcea zilnic, stându-i în coastă când făcea mâncare, îngrijea copilul sau se ocupa de alte activități gospodărești. Unde înainte tânjise după un bărbat care să-i fie aproape, acum Luana se simțea sufocată de prezența sâcâitoare a soțului ei în orice colț al casei. Sătulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
explicații nu sunt de crezut (zvonul despre zăcămintele de aur fusese doar o legendă). Nu mult mai probabilă, deși mai aventuroasă, e și ideea că nava unei expediții portugheze de recunoaștere de pe la Începutul veacului al șaisprezecelea ar fi naufragiat pe coasta stâncoasă a insulei, asemenea atâtor altora În secolele următoare. Izolați la sute de mile de căile navale dintre Malacca și China, i-au spus Insula pierdută, Nusa Perdo, numele pe care Îl are și azi. Asta ar explica de ce În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se oprise În fața etajerelor În magazinul chinezesc din oraș ca să admire mașinuțe sau pistoale cu apă făcute dintr-un plastic viu colorat. — Pe-aici nu-i dă nimănui mâna să cumpere asemenea jucării, Îi spusese Karl arătând spre satele de pe coastă. Totuși, nu sunt nefericiți din pricina asta. Nici nouă nu ne trebuie ase menea lucruri, suntem și noi ca toți ceilalți. Astfel, se mulțumeau cu plăcerile lor simple. Adam a Învățat să se bălăcească aproape de țărm, iar când marea era calmă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ncalece bicicleta și tot suna din clopoțel. — Haide, i-a spus ea veselă lui Adam, de parcă nu se Întâmplase nimic. A mângâiat bara din față. Așază-te aici! O să pedalez eu, bine? Grozav! Am plecat! De-a lungul drumului de coastă, vântul era răcoros, Îndulcit de blândețea ploii care stătea să cadă. Lovită de lumina soarelui strecurat printre nori, marea arăta pe alocuri senină, pe alocuri sumbră și misterioasă. Lucrul acesta era firesc În Perdo, unde până și cea mai neînsemnată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Mă duc și singură. Taică-tău tre’ să fie Îngri jorat. și mai ești și tare obosit. Nu vreau s-o Încasez, am tot Încasat-o pentru o grămadă de chestii. I-a dat bicicleta și s-a Îndepărtat de coastă, Îndreptându-se spre dealuri. Ploua cu găleata, un adevărat potop care n-avea cum să se potolească mai devreme de o oră, două. Rămas singur, Adam s-a speriat și s-a luat după ea. Neng s-a răsucit În loc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care continua drept spre școală despărțindu-se treptat de el până când se pierdea printre tufișuri. — Hai să tragem chiulul, poate mergem să ne plimbăm! Azi n-o să plouă, a spus ea cu ochii mijiți la soare. Au lăsat În urmă coasta și-au pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul uscat le scârțâia sub tălpi, nisipul negru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
murit dacă-i plăcuse sau nu. Ea s-a hlizit și a continuat să-și legene păpușa. De-atunci Încolo au chiulit zilnic de la școală. Pedalau cât de departe puteau, ori făceau lungi plimbări prin insulă. În gol fulețele de pe coasta de sud, rămâneau cocoțați pe stâncile abrupte acoperite de ferigă, cu ochii la epavele care ies la iveală din valuri. În pădurea de pe deal, În timpul unei averse, au fost puși pe goană de capre sălbatice. În albia unui râu secat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uscat și aducea nori de praf, până și ultimul strop de umezeală se dusese, orice lucru părea numai bun să ia foc, ca iasca. Uneori aerul era atât de sec, Încât părea greu de crezut că orașul se Întinde pe coasta unei insule tropicale. Casele șubrede din mahalaua pe unde treceau i-au amintit de mormanele de frunze uscate care n așteaptă decât un chibrit ori un chiștoc nestins. În perioada de secetă erau Întotdeauna incendii În mahalale și În fiecare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]