1,286 matches
-
Munți de lavă vulcanică incandescentă, rostogolindu-se din înaltul zenitului asupra unei planete minuscule, căreia o forță malefică, având puteri discreționare, ilimitate îi semnase deja nemilos, cu sânge rege de asasin profesionist, tragicul certificat al extincției veșnice... Transformată într-o cochilie carbonizată, Planeta noastră hălăduia printre galaxiile infinite ale Universului, căutându-și propria identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era sfârșitul! Într-un limbaj simplu și lapidar, ne face să înțelegem fragilitatea, nimicnicia, efemeritatea ființei umane și a tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o minimă reacție din partea criticii. Și octogenarii au ceva de spus despre viața asta. Câtă vreme mai viețuiesc, sunt contemporanii noștri. Poate n-ar strica din când în când să vedem ce mai zic, chiar dacă... se retrag ca melcii în cochiliile lor. A.B.V-am auzit deseori afirmând că nu v-ați îndrăgostit în viață decât de... poeți. Da, de fapt, tot ce am spus până acum, explică, într-un fel, singura mea "formă de încremenire în proiect". Pentru că, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
foarte larg și abstract (poți să te simți acasă în gerul năprasnic dintr-o auroră boreală sau într-o sală de muzeu), în timp ce casa e locul în care doar trupul e cel ce se simte în largul lui (având sentimentul cochiliei care îl apără pe melc de iminența atacului). Acum cred că aceste viziuni fac parte din exercițiile prin care tânărul învață multe lucuri despre sine, își creează și delimitează teritoriul, învață să-și descopere granițele dureroase și descoperă că, oricât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
organizată... Nu, speculația nu este domeniul meu, fac doar câteva observații, care nu trebuie luate în serios, în marginea lecturilor mele... Dar ar fi interesant de făcut un tabel al celor mai răspândite simboluri și de văzut dacă oul, nodul, cochilia, perla etc. semnifică peste tot același lucru, dacă sunt reductibile la un limbaj comun, sau dacă nu cumva diversele cercuri culturale le-au folosit într-un mod destul de diferit. Dar sarcina este dificilă și, între timp, ceea ce rămâne din civilizația
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
smocurile sălbatice, iar atunci cînd aduna țarina în jurul plantei selectate se bucura că, în sfîrșit, din inima mușuroiului construit cu atîta migală se înalță biruitoare o frumoasă tulpină. Pornea mai departe, izbea încrîncenat cu sapa în pămîntul nisipos, amestecat cu cochilii de melci, fără a reuși totuși să se țină în rînd cu ceilalți săpători. Pe urma lui, la doi pași distanță, venea un soldat din cordonul de pază, cu un cîine-lup în lesă. Omul urmărea atent contribuția lui Alexandru Ivasiuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pare, unora, inevitabil. Dar... există decadențe care durează secole!...Ă Și va trebui Încă o dată, ca În vremurile de „restriște”, noi, specialiștii unui domeniu sau cei care purtăm În inimi, ca o cicatrice, „iubirea de moșie”, să ne retragem În cochiliile noastre, să pășim, ca „altădată”, pe culoarele noastre Înguste, prost luminate, urmându-ne și clamând din când În când „temele noastre obsesive”, sperând că undeva, cineva ne va decripta mesajul; va „avea nevoie de el”! Trăind În trecut, În acel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar nici mai puțin. Acceptați convenția pe care v-am propus-o în clipa când am aterizat la Lisabona. Dacă nu vi se pare suficient - nu mai citiți! VASILE GÂRNEȚ: De la etajul 5 al hotelului Mercure, văd copertina ca o cochilie a Palatului Sporturilor Bercy, aflat la vreo sută de metri. Poate trec, mă gândesc, să văd și „pe viu”, nu numai la televizor, celebra sală multifuncțională, din care s-au făcut atâtea transmisiuni sportive, în special tenis, dar și arte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe care nu l-am schimba cu nimic și pe care nicio mondializare, niciun calcul cost-beneficiu nu-l va putea delocaliza. O diferență totuși între Egeria sau pelerinul din Bordeaux, succesorii lor și noi: cu toiagul în mână și cu cochilia Saint-Jacques la gât, strămoșii noștri sufereau de un prea-plin al memoriei și de un deficit de locuri; noi avem un deficit de memorie și un excedent de locuri. Situația s-a inversat. Nu mai citim textele sfinte, al căror decor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
va fi urcat treptele templului zeiței Astarté și va fi mângâiat cu mâna sarcofagele de marmoră sculptată. Pe Ahile în haremul regelui Lycomedas, de exemplu, ori pe Priam sosind în tabăra aheilor. Va fi cumpărat de la piață niște murex brandaris, cochilii căutate de vopsitorii din port care confecționau acele frumoase mantouri de purpură, dintre care unul îi va fi destinat lui însuși, biet rege al evreilor, în ajunul supliciului său. Coloane de biserică din granit și cruci sculptate în cimitir stau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
plăcerea în ceea ce numim noi un peisaj, această casă a sufletului decupată dintr-o pânză verticală de un cadru de lemn. În plus, este un lucru cam prostesc, atunci când ai în mână perla unui text sfânt, să cauți secretul în cochilie. Zadarnic îmi tot repetam toate acestea, de fapt mă încredeam în animismul meu infantil (acest lamentabil fond magico-stupid de care până și navigatorului pe Internet cu comenzile lui îi vine greu să se debaraseze). Suntem, de altfel, destul de numeroși cei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se șterge într-o zi. Ceea ce numim astăzi religie, nu era oare, la origine, numele nobil al unei glorificări tribale? Vitalitatea unei confesiuni n-o exprimă cumva pe cea a crustaceului numit Bernard-l'hermite, care-și face o carapace din cochiliile părăsite de alte vietăți? Marea Britanie anglicanism, Polonia catolicism, Rusia ortodoxie... Neologismul teocrație a fost creat de Flavius Iosif pentru a caracteriza regatul Iudeii. Orientul ortodox, cu mozaicul său de biserici autocefale și cu ideea sa că fiecare comunitate locală manifestă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prozatorul este interesat de "mister și atmosferă, de tensiunea stărilor eroilor, de atitudinea sufletească și mentală, de intruziunea supranaturalului". Un imaginar aparte definește Ioan Derșidan prin metafora pagurului ("Pagurul este un crustaceu care își pune la adăpost abdomenul moale în cochilia unui gasteropod"). El dezvoltă ideea, de mai demult, a lui Vladimir Streinul, după care poezia trebuie apropiată de condiția scoicii, în care ideile trăiesc sub platoșa fantastică a unui schelet extern. Așa încât Ioan Derșidan susține demersul nevoii de a decortica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
influența e mică. Astfel Încât, de exemplu, indiferent câte biocide se introduc În vopsea, orice navă este rapid acoperită cu un strat gros de organisme, spre necazul navigatorilor. Urmează Încrustarea, de obicei cu calcar, Întrucât multe dintre aceste organisme Își construiesc cochilii sau “amenajează” spațiul locativ. În acest sens, e greu de spus, privind un recif de corali, dacă la baza lui stă o stâncă ori o epavă. Izolarea s’a Încheiat. Urmează “digestia”, care de fapt e o corodare: pot afirma
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dezagregă și mobilizează substratul, făcând galerii, de exemplu; deci entropizează și din punct de vedere mecanic. Uneori, ele realizează, dar aparent, o negentropizare: atunci când extrag din mediu un element dispersat, ca siliciul ori calciul, pe care-l adună Într’o cochilie sau schelet. Dar tot pentru Viață, căci odată mort acel organism, cochilia se dezagregă, devenind nisip, adică tot entropie. Jumătatea autotrofă a biosferei acționează mai nuanțat. Păstrând aceeași preocupare de ordonare În interiorul organismului, de negentropizare adică, o poate face Însă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
punct de vedere mecanic. Uneori, ele realizează, dar aparent, o negentropizare: atunci când extrag din mediu un element dispersat, ca siliciul ori calciul, pe care-l adună Într’o cochilie sau schelet. Dar tot pentru Viață, căci odată mort acel organism, cochilia se dezagregă, devenind nisip, adică tot entropie. Jumătatea autotrofă a biosferei acționează mai nuanțat. Păstrând aceeași preocupare de ordonare În interiorul organismului, de negentropizare adică, o poate face Însă și În mediul din jur. Asta pentru că ele, autotrofele, se cuplează la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ne șochează deci pe termen lung, ci pe plaja nici așa, nici așa. Dar nisipul nu provine doar din munte, ci și din mare. Cum? Grație Vieții, biologice de astă dată care, după ce se negentropizează pe sine, ordonând Într’o cochilie dezordinea În care se găsește calciul, siliciul și alte elemente din apa mării, adunându-le adică, abandonează apoi entropizării, echilibrării cu mediul, aceeași cochilie după ce viața a părăsit-o. Sfărâmăturile ei, nisip adică, Înseamnă un aport din mare spre țărm
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Cum? Grație Vieții, biologice de astă dată care, după ce se negentropizează pe sine, ordonând Într’o cochilie dezordinea În care se găsește calciul, siliciul și alte elemente din apa mării, adunându-le adică, abandonează apoi entropizării, echilibrării cu mediul, aceeași cochilie după ce viața a părăsit-o. Sfărâmăturile ei, nisip adică, Înseamnă un aport din mare spre țărm. La plajă contribuie deci, chiar substanțial, atât muntele cât și marea. Se vede că folosim din plin chiar și degradarea, din stadiul actual, a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de ani În urmă, puțin pentru istoria Vieții, dar mai mult decât cea a omului, prin aceste locuri stăpânea marea, iar În ea, ordinea, negentropia, unui moment anume. Mulțime de organisme marine au profitat de ocazie pentru a ordona, În cochiliile lor, calciul din mare, lăsând În urmă recifuri calcaroase. Vremea a trecut, scoarța Terrei s’a Înălțat silind marea să se retragă. O vreme aceste recifuri au slujit de țărm, iar valurile au tăiat o faleză aproape verticală sau o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Câmpina oraș aflat la patru kilometri distanță, apoi, întorși acasă, își lucrează pământul. Nu foloseam un discurs evaluativ, ci unul descriptiv, dar informația în sine jignea. Am spus despre scara din magazin că, fiind spiralată, seamănă cu un fel de cochilie. Ei au presupus că acest cuvânt, cochilie, e un termen depreciativ. Și, în afară de asta, cum îmi permit eu să compar magazinul cu o tavernă ordinară? Păi, ce, așa e magazinul lor? O chițimie? Au fost extrem de surprinși că am reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
apoi, întorși acasă, își lucrează pământul. Nu foloseam un discurs evaluativ, ci unul descriptiv, dar informația în sine jignea. Am spus despre scara din magazin că, fiind spiralată, seamănă cu un fel de cochilie. Ei au presupus că acest cuvânt, cochilie, e un termen depreciativ. Și, în afară de asta, cum îmi permit eu să compar magazinul cu o tavernă ordinară? Păi, ce, așa e magazinul lor? O chițimie? Au fost extrem de surprinși că am reușit să le redau cu exactitate limbajul, reproducând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scoată o vorbă, zeci de minute, și nu numai că nu se plictiseau, cum s-ar fi plictisit oricine nu ar fi fost îndrăgostit, dar parcă erau în al nouălea cer. La fiecare întâlnire, Victor culegea vreo floare sau vreo cochilie aruncată de valuri în nisipul plajei sau vreo piatră fin șlefuită de apă și le dăruia fetei, simțea de fiecare dată nevoia să-i facă asemenea mici daruri, în care el punea o parte însemnată din inima sa, iar ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acolo a fost magnifică, dar bilanțul primei noastre experiențe pe drumuri neasfaltate era alarmant: nouă căzături Într-o singură zi. Așezați În paturi de campanie, singurele paturi pe care le vom mai cunoaște de-acum Încolo, Întinși lîngă La Poderosa, cochilia noastră de melc, Încă priveam spre viitor cu o bucurie nerăbdătoare. Ni se părea că respirăm mai liber, că tragem În piept un aer mai ușor, aerul aventurii. Prin mințile noastre Înfierbîntate se perindau țări Îndepărtate, fapte eroice și femei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
imortalizeze momentul. Într-o dimineață, cînd tatăl era plecat să cumpere vederi pentru rude și mama stătea cu mîinile la ceafă, cu ochii închiși și nemișcată, la untraviolete, Dănuț o luase de-a lungul țărmului, de unul singur, și căuta cochilii nesparte, din acelea mari. Noaptea precedentă fusese furtună și puteai găsi, cu puțin noroc, lucruri minunate. Marea era liniștită, valurile îi atingeau uneori gleznele sau ștergeu urmele pe care tălpile lui le lăsau pe nisip. Deodată băiatul a ridicat privirea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Întrucît exprimă un gol total cerebral al autoarei”. Cu una, cu alta, Țanea o declarase pe biata tovarășă nebună de legat. c.i. Noi sîntem „multilaterali”, nu „desăvîrșiți”! „Nota de sesizări” cu caracter „confidențial”, conținea o perlă rară zămislită de cochilia cerebrală a vreunui ziarist zăpăcit de atâta politichie bolnavă. Tov. cenzor A. Iordăchescu a zăpsit-o, așternând pe hârtie următoarele: „În ziarul <<Vremea nouă>> nr.685/8 mai 1970, În articolul <<Partidul Comunist Român - exponent fidel al intereselor Întregului nostru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lui n-are de ce să mire : a fost făcut ca să meargă la inima oricărui spectator care a simțit vreodată pe pielea lui tirania obligației de a reuși. Trebuie să mărturisesc că inima mea s-a chircit ca un melc în cochilie cînd am aflat ce gen de film e Fiecare se crede normal : road-movie independent cu ciudați. E genul de film care primește laude pentru galeria-sa-memorabilă-de personaje-excentrice-și-totuși-atașante, or, tocmai asta mă deranjează pe mine la atîtea filme americane independente : latura de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]