1,814 matches
-
quiché. Spreng (2000) observă că pasivul a fost un subiect neglijat pentru limbile ergative, în care există, de obicei, un proces de detranzitivizare considerat ca fiind corespondentul pasivului din limbile acuzative, antipasivul (vezi infra, 6.) 65. Autoarea pornește de la posibilitatea coexistenței pasivului și a antipasivului în aceeași limbă − inuktitut (o formă a eschimosei), limbă în care e posibilă pasivizarea unei propoziții antipasive active cu obiect neexprimat −; morfemul antipasiv este omis în pasivizare (Spreng 2001). Investigațiile făcute de autoare (Spreng 2000) asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este mult mai frecventă, dar mai puțin naturală. Concluzia autorului − convergentă cu cea a lui Oyharçabal (2000) − este că pasivul există, dar nu e vorba de o diateză, ci de un "traseu" (atât în cazul pasivului, cât și al antipasivului). Coexistența acestor două structuri reprezintă un hibrid tipologic. O opinie radicală este formulată de Van de Visser (2006: 188), conform căruia construcțiile tranzitive din limbi ca basca sunt întotdeauna pasive, subiectul tranzitiv fiind realizat prin pronume încorporate. 6. ANTIPASIVUL Spre deosebire de pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acest tip denumirea alternanțele argumentale (cauzativă, locativă, a dativului etc.), arătând că acestea reprezintă un exemplu de realizare argumentală multiplă, care presupune posibilitatea majorității verbelor de a apărea în diverse contexte sintactice. 5.1.2. În studii mai vechi, fenomenul coexistenței unei variante tranzitive și a uneia intranzitive/inacuzative (reflexivă sau non-reflexivă) a fost descris folosindu-se termenii: verbe "cu inversare" (Rothemberg 197495, Zribi-Hertz 1987: 29), verbe "simetrice" (Dubois 196496, Lagane 196797) sau "neutre" din punctul de vedere al diatezei (Blinkenberg
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tripartiție a limbilor, care să prezinte o continuitate: limbi acuzative > limbi duale > limbi ergative. Terminologia lui Lazard este destul de inexactă: conceptul limbi duale poate trimite la limbi care au distincția singular/dual/plural; în plus, limbă duală nu explică situația coexistenței celor două sisteme lingvistice, acuzativ și ergativ, mai mult decât partiția ergativ−acuzativ. 21 În studiul din 1979, Dixon înregistrează numai trei factori: semantica verbului, semantica nominalelor și timpul/aspectul; în cartea din 1994, autorul completează factorul timp/aspect și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Istoria științelor sociale a înregistrat un lung șir de conflicte declarate între autori notorii, conflicte care au provocat fisuri în interiorul fiecărei discipline. Atunci când comunitatea științifică nu este unită, nicio teorie nu poate dobândi adeziunea majorității membrilor săi. Cei care admit coexistența mai multor paradigme se joacă cu cuvintele, contrazicând definiția pe care a dat-o Kuhn conceptului de paradigmă. Or pământul se rotește în jurul soarelui, or invers. Dar cele două paradigme nu pot fi acceptate în același timp. La confluența dintre
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
lucru, dacă nu, uneori, să-mi dea chiar false informații, tot astfel, față de acest nou și neinvitat „musafir” al cotloanelor mele psihice nu știam ce „atitudine” să iau. Toate acestea azi Își pierd total din „extravaganță”, iar, după decenii de coexistență cu acest „eu” care, lectorii mei, cel puțin, știu, a luat forme dintre cele mai surprinzătoare și mai ales „epice”, el s-a instalat, e aproape inutil să o spun, Într-unul dintre cele mai somptuoase „fotolii” ale „cămărilor” mele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că poetul român e un precursor al logicii dinamice a contradictoriului. Trecând peste amănuntul că prefața lui V. Hugo la drama Cromwell ar fi o tot atât de îndreptățită prefigurare a aceleiași logici, să reamintesc doar faptul că logica lui Lupasco presupune coexistența contrariilor, în calitate de contrarii nesoluționate, neîmpăcate, și se opune din principiu logicii "silogistice" hegeliene, care rezolvă antinomia prin sinteză. Acestea fiind stabilite, să repunem (cu ajutorul ediției A. Rusu de Opere, voi. IV, p. 425) citatul eminescian fragmentar în contextul din care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Opere, voi. IV, p. 425) citatul eminescian fragmentar în contextul din care a fost desprins: "Antitesele sunt viața. Cea mai comică noțiune românească e moftul antitesa neîmpăcată, și-n sine atât de ridicolă, dintre apariția esterioară și fondul intern". Așadar, coexistența contrariilor nesoluționate se cheamă la Eminescu moft și nu știu dacă faptul e în măsură să-i încurajeze pe adepții priorității eminesciene în formularea logicii dinamice a contradictoriului. Citatul trunchiat se cheamă, în cazul acesta, mistificare a textului Dincolo de numeroasele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
câtă vreme presupune legătura nominală cu modernitatea): transmodernismul (v. Th. Codreanu, Transmodernismul, Iași, Ed. Junimea, 2005). Numai că, în acest caz, chiar se realizează depășirea modernității. Nu o depășire temporală (așadar, în sfera istorismului), prin post(a se vedea problema coexistenței valurilor toffleriene), ci una spațio-temporală, printr-o situare dincolo, prin trans-. Despre pancronismul ideii de depășire completă vorbește însuși autorul, care face referire la studiile lui Ion Popescu-Brădiceni. În octombrie 2003 însă, la Cluj-Napoca, mișcarea literară de re(e)voluție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al reprezentantului fiscal propus, în care acesta trebuie să precizeze natură operațiunilor și valoarea estimată a acestora. Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operațiunilor impozabile desfășurate de persoana străină în România. De asemenea, nu se admite coexistența mai multor reprezentanți fiscali cu angajamente limitate. Reprezentantul fiscal propus trebuie să prezinte o solvabilitate suficientă, care să îi permită îndeplinirea obligațiilor prevăzute de ordonanță și de normele de aplicare a acestuia pentru activitatea sa și a persoanei străine pe
DECIZIE nr. 9 din 23 iulie 1997 privind aprobarea soluţiilor referitoare la aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, cu modificările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/116959_a_118288]
-
al reprezentantului fiscal propus, în care acesta trebuie să precizeze natură operațiunilor și valoarea estimată a acestora. ... Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operațiunilor impozabile desfășurate de persoana străină în România. De asemenea, nu se admite coexistența mai multor reprezentanți fiscali cu angajamente limitate. Reprezentantul fiscal propus trebuie să prezinte o solvabilitate suficientă, care să îi permită îndeplinirea obligațiilor prevăzute de ordonanță și de normele de aplicare a acesteia pentru activitatea sa și a persoanei străine pe
HOTĂRÂRE nr. 512 din 21 august 1998 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121714_a_123043]
-
posibilităților oferite de ele pentru izbucnirea revoluțiilor. Ar fi fost create astfel condițiile propice preluării puterii de către partidele comuniste, avangarda proletariatului. Să observăm că acesta constituia un program revoluționar, nu unul evoluționist, și că implica recurgerea la acțiuni violente. Doctrinele coexistenței pașnice și ale destinderii, susținute de Uniunea Sovietică după 1953, aveau să fie respinse de liderii albanezi și chinezi, care preferau interpretarea clasică a doctrinei marxiste. După 1945, guvernele Albaniei, Bulgariei, României și Iugoslaviei aveau să fie implicate în afaceri
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
observatorii raționali că un război între marile puteri ar constitui un dezastru total pentru omenire; nu putea exista nici un învingător în urma unui al treilea război mondial. Ținînd seama de aceste considerații, noua conducere de la Kremlin a adoptat o politică de "coexistență pașnică" și poziția potrivit căreia un război cu "statele capitalist-imperialiste" nu era inevitabil. Atitudinea aceasta s-a reflectat într-o serie de întîlniri între reprezentanții sovietici și omologii lor occidentali, în cadrul cărora s-a făcut încercarea de rezolvare a problemelor
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care urma să ducă China direct în comunism, fără a mai trece prin stadiul intermediar al socialismului. În același timp guvernul a adoptat o poziție ideologică militantă în problemele internaționale. În timp ce Hrușciov și liderii sovietici cereau ducerea unei politici de coexistență pașnică, Mao era în favoarea continuării luptei deschise împotriva puterilor "imperialiste". Chinezii îi înspăimîntau pe unii dintre aliații lor afirmînd că nu le era teamă de un conflict nuclear sau de pierderile uriașe care ar fi urmat. În Europa, poziția chinezilor
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sprijinită de Albania, care a trecut în 1961 în tabăra Beijingului. Cu toate că relațiile chino-sovietice s-au îmbunătățit oarecum după căderea lui Hrușciov, ele s-au înrăutățit din nou atunci cînd a devenit evident că echipa Brejnev-Kosîghin va continua politica de coexistență cu statele occidentale. Începînd din 1966 s-a declanșat o criză majoră în relațiile dintre cele două state. Confruntat cu o opoziție crescîndă în sînul partidului său și pentru a le închide gura criticilor, Mao a luat decizia să apeleze
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dintre aspectele programului lui Hrușciov se aflau însă în contradicție flagrantă cu politica lui Hodja. Conducerii albaneze nu-i conveneau în primul rînd hotărîrile luate la cel de al XX-lea congres al PCUS. A existat puțin entuziasm în legătură cu conceptul coexistenței pașnice și cu ideea căilor diferite de înaintare spre socialism. Considerînd că Iugoslavia era în continuare o amenințare, guvernul albanez a manifestat un interes limitat în privința eforturilor lui Hrușciov de reconciliere cu Tito. Cu toată insistența sovieticilor, el a refuzat
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai mare cu Uniunea Sovietică au fost deja prezentate. O mare parte dintre argumentele chinezilor erau privite cu mare simpatie de către comuniștii albanezi, care nu-și pierduseră niciodată sentimentul de admirație pentru Stalin și erau extrem de ostili față de politica de coexistență. China și Albania erau în egală măsură potrivnice lui Tito și poziției lui revizioniste. Prin 1960 s-au deteriorat și relațiile cu Uniunea Sovietică. Pe lîngă dezacordurile în privința politicii și a doctrinei în domeniul relațiilor externe, existau și fricțiuni în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sau ideologică, întrucît chestiunile privind organizarea internă, diferențele de sistem social și formele concrete ale dezvoltării socialiste constituie exclusiv preocuparea popoarelor țărilor respective."33 Reconcilierea aceasta oficială era deci bazată teoretic pe o recunoaștere reciprocă a egalității națiunilor socialiste, a coexistenței pașnice și a neamestecului în afacerile interne ale celorlalte state. Cu toate că fuseseră restabilite relațiile amicale cu Moscova, guvernul iugoslav nu s-a alăturat aliniamentului socialist nici din punct de vedere militar și nici economic. Chiar dacă avea să capete mai tîrziu
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
căi de conviețuire peste stranietatea confruntării ideologice materializate în... munți de arme nucleare gata să provoace autodistrugerea Planetei 21. Interesul pentru zona balcanică intra în raza relațiilor cu inamicul probabil și prietenul posibil cu trimiterea la perioadele de "dezgheț" și... "coexistență pașnică"; era vorba de Uniunea Sovietică. Ca urmare, zona balcanică, sub influența sovietică, devine brusc mai interesantă și în perspectiva smulgerii vreunei "piese" din blocul sovietic. Că lucrurile stau așa există mărturii multiple ale încurajării oricărei disidențe, a oricărei "fisuri
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
devine capitala primului regat germanic implantat în pămînt roman și care va cuprinde, în scurt timp, Aquitania și cea mai mare parte a Peninsulei Iberice. În 416, succcesorul său, Wallia, inaugurează cu Roma un nou tip de tratat, care atestă coexistența pe același teritoriu a autorității teoretice a împăratului și a celei practice, reale a regelui barbar. Pînă la începutul secolului următor, regii vizigoți guvernează, astfel, de la Toulouse, cu ajutorul senatorilor romani aliați, un vast teritoriu, înzestrat deja cu adevărate entități statale
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nu o înțeleg. Teritoriile, juxtapuse din aroape în aproape, sînt dispuse în așa fel încît regatul lui Carol formează o semilună în jurul celui al lui Carloman, care se întinde de la Soissons pînă la Mediterana și de la Toulouse pînă-n Alpi. Această coexistență a două regate astfel îmbucate unul într-altul pare să fie însă pentru cei doi frați o permanentă sursă de nemulțumiri, pînă cînd, în 771, Carloman moare, lăsîndu-i lui Carol în posesiune întrega moștenire a lui Pepin. Noul rege, descris
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
țin de specializarea și eficientizarea procesului de învățare, nu a dus la înlocuirea subită a tipului de carte didactică dominantă până atunci. Astfel că perioadele aferente dominației unui anumit tip de carte școlară sunt interpunctate de faze tranziționale, marcate de coexistența celor două. Abecedarul va înlocui ireversibil bucoavna, semnalând un moment de răscruce în evoluția literaturii didactice românești, doar după ce își va disputa supremația cu venerabila bucoavnă pentru decenii bune. Mai târziu, preponderența dobândită de manual ca instrument pedagogic nu la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
societății românești a fost compensată simbolic prin mitul sacrificiului creștin în fața puhoiului otoman întru salvarea Europei (Boia, 1997, p. 180). Conclusiv, discursul istoriografic din perioada interbelică etalează un naționalism critic, în care excesele interpretative ale naționalismului romantic sunt drastic temperate. Coexistența unor multiple manuale școlare de istorie națională face ca discursul epocii să capete accente de polyglossia. În ciuda evantaiului destul de divers al discursurilor, există o serie de note comune. În primul rând, evidentă este europenizarea istoriei naționale românești prin integrarea acesteia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
chiar și în cazul în care majoritățile, cea prezidențială și cea parlamentară, nu coincid. Primul ministru este în avantaj față de președinte datorită majorității parlamentare [Ceccanti, Massari și Pasquino 1996]. Coabitări non-conflictuale În Franța, de-a lungul a patruzeci de ani, coexistența unui președinte ales de o majoritate și un prim ministru susținut de o majoritate parlamentară opusă celei prezidențiale a totalizat numai patru ani (1986-1988 și 1993-1995). Aceeași situație s-a înregistrat din nou, în 1997, în timpul președinției gaulliste, cu alegerea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
trupe anglo-franceze. Libanul a participat, în perioada 1948-1949, la războiul arabo-israelian, încheind în anul 1949 un armistițiu cu statul Israel. De la acea dată, Libanul nu a mai participat la conflictele militare arabo-israeliene și a promovat o politică de neutralitate și coexistență pașnică. În anul 1975 (13 aprilie), s-au produs la Beirut ciocniri sângeroase între fracțiuni politice rivale care au degenerat, în următoarele luni, în confruntări armate deschise. Deși au fost încheiate, în repetate rânduri, acorduri de încetare a focului, ciocnirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]