1,463 matches
-
șase de ani, stătea În capătul cel mai Îndepărtat al mesei, ținând În mână o ceașcă de ceai mai străvezie chiar decât ea. Cu o privire preocupată și oarecum confuză Întipărită pe chip, se uita la canarul care ciripea În colivia de lângă ușa de la balcon, de parcă ar fi observat pasărea abia acum. Poate că așa și era. De când intrase În cea de-a cincea fază a Alzheimer-ului, Începuse să amestece chipurile și Întâmplările cele mai familiare din viața ei. Săptămâna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
căruia se zăreau cești de cafea aurite, servicii de ceai din sticlă și câteva antichități; vechiul pian de lângă perete; covorul Încântător de pe jos; numeroasele mileuri ce străluceau pe măsuțe, pe fotoliile de catifea și chiar și pe televizor; canarul din colivia Împodobită, atârnată lângă ușa balconului; tablourile de pe pereți - o pictură bucolică În ulei, reprezentând un peisaj de țară mult prea pitoresc pentru a fi adevărat, un calendar cu fotografia câte unui obiectiv și cultural natural al Turciei diferit pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nuanță subtilă, dar ușor de recunoscut, de superioară umanitate. Cipriano Algor își întoarse furgoneta spre strada din dreapta, paralelă cu centrul, în timp ce se gândea că nu, nu se poate, centrul nu primește nici câini nici pisici, acceptă cel mult păsări de colivie, papagali, canari, sticleți, mierle, și bineînțeles pești de acvariu, mai ales dacă sunt tropicali, din cei care au exces de aripioare, dar nu pisici, câini cu atât mai puțin, asta ar mai lipsi, să-l lăsăm din nou pe bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe sine însuși trebuia să se liniștească, să alunge o idee care se ivise brusc din colțul din memorie unde se ascunsese, În Centru nu se primesc câinii. E adevărat, nu admit câini în Centru, nici pisici, doar păsări de colivie sau pești de acvariu, și chiar și pe aceștia tot mai puțin de când au fost inventate acvariile virtuale, fără pești cu miros de pește, nici apă care trebuie schimbată. În acvarii înoată grațios cincizeci de exemplare din zece specii diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marçal, și el cu voce scăzută. După câțiva pași, cu un glas acum normal, Marta întrebă, La ce etaj este apartamentul, La al treizeci și patrulea, Așa de sus, Mai sunt încă paisprezece etaje deasupra noastră, O pasăre, într-o colivie atârnată la geam, și-ar putea închipui că e liberă, Ferestrele nu se pot deschide, De ce, Din cauza aerului condiționat, Bineînțeles. Ajunseră la ușă. Marçal intră primul, dădu bună ziua celor doi paznici de planton, spuse în treacăt, Soția mea, socrul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
orice eșec mai e ceva important de făcut: să-l povestești; și că în orice înfrângere se mai poate obține o victorie: s-o privești în față. E mai bine așa, asta îmi amintește de Prințul care a stat în colivia lui, a cântat, a ciripit, până ce s-a dezlănțuit furtuna. Ars de viață până la os, mai am îndrăzneala să nu maimuțăresc o înțelepciune lașă care să mă transforme din pilot de furtună în guzgan și râd de teama mea; cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o vorbă bună pe lângă Moașa. Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicându-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicându-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu fața la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încât eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aceea am avut proasta inspirație să mă pun rău și cu Filip, care m-a tras de o parte, crezând că era momentul cel mai potrivit pentru a mă ruga din nou să intervin pe lângă Moașa ca să-i dea înapoi colivia confiscată după scandalul cu Tuberculosul, întrucât vroia un nou canar. „De ce nu mi-o dă, domnule scluptor?, se lamenta el. Profită că n-o pune nimeni la punct”. Apăsase pe cuvântul „nimeni” și era limpede la cine se gândea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se poarte ca stăpânii! La nevoie ar fi putut să umble cu cravașa în mână însoțit de Francisc pe coridor. Numai să poruncească. Dar, „ziceți și dumneavoastră, își reluă Filip insistențele, n-o poate nimeni convinge să-mi lase colivia?” De data aceasta se referea la mine, dându-mi, măgulitor, de înțeles că eram singurul în măsură să obțin această favoare. „De ce n-o furi?” l-am luat eu peste picior, fiindcă nu mă interesa colivia lui. Dezamăgit, Filip m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
convinge să-mi lase colivia?” De data aceasta se referea la mine, dându-mi, măgulitor, de înțeles că eram singurul în măsură să obțin această favoare. „De ce n-o furi?” l-am luat eu peste picior, fiindcă nu mă interesa colivia lui. Dezamăgit, Filip m-a privit cu reproș. „Nu e frumos, domnule scluptor, să-ți bați joc de un om bătrân”. Și a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-o purta. Găsise cu câteva zile în urmă, undeva la marginea bălăriilor, o pasăre frumos colorată care parcă abia aștepta să fie pusă într-o colivie. Fericit, Filip o ținuse în sân până ce îi împletise din crenguțe subțiri o cușcă mică, delicată, în care o așezase cu grijă și dragoste pe un pumn de iarbă. Îi dăduse și un nume. Prințul. „De ce Prințul, domnule Filip?” l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ajut, să-i se dea medicamente. Îi făgăduisem că voi vorbi cu Dinu, dar uitasem. Nu trebuie să-ți faci imputări, m-a consolat Dinu. Tot ar fi murit. Era în ultima fază. Și tot în noaptea aceea murise, în colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul purta vina. Dar cum, dacă Tuberculosul murise în aceeași noapte? Foarte bine, tocmai de aceea, explica Filip blestemând. Nu vrusese să moară înainte de a-i mai face un rău. Doar Prințul nu bolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că un om în agonie nu mai putea să aibă grija unei păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la Prințul, pretindea el. Se îneca în accese de tuse, scuipa sânge, avea ochii aburiți de febră, dar privea cu răutate spre colivie. Că nu se putea ridica din pat? Dar ce importanță avea? Tuberculosul putea ucide și cu ochii. „Un om rău poate orice, domnule scluptor. Orice”. „Lăsați-l în pace, nu-i dați atenție”, îmi făcea semne din spate Domnul Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care a plecat să mai taie un cuvânt din dicționarul său. S-au făcut fel de fel de ipoteze în legătură cu moartea Prințului. Unii erau de părere că murise de frică. Alții că îl îmbătase lumina fulgerelor și că țopăise în colivie până căzuse răpus Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
domnule”, îl consolase Dominic. „Ce vrei, Daniel, a încercat Dinu, la rândul său, să mă consoleze pe mine în aproape fiecare bărbat se ascunde un porc gata să scoată râtul”. Filip povestea și el că nu-l ajutasem să obțină colivia canarului. „Și l-am rugat în genunchi, fraților. I-am zis: «Domnule scluptor, eu fără o pasăre nu mai sunt om». Și ce credeți? A râs”. Ba și Leon m-a învinuit, pe drept, recunosc, că-mi mirosea neputința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o facem aici? Două sute de persoane are încăpea lejer într-un cort. Ați putea să oraganizați o discotecă seara și să luați micul-dejun în zori. — Henry... e foarte amabil din partea ta. Fran își închipuia deja un cort împodobit ca o colivie de aur, cu atât de mulți crini că te sufoci de cum intrai, chelneri care să se învârtă de colo-colo și pe Henrietta domnind cu atâta nerușinare peste întreaga adunare, încât mama lui Laurence n-avea să-i mai vorbească niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dea seama că se referea la tatăl ei. — Tocmai vin de la căminul ăla infernal. Ralph stătea acolo în timp ce restul morților vii se uitau la Blue Peter și, Fran, - vocea lui Jack tremura de emoție - făcuse pe el și nimeni din colivia aia aurită nici măcar nu observase, lua-i-ar naiba! Cine a venit cu ideea să-l duceți acolo de fapt și de drept? Jack era de neoprit acum. Nu cumva bunul doctor? N-ar vrea ca tatăl miresei să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În fiecare zi mă cert cu Lovinescu...» Și, în același timp, insensibilul îmblînzitor își face elefanții să cînte la clavir, ca în arena circului Proserpi. El e marca noutății. El e ultima modă. El e teoreticianul poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pampu privea cerul cu uimire sinceră, pironit în mijlocul curții agitate. Apariția Ghighinei i-a stârnit interesul imediat. Știa cine este, știa ce înseamnă pentru vechiul Pampu și tocmai de aceea s-a îndreptat iute spre fata care îl strigase din colivia cocoțată pe patru stâlpi înalți. Fiica spătarului împlinea 17 în primăvara aceea, de Sfântul Gheorghe. Preocuparea ei cea mare era rochia de Paște, la care lucrase mai bine de o lună de zile și pe care o terminase în Joia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fac din el un loc macabru. Nu era nevoie să se intre cu picioarele în liniștea de piatră a vremilor trecute. Nimic din ce s-a introdus artificial în acele camere sinistre, proiecția continuă cu o pasăre zbătându-se în colivie, un montaj cu butoaie și vopsea roșie curgând pe jos, sugerând a fi o mare pată de sânge etc., nu mi-au putut schimba proasta impresie despre noua tendință a artei, nefericita idee de a combina vestigiile arheologice cu așa-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că nu, dar probabil arătam așa de jalnic, că regina mi-a luat mâna și mi-a spus: - Îți trebuie puțină distracție, cred. O fată ca tine, obișnuită să stea sub cerul liber, probabil se simte ca o pasăre în colivie între zidurile astea. I-am zâmbit lui Re-nefer, iar ea mi-a strâns mâna: - O să te duci la piață cu servitoarea mea, a spus ea. Ajut-o să ia cele mai bune rodii și vezi dacă puteți găsi niște smochine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de pene opărite, m-a apucat durerea de cap, Csákány mi-a spus să închid ușa repede, că iese căldura și mai răcesc bietele de ele, uitându-mă în jur, am văzut că pereții sunt ticsiți de mici scorburi și colivii, unele erau închise cu împletituri din nuiele, altele cu plase de sârmă subțire sau pur și simplu cu ciorapi de nylon sau bucăți de perdea de tul întinse pe rame de lemn, și în fiecare se mișca ceva, apropiindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la fiecare, de prea multă apă se umflă și n-or să mai vrea să ne cânte, apoi, cu mișcări rapide, a început să le toarne apă. M-am apropiat și eu de perete și am văzut că prin fiecare colivie trecea un fel de jgheab făcut din cutii de conserve îndoite. Am început să le torn și eu apă din sticla pe care o aveam în mână, deși împletitura de rafie era lunecoasă, numai de câteva ori am turnat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci Csákány mi-a zis că-i în regulă, dar să-i promit că nu spun nimănui, iar eu i-am spus că-i promit, atunci Csákány s-a întors, s-a dus la perete, a deschis una din colivii, a scos o păsăruică, mi-a spus să nu mă uit, dar până să întorc eu capul, deja îi sucise gâtul, am auzit trosnetul molatic, Csákány a venit la masă, a scos un briceag, i-a tăiat aripile, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]