KorAP: Find »[drukola/base=colonel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...587 >

14,667 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

fost ocupanții netulburați ai poștei generale și ai terminalului de marfă. Toate comunicațiile telegrafice cu Belgradul au fost Întrerupte până la primele ore din dimineața aceasta. Totuși, la orele două corespondentul nostru din Viena a stat de vorbă prin telefon cu colonelul Hartep, șeful poliției, și a aflat că ordinea a fost restabilită. Revoluționarii au fost puțini la număr și lipsiți de un lider veritabil. Atacul lor asupra Închisorii a fost respins de paznici și, câteva ore după aceea, atacatorii au rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
putu să-i prindă silabele măsurate. Acestea cădeau ca dintr-o cutie cu ace, unul câte unul, pe fondul unei tăceri profunde. Lukici și funcționarul de la mesagerie Își ațineau În van respirația; locomotiva staționată peste linii Încetase să mai pufăie. — Colonelul Hartep la telefon. E șeful poliției, se gândi Ninici și l-am auzit vorbind. Cât de mândră va fi nevastă-mea În seara asta! Vestea va da ocolul unității, Îmi știu eu femeia. Nu prea are ea motive să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Alexici. Vocea scăzu și mai mult În volum: — Discret... Între prieteni... Apoi se auzi ceva mai clar: — S-ar putea să nu fie singur... suspecți... orice scuză... vameșii. Fără zarvă, ’nțeles. Maiorul Petkovici spuse cu profundă dezaprobare: — Atâta tot, domnule colonel Hartep? Vocea deveni ceva mai animată: — Da, da. În privința prânzului... presupun că nu prea aveți locuri potrivite acolo... La gară... un foc bun... ceva fierbinte... la rece În mașină și vin. Apoi urmă o pauză. — Ia aminte, dumneata răspunzi. — Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
buze, dar Ninici era mândru că el știa. Știa că ofițerul Înalt, garnisit cu trese, era șeful poliției, și știa chiar și numele celuilalt ofițer, care sări din mașină ca o minge de cauciuc și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
știa. Știa că ofițerul Înalt, garnisit cu trese, era șeful poliției, și știa chiar și numele celuilalt ofițer, care sări din mașină ca o minge de cauciuc și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
astea. Aveți grijă de sticlele de vin - să rămână În sus și neclintite. — Maiorul Petkovici, domnule... — Nu contează ce-a spus maiorul Petkovici. — Scuzați-mă, spuse o voce limpede și supărată din spatele lui Ninici. Sigur că da, domnule maior, zâmbi colonelul Hartep și se Înclină, dar sunt sigur că nu există motive să-ți ceri scuze. — Omul acesta este de pază la prizonieri. — Cred că ați capturat o groază. Felicitările mele. — Doi bărbați și o femeie. — În cazul acesta, Îmi imaginez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
marginea drumului. Unde este? Îl Întrebă pe celălalt soldat. — A vorbit cu șoferul și apoi s-a Întors la cazarmă. Părea foarte agitată de ceva. Ninici simți un puseu de dezamăgire. Abia aștepta să-i spună soției sale povestea venirii colonelului Hartep, iar acum șoferul i-o luase Înainte. Întotdeauna se Întâmpla așa. Viața unui soldat e viață de câine. Civilii erau aceia care luau salarii mari, Îi jefuiau pe soldați la cărți, Îi insultau și chiar se băgau Între un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pepenași! spunea căpitanul Alexici. Ce coapse! I-am spus excelenței sale că dacă aș fi În locul dumneavoastră... Maiorul Petkovici trasa linii pe fața de masă cu degetul muiat În vin. — Prima regulă este să nu lovești niciodată În flancuri. Zdrobește centrul. Colonelul Hartep era destul de treaz. El se lăsă pe spate În scaun, fumând. — Ia măcar puțin muștar franțuzesc și doi lăstari de pătrunjel. Dar nici unul din subalternii săi nu-i dădeau nici o atenție. El zâmbi Înțelegător și le umplu paharele. Zăpada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Mă jigniți, excelența voastră. Sunt un artist. — Optzeci și șapte de parale. Ultimul preț. Cei trei ofițeri ședeau În jurul mesei, de pe care fuseseră luate paharele. Doi soldați erau postați În fața ușii, cu baionetele la arme. Dr. Czinner Îl urmărea pe colonelul Hartep din priviri, cu curiozitate: ultima oară Îl văzuse la procesul Kamnetz, manevrând martorii mincinoși cu grațios dezinteres pentru dreptate. Aceasta se Întâmpla cu cinci ani În urmă, dar anii nu-l marcaseră prea mult În ceea ce privea Înfățișarea. Părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
din vas, dar nu și mâinile, care Îi tremurau puțin. — Acuzații? Întrebă el. Ce vreți să spuneți? Suntem cumva În fața unui tribunal? Maiorul Petkovici, cu hârtia În mână, se răsti la el: — Taci! — E o Întrebare legitimă, domnule maior, spuse colonelul Hartep. Doctorul a fost În străinătate. Vedeți, spuse el, vorbind cu blândețe și cu multă deferență, au trebuit luate anumite măsuri În privința siguranței dumneavoastră. Viața nu v-ar fi În siguranță la Belgrad. Oamenii sunt furioși din cauza răscoalei. — Eu tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
trebuit luate anumite măsuri În privința siguranței dumneavoastră. Viața nu v-ar fi În siguranță la Belgrad. Oamenii sunt furioși din cauza răscoalei. — Eu tot nu Înțeleg, spuse doctorul Czinner, cum de aveți dreptul de-a face altceva decât niște cercetări preliminare. Colonelul Hartep Îi explică: — Aceasta este o curte marțială. Legea marțială a fost proclamată ieri dimineață. Acum, domnule maior Petkovici... Maiorul Petkovici Începu să citească un document lung, scris de mână, pe care-l găsea pe alocuri ilizibil. — Arestatul Richard Czinner

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
găsea pe alocuri ilizibil. — Arestatul Richard Czinner... conspirație antiguvernamentală... sentință de mărturie mincinoasă neexecutată... și pașaport fals. Arestatul Josef Grünlich, găsit În posesia unei arme. Arestatul Coral Musker, conspirație cu Richard Czinner Împotriva guvernului. Lăsă hârtia jos și-i spuse colonelului Hartep: — Nu sunt sigur de legalitatea acestei curți În condițiile date. Arestații ar trebui să beneficieze de asistență juridică. — Dragul meu, dar asta este, evident, o scăpare. Poate dumneata, domnule maior...? — Nu. Curtea trebuie să fie formată din nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Belgrad. I se dăduse un scaun și doctorului Czinner. El Își putea da seama, după expresia ofițerului mai grăsuliu, că mascarada era pe terminate, pentru că acesta Încetase să mai acorde vreo atenție Întrebărilor. Dădea din cap și sughița fără Încetare. Colonelul Hartep păstra aparențele de justiție dintr-o bunătate genuină. Nu avea scrupule, dar nici nu voia să chinuiască omul inutil. Dacă ar fi fost posibil, i-ar fi lăsat doctorului Czinner câteva firimituri de speranță până la sfârșit. Maiorul Petkovici avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
acestui proces. Urma să fie Îngropat pe furiș, după lăsarea Întunericului, la gara de frontieră, iar totul va rămâne tăinuit. N-am fost condamnat pentru sperjur, spuse el. Nu intră În atribuțiile curții marțiale. — Ați fost judecat În lipsă, spuse colonelul Hartep, și condamnat la cinci ani de Închisoare. Bănuiesc că știți și dumneavoastră că, pentru a primi o sentință În acest caz, trebuie să fiu judecat de un tribunal civil. Are dreptate, spuse maiorul Petkovici. Nu intră În atribuțiile noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
la secțiunea 15... — Vă cred, domnule maior. Vom renunța la condamnarea pentru sperjur. Rămânem la pașaportul fals. Dr. Czinner spuse repede: — Va trebui să dovediți că n-am fost naturalizat cetățean britanic. Unde vă sunt martorii? Veți telegrafia ambasadorului englez? Colonelul Hartep zâmbi. — Ar lua prea mult timp. Renunțăm la pașaportul fals. Ești de acord, domnule maior? — Nu, spuse maiorul Petkovici. Consider c-ar fi mai corect să amânăm procesul cu acuzațiile mai minore până când se va da sentința - cu alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de acord, domnule maior? — Nu, spuse maiorul Petkovici. Consider c-ar fi mai corect să amânăm procesul cu acuzațiile mai minore până când se va da sentința - cu alte cuvinte, un verdict - pentru acuzațiile mai grave. Mi-e tot una, spuse colonelul Hartep. Și dumneata, căpitane? Căpitanul dădu din cap, rânji și Închise ochii. — Și acum, spuse colonelul Hartep, acuzația de conspirație. Maiorul Petkovici Îl Întrerupse. — M-am gândit la aspectul acesta. Cred că „trădare“ trebuie să fie cuvântul folosit În rechizitoriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
procesul cu acuzațiile mai minore până când se va da sentința - cu alte cuvinte, un verdict - pentru acuzațiile mai grave. Mi-e tot una, spuse colonelul Hartep. Și dumneata, căpitane? Căpitanul dădu din cap, rânji și Închise ochii. — Și acum, spuse colonelul Hartep, acuzația de conspirație. Maiorul Petkovici Îl Întrerupse. — M-am gândit la aspectul acesta. Cred că „trădare“ trebuie să fie cuvântul folosit În rechizitoriu. — Trădare, atunci. Nu, nu, domnule colonel. Acum e imposibil să mai modificăm rechizitoriul. Va trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dădu din cap, rânji și Închise ochii. — Și acum, spuse colonelul Hartep, acuzația de conspirație. Maiorul Petkovici Îl Întrerupse. — M-am gândit la aspectul acesta. Cred că „trădare“ trebuie să fie cuvântul folosit În rechizitoriu. — Trădare, atunci. Nu, nu, domnule colonel. Acum e imposibil să mai modificăm rechizitoriul. Va trebui să rămână „conspirație“. — Pedeapsa maximă...? — E aceeași. — Bine. Atunci, dr. Czinner, pledați vinovat sau nevinovat? Dr. Czinner rămase așa un moment, meditând. Apoi spuse: — Există vreo diferență cât de mică? Colonelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
colonel. Acum e imposibil să mai modificăm rechizitoriul. Va trebui să rămână „conspirație“. — Pedeapsa maximă...? — E aceeași. — Bine. Atunci, dr. Czinner, pledați vinovat sau nevinovat? Dr. Czinner rămase așa un moment, meditând. Apoi spuse: — Există vreo diferență cât de mică? Colonelul Hartep Își privi ceasul, apoi atinse o scrisoare care zăcea pe masă. În opinia curții, aceasta ajunge pentru o condamnare. Avea aerul unuia care dorește politicos, dar ferm, să pună capăt discuției. Am dreptul, presupun, să cer ca ea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
i se adreseze, elocvența Îi copleșea mintea, născând cuvinte care puneau la zid și cuvinte care ar fi stors lacrimi. Nu mai era omul furios și taciturn care nu reușise s-o impresioneze pe doamna Peters. — Curtea se suspendă, spuse colonelul Hartep. În scurta liniște care se lăsă, se putea auzi vântul rătăcind ca un câine de pază furios În jurul clădirilor gării. A fost un interval scurt, doar atât cât să scrie colonelul Hartep câteva propoziții pe o coală de hârtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
impresioneze pe doamna Peters. — Curtea se suspendă, spuse colonelul Hartep. În scurta liniște care se lăsă, se putea auzi vântul rătăcind ca un câine de pază furios În jurul clădirilor gării. A fost un interval scurt, doar atât cât să scrie colonelul Hartep câteva propoziții pe o coală de hârtie și s-o Împingă peste masă tovarășilor lui, ca s-o semneze. Cei doi soldați se relaxară puțin din poziția lor de drepți. — Curtea Îl găsește pe arestat vinovat, citi colonelul Hartep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
scrie colonelul Hartep câteva propoziții pe o coală de hârtie și s-o Împingă peste masă tovarășilor lui, ca s-o semneze. Cei doi soldați se relaxară puțin din poziția lor de drepți. — Curtea Îl găsește pe arestat vinovat, citi colonelul Hartep. Arestatul Josef Grünlich e condamnat la o lună de Închisoare, după care va fi repatriat. Arestata Coral Musker este condamnată la douăzeci și patru de ore de Închisoare și va fi repatriată. Arestatul... Dr. Czinner Îl Întrerupse: — Mă pot adresa curții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
la o lună de Închisoare, după care va fi repatriat. Arestata Coral Musker este condamnată la douăzeci și patru de ore de Închisoare și va fi repatriată. Arestatul... Dr. Czinner Îl Întrerupse: — Mă pot adresa curții Înainte de-a se pronunța sentința? Colonelul Hartep aruncă o privire rapidă spre fereastră: era Închisă; la santinele: fețele lor disciplinate erau impasibile și absente. Da, spuse el. Maiorul Petkovici se făcu purpuriu la față. — Imposibil, spuse el. Absolut imposibil. Instrucțiunea 27a. Arestatul poate să vorbească doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
gaura din mănușa doctorului Czinner. — Ar fi cu totul neregulamentar, Îi dădea Înainte maiorul Petkovici În timp ce cu o mână bâjbâia absent pe sub masă ca să-și găsească câinele, pe care-l trase de urechi. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, spuse colonelul Hartep și apoi i se adresă doctorului Czinner. — Știți la fel de bine ca și mine, spuse el cu blândețe, că nimic din ce-ați spune nu va schimba verdictul. Dar dacă țineți neapărat, dacă vă ajută la ceva să vorbiți, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lui s-ar fi revărsat Împotriva lor. Blândețea și politețea Îl reduseră pentru moment la tăcere. Se simți iarăși invidios pe calitățile pe care doar Încrederea În sine și puterea le pot da cuiva. În fața așteptării tăcute și binevoitoare a colonelului Hartep avea limba legată. Căpitanul Alexici deschise ochii și Îi Închise iarăși. Doctorul spuse rar: — Medaliile acestea le-ați câștigat servindu-vă patria În timpul războiului. Eu nu am medalii, pentru că Îmi iubesc patria mult prea mult. Eu nu lupt pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]