9,252 matches
-
întunericul de deasupra, prindeau viață pentru o clipă, înainte de a cădea pe pământ. Cununa sărutului, pe care Rosemary o împletea cu multă conștiinciozitate din ramuri de brad la fiecare Crăciun, așa cum o învățase mama, atârna în dreptul ferestrei, împodobită cu globuri colorate și lumânări, portocale și păsări cu cozi lungi și ramuri de vâsc; apoi am văzut-o pe sora mea urcându-se pe un scaun să aprindă lumânările. După ce a pâlpâit o clipă, flacăra lor s-a înălțat strălucind cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
samurai. Mi-am ascuns fața în mâini. Ambulanța sosi. 26 În jurul patului lui Georgie era o atmosferă animată și totodată febrilă. Eram toți acolo, ca o familie reunită la patul unui copil bolnav. Pe cuvertura patului erau împrăștiate ambalaje viu colorate, cutii cu bomboane, animale de jucărie, cărți din colecția „Penguin”, țigări de proveniență exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o atmosferă de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară pe masă mici teancuri de bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-o văzusem pe fata care privea lumea cu ochi Îndrăzneți și blazați În același timp, ca și când ar fi văzut destul, aveam ceva În comun cu ea. După plecarea lui Wickert am Început să frunzăresc printre amintirile comune, printre imaginile colorate țipător, În culori nervoase, după care m-am oprit. Chiar aveam? Ce Împărțisem eu cu Dora, În afară de câteva articole de Îmbrăcăminte și tipuri de comportament? Nu, acum serios. De azi-dimineață de când m-am trezit, la șase zile după ce am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vezi ce faci cu prada. Și, adoptând postura femeii În manta roșie de pe reproducerea din spatele ei, adăugă: Ai Încredere În Dora asta, ea știe totul despre corupție. Acestea trebuie să se fi Întâmplat chiar Înainte de Paști, pentru că-mi amintesc fundițele colorate și ouăle din hârtie care atârnau la porți când ne apropiam de fundație. Am urcat pe aceleași scări pe care, acum un deceniu, fusese făcută poza de grup din ziarul pe care Dora mi-l Îndesase În buzunarul hainei („Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ca să nu fiu complet orbit, Îmi plimbam privirea aiurea. În planul Îndepărtat, pe peretele din capăt atârna o sabie Într-o teacă prăfuită și câteva diplome; mai aproape de mine am deslușit o hartă a orașului plină de ace de gămălie colorate, creând trasee care se intersectau; iar În imediata mea apropiere se afla o fotografie Înrămată. M-am aplecat În față și am privit-o atent. Spre surprinderea mea, În prim-plan l-am descoperit pe Wickert, cu zece ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără să fac ceva de neiertat, fără să mi se spună să-mi fac bagajele și să plec. Dar ce anume o fi la mijloc? Mamă, sunt eu, băiețelul care petrece seri întregi înainte de începerea școlii, trecându-și în orarul colorat numele materiilor, caligrafiindu-le cu caractere engleze vechi, sunt băiețelul care atașează răbdător rezerve de hârtie dictando și velină pe lângă cantitatea prinsă-n caietul mecanic, necesară unui trimestru școlar. Întotdeauna am la mine un pieptene și o batistă curată; niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreodată rostind cuvântul negrotei în prezența mea, o să-i bag un pumnal adevărat în inima aia de bigot. Ați înțeles ce-am zis? Nu-mi pasă că-i put hainele ca dracu’ când vine acasă după ce-a strâns datoriile coloraților, de trebuie agățate în pivniță, să se aerisească. Nu-mi pasă că ăia aproape-l scot din minți nerespectând termenele ratelor. E și ăsta un motiv pentru care-i compătimesc, fir-ar să fie, pentru care simpatizez cu ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o casă locuită de goi - și apoi ajung în Irvington și e ceva de groază: nu numai că în fiecare salon e un brad superb împodobit și luminat, dar până și casele sunt unite între ele prin ghirlande de becuri colorate, care vestesc lumii creștinismul locatarilor, iar la fonograf răsună necontenit acordurile colindului Stille Nacht, se revarsă în stradă ca și cum - ca și cum? - ar fi imnul de stat, iar pe peluzele acoperite de omăt sunt instalate figurine miniaturale înfățișând scena Nașterii în iesle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
n-a fost decât un gest frumos pe care l-a făcut odată un fiu pentru tăticul lui. O mică răzbunare împotriva lui Lindabury pentru toate serile și duminicile petrecute de Jack Portnoy cu strângerea ratelor de asigurări prin cartierul coloraților. O mică recompensă suplimentară smulsă de la Boston & Northeastern pentru toți anii aceia de muncă și de exploatare. În exil În diminețile de duminică, dacă afară-i destul de cald, douăzeci de bărbați din cartier (în zilele terenului de dimensiuni reduse) se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau și mocneau pe lângă șine, atingeau frunze, tulpinițe, rămurele și fire de varză și se transformau În funingine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de șapte și nouă deveniră dinții mici și ascuțiți ai domnului Eckman; cele de șase, cinci și trei se rearanjară singure, ca Într-un film de animație, În ochii negri și lustruiți ai domnului Eckman. Comisioane sub forma unor baloane colorate plutiră deasupra vagonului, crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În scrisorile lor codificate săptămânale. Mai erau și alte lucruri despre care i-ar fi plăcut s-o Întrebe. Ea spusese că mahalalele sunt neschimbate și el putu simți sub picioare treptele povârnite din pasajele Înguste; se aplecă pe sub cârpele colorate aninate de-a curmezișul, Își duse batista la gură să oprească mirosul de câine, copii, carne stricată și excremente umane. Voia să știe dacă Își mai amintește cineva acolo de doctorul Czinner. Cunoscuse fiecare locuitor Într-un grad de intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
te crezi dumneata? Cunoștea răspunsul: proprietari de dugheană ieșiți la distracție, mergând la Budapesta cu agenția Cook pentru că era totuși ceva mai departe decât Ostende și pentru că se puteau lăuda apoi acasă c-au călătorit și ca să-și arate etichetele colorate ale hotelurilor ieftine lipite pe geamantane. Odinioară ar fi fost ea Însăși impresionată, dar Învățase să ia lucrurile mai ușor, să nu-și recunoască niciodată ignoranța, să știe despre ce-i vorba. — Cu cine crezi că stai de vorbă? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Herr Czinner, vă pot asigura de asta. Își răsucea fără Încetare nasturele de la vestă și părea a fi un vorbitor străin și neconvingător În aerul proaspăt iluminat al minții doctorului Czinner, populat cu adevăruri incontestabile, o față Înfometată, o cârpă colorată, un copil cu dureri, un bărbat Împleticindu-se pe urcușul spre Golgota. E vorba de un delict politic, Herr Czinner. O afacere cu un ziar. Mi s-a făcut o mare nedreptate, așa că a trebuit să fug. Am forțat geamantanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe sticlă se forma gheață. Când trecea cutia unui semnal sau lumina unei gări, imaginea acesteia era secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului său și se porni iarăși pe culoar. Trecu prin vagonul de serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
casă și că destinația lui era o pușcărie, pentru că În momentul acela Își simțea inima ușoară la gândul că se Întorcea la terasa berăriei lui Kruger, la parcul care Înota seara În lumina verzuie, la străzile povârnite și la cârpele colorate. La urma urmelor, Își spuse el, le voi vedea iarăși pe toate. Mă vor duce cu mașina de la Închisoare la tribunal. Și aceasta a fost și clipa În care și-a amintit cu irațională melancolie, că În locul berăriei fuseseră construite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
te-aș duce la Belgrad și mi-ai plăti oare tot atât de prompt și de drăguț? Dar scepticismul Îi trezi dorința și frustrarea, pentru că fata asta era argintărie polisată, În timp ce Coral, În cel mai bun caz, era o bucățică de sticlă colorată, cu o valoare mai degrabă sentimentală. Cea de aici avea valoare În sine. E genul care vrea mai mult decât bani, se gândi el, vrea un trup frumos care să-i răspundă propriilor dorințe, vrea spirit și educație. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la orice tentativă de a-l mai ajuta și Încercă să se refugieze În trecut, fugind din fața propriilor temeri, astfel Încât dacă și-ar fi putut gândurile unul altuia, hala s-ar fi umplut cu un amestec foarte ciudat. Sub becurile colorate ce formau titlul spectacolului It’s a Baby, un preot Își trecu sutana peste braț și se repezi asupra unei table negre, cu creta În mână. Câțiva copii Îl urmăreau, tachinându-l pe un altul, intrând și ieșind pe ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
egalitate cu oameni despre care considerase cândva că nu-i va Întâlni decât din cealaltă parte a baloților de mătase și a stivelor de hârtie igienică. Marile doamne care-l invitau la seratele lor literare erau Încântate de expresiile lui colorate. Ce farmec avea să etalezi un romancier care se trăgea dintr-o familie de prăvăliași dacă acesta nu aducea cu sine vagile rămășițe ale provenienței sale, ceva din izul de tejghea? Domnul Stein Îi aruncă o privire. — Cred că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
polo pe zăpadă, holul hotelului Park Hyatt de pe strada Neglinaia era ticsit de exact astfel de tipe și iubiții lor. Respectând tradiția noilor ruși, atât de incredibil de bogați, ceea ce mulțimii Îi lipsea la capitolul bun-gust era compensat de diamantele colorate și de blănurile albe. În Rusia nu se obișnuiește să Îți scoți haina de zibelină de pe tine, chiar dacă te afli Într-un loc unde este extrem de cald, cum ar fi holul unui hotel. Căci altfel cum ar putea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un copil în leagăn să se apuce de un hobby. Este uimitor cât de simplu e să o rupi cu trecutul. Oricât de nemiloasă ar fi viața, poți să mergi mai departe. Înveți să brodezi. Faci o veioză de sticlă colorată. Duc formele în bucătărie; pe lumină, văd că sunt albastre, gri și albe. Sunt din plastic rigid și casant. Niște cioburi minuscule. Șindrile, obloane și uluci minuscule. Trepte, coloane și tocuri minuscule. Nu-ți poți da seama dacă e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pagerul. E un număr pe care nu-l cunosc. Pagerul zice că este foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater însângerat care se cască în piciorul meu. Îl ține în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În noaptea asta suntem în Ohio, în Iowa sau Idaho; Mona doarme în spate. Părul roz al lui Helen stă umflat ca o pernă pe umărul meu. O văd pe Mona în oglinda retrovizoare, lățită printre cărțile și creioanele ei colorate. Stridie doarme. Asta-i viața mea acum. La bine și la greu. Cu bune și cu rele. Aceea a fost ultima zi bună de care am avut parte. N-am știut adevărul decât când m-am întors acasă. Gina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Domnului, zic eu. Și Helen zice: — Îmi iei niște floricele trase în caramel? Jos, pe pământ, departe, tot mai departe, Mona se uită prin agendă. În fiecare zi, numele țintei politice a lui Helen. Uitându-ne în sus, dincolo de luminile colorate, la cerul învăluit în noapte, suntem tot mai aproape de stele. Mona zicea odată că stelele sunt lucrul cel mai bun din viață. Pe de altă parte, acolo unde se duc oamenii după moarte nu se mai văd stelele. Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]