3,295 matches
-
Austro-Ungar, prezentați în Die Rumänen in Ungarn, Siebenbürgen und der Bukowina (1881), Ardealul (1893) și Românii din Ardeal (1910). Cunoscând ideile școlii etnopsihologice germane și opiniile lui Max Müller, el le aplică folclorului românesc. Face și câteva încercări de folclor comparat (Studie asupra maghiarilor, 1871). Cel mai mare interes i-l suscită basmele, pe care le-a cules încă elev fiind, cercetându-le apoi cu atenție. Are în vedere existența variantelor, explicată atât prin diferențele geografice și de timp, cât și
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
solidaritate, o specialitate europeană, e numită „una dintre puținele glorii meritate ale continentului nostru”. Insist asupra micului paragraf pentru că rezonanța lui e concentrică și redutabilă: atunci când a terminat facultatea, În 1928, dorea să continue În Europa studii de filosofie europeană comparată. Dar În 1928 a plecat În India, vrând să deprovincializeze ce nu a mai studiat de atunci decât cu tot cu experiența indiană și cu Întregul profil al anilor ’30, și de altfel mult mai incoerent pentru a vorbi despre un echilibru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
filologie (1899) cu două ample cercetări consacrate epocii și operei patriarhului Eftimie al Târnovei. Studiile, cele mai multe redactate în limba rusă, privind istoria și cultura românilor sau a slavilor de sud și a celorlalte popoare din Peninsula Balcanică, realizate din perspectivă comparată - Reminiscențe ale literaturii slave în Moldova (1882), Importanța romanisticii pentru știința slavă (1884), O nouă părere despre viața și activitatea lui Gr. Țamblac (1884), Nicolae Spătarul până la sosirea în Rusia (1885) ș.a. - i-au apărut în volume sau în revistele
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, București, 1992; ed. 2, București, 1998. Ediții: Zaharia Stancu interpretat de..., introd. edit., București, 1972; George Lesnea, Poeme, cu un portret de Ionel Teodoreanu, pref. edit., Iași, 1977; N. I. Popa, Studii de literatură comparată, pref. edit., Iași, 1981. Repere bibliografice: Florin Faifer, Preludii la o monografie „Zaharia Stancu”, CRC, 1973, 11; Paul Georgescu, „Zaharia Stancu interpretat de...”, LCF, 1974, 13; Nicolae Manolescu, Tineri critici, RL, 1975, 12; C. Sorescu, Sadoveniana, AFT, 1976, 7; Valeriu
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
Alessandro Baricco, Umberto Eco, Guido Ceronetti ș.a.) sau a tălmăcit cărți de interes cultural major, a editat (și transpus în românește) Istoria literaturii române de Mircea Popescu. O contribuție importantă a lui Ș. o constituie participarea, în cadrul sectorului de literatură comparată al Institutului „G. Călinescu” la elaborarea a două lucrări fundamentale: Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1859-1918) (I-III, 1980-1985; Premiul Academiei, 1982), sub coordonarea lui Ioan Lupu și a Corneliei Ștefănescu, și Bibliografia relațiilor literaturii române
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
analizând peste câțiva ani anecdotele lui Th. D. Speranția, va abdica de la principiile susținute anterior. S-a ocupat și de istoria și cultura poporului evreu, a alcătuit o bogată colecție de folclor în limba idiș, a scris studii de etnopsihologie comparată, cu privire specială asupra creației folclorice evreiești, precum și numeroase articole, unele polemice, privitoare la situația comunității evreiești din România. SCRIERI: Anecdote populare române cu privire la evrei. Cercetare critică, București, 1889; Poeziile populare colecția Alecsandri (1866) sau Cum trebuie culese și publicate
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
Cluj-Napoca. Debutează la „Tribuna” în 1968, colaborând ulterior și la „Steaua”, „Transilvania”, „Echinox”, „Familia”, „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Vatra” ș.a. Primul volum, Progresii, îi apare în 1972. Este prezent, cu studii importante, în volume colective: Probleme de literatură comparată și sociologie literară (1970), De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc (1982) ș.a. Participă la revizuirea unei bibliografii adnotate, la care lucrase Iosif Pervain, Românii în periodicele germane din Transilvania (1778-1840) (I-II, 1977-1983). Realizează
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
Samuel” din Cluj (1950-1952), apoi în învățământul superior, la Universitatea din Cluj. Este doctor în științe filologice din 1968, cu teza Ecouri literare universale în poezia lui George Coșbuc, profesor universitar din 1970 și șef al Catedrei de literatură română, comparată și teorie literară (1972-1985). În paralel, a lucrat în calitate de cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară din Cluj al Academiei RPR (1953-1954), redactor la „Tribuna” (1957-1959), coordonator al revistei bilingve „Pro Didactica” (1980-1989). De asemenea, conduce Catedra de română
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
unor investigații devotate, ci și al unui adevărat cult. Ediția Opere alese (I-VI, 1966-1982), contribuțiile privind biografia și opera, bibliografia Coșbuc, realizată în 1965 în colaborare cu Ioan Domșa (una dintre primele de acest gen apărute la noi), cercetarea comparată a poeziei constituie un corpus de lucrări temeinice. Istoricul literar investighează momentele biografiei lui Coșbuc, insistând asupra chestiunilor controversate (etapele formației intelectuale și universul lecturilor, activitatea publicistică și de traducător, manuscrisele etc.), fără a rămâne în perimetrul strict factologic. Materialul
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
182-199; Vrabie, Folcloristica, 424-425; Nicolae Bot, „Antologia basmului cult”, ST, 1969, 4; I. Oprișan, „Antologia basmului cult”, RITL, 1969, 3; V. Fanache, „Florile norocului”, TR, 1970, 3; M. Nițescu, „Florile norocului”, VR, 1970, 8; I. C. Chițimia, Folclor românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 398-399; Bârlea, Ist. folc., 573-574; Eugen Simion, Frumosul românesc, LCF, 1978, 16; Șerban Cioculescu, Lirica de gândire, FLC, 1978, 23; Ovidiu Papadima, „Legenda umanității”, „Scânteia”, 1978, 11 242; Silvia Ciubotaru, Romulus Vuia, „Studii de etnografie și folclor”, ALIL
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
Sf. Sava” din capitală, absolvite în 1906, își continuă studiile la München, Paris și Florența (Institutul Francez, anexă a Universității din Grenoble). La Paris obține licența în litere (cu specializare în limba italiană) (1910) și doctoratul de stat în literatura comparată (1913), cu teza Leopardi et la France, publicată la Paris în același an, considerată o contribuție valoroasă la studierea poetului în spațiul francez. Debutase în 1908 cu broșura Beethoven din scrisorile lui. Întors în țară, participă ca ofițer la campaniile
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
apoi urmează Facultatea de Filologie-Istorie, secția limba și literatura română, a Universității din Cluj (1956-1961). Angajat preparator la facultatea absolvită, urcă treptele didactice până la gradul de profesor (1993). Din 1990 va fi și șef al Catedrei de literatură română, literatură comparată și teoria literaturii (ulterior devenită Catedra de etnologie), între 1994 și 1998 decan al Facultății de Litere a Universității „Dimitrie Cantemir”, filiala din Târgu Mureș, iar din 2000 cercetător la Institutul „Arhiva de Folclor” al Academiei Române. Bursier Fulbright la University
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
din Chișinău, inspector al școlilor particulare din Basarabia (1927-1928), va ocupa funcția de conferențiar de limbi clasice la Facultatea de Teologie din Chișinău, iar din 1926 va fi asistent, conferențiar și din 1942 profesor de limba greacă și de gramatică comparată a limbilor indoeuropene la Universitatea din Iași. În urma epurărilor din 1948 este retrogradat ca asistent, apoi înlăturat din învățământ (1950), fiind repus în drepturi în 1955. Este membru al unor societăți științifice românești (Societatea Română de Lingvistică, Societatea de Studii
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
les langues indo-européennes (1949). Scrie câteva gramatici ale limbilor clasice: Gramatica limbii latine (1924), Gramatica limbii grecești (1935), Gramatica limbii sanscrite (1959), ultima fiind unica de acest gen elaborată în limba română. În 1981 Gh. Ivănescu publică, sub titlul Gramatica comparată a limbilor indoeuropene, cursul ținut de S. între 1939 și 1949. Cu destinație didactică, editează la Chișinău, frecvent în colaborare cu preotul Cicerone Iordăchescu, câteva „texte mici pentru prelegeri și exerciții de seminar” din scrieri ale lui Lactantius și Grigore
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
doctorat, Les Jours d’emprunt ou Les Jours de la vieille, susținută la Universitatea din Leipzig și apărută în revista „Romania”, în 1889. Pentru „Convorbiri literare”, unde mai publicase și înaintea plecării, Ș. a trimis de la Paris două studii de folclor comparat: Zilele babei și legenda Dochiei și Legenda Meșterului Manole la grecii moderni. Întors în țară, îl suplinește pe Hasdeu la Catedra de filologie comparată a Universității din București. Funcționează și ca profesor suplinitor de limba latină la Gimnaziul „Gh. Lazăr
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
literare”, unde mai publicase și înaintea plecării, Ș. a trimis de la Paris două studii de folclor comparat: Zilele babei și legenda Dochiei și Legenda Meșterului Manole la grecii moderni. Întors în țară, îl suplinește pe Hasdeu la Catedra de filologie comparată a Universității din București. Funcționează și ca profesor suplinitor de limba latină la Gimnaziul „Gh. Lazăr” și la Școala Normală Superioară. Numirea în 1890 la o catedră universitară declanșează proteste și inimiciții care, alimentate de-a lungul a doisprezece ani
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
special despre limba lui Rabelais, la a cărui editare critică a și participat (La Langue de Rabelais, I-II, 1922-1923, Les Problèmes littéraires du XVI-e siècle, 1927, L’Influence et la réputation de Rabelais, 1930), lucrări de semantică și etimologie comparată (La Création métaphorique en français et en roman (I-II, 1905-1907), Les Sources indigènes de l’étimologie française, I-III, 1925-1930, Autour des sources indigènes, 1935). Format în spiritul școlii neogramaticilor, dar mai cu seamă ca discipol al lui B.
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
și a artei - Alexandru A. Naum, Grigorescu și impresioniștii, Începuturile creștinismului și arta, Vechea artă creștină, M. Rădulescu, Transcendentalismul logic al lui Kant și psihologismul lui Fries, Eugen Boureanul, Dracul în basmele și credințele poporului român (o încercare de „mitologie comparată”) - indică preocuparea redactorilor pentru studierea culturii europene, dar și pentru încadrarea literaturii naționale în spațiul european, cum se vede și dintr-un articol al lui Teodor A. Naum, Clasicismul și cultura națională. De la numărul 3/1913, în rubrica „Însemnări culturale
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
1938), Văduva tristă (1942), Aceeași femeie (1943), Soarele răsare-n temniță (1945), Grișa (1945) Odiseu și Penelopa (1947), Doamna cea tirană (1949) ș.a. Domeniile în care S.-G. s-a impus ca o prestigioasă personalitate sunt însă germanistica și literatura comparată. El a înfățișat cititorilor români diverse aspecte ale literaturii germane, mai întâi în volumul Cercetări critice (1923), structurat în trei secțiuni, consacrate teoriei dramatice a lui Schiller, creației lui Hölderlin și „expresionismului dramatic”. După Lirica germană contimporană (1927), cuprinzând un
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
să le ilustreze cu eșantioane de analiză și interpretare din scrieri reprezentative. Notabilă este valorificarea ,,sceptică” și critică a metodelor, cărora Ț. le intuiește nu numai valoarea, ci și limitele. Între istorie literară și interpretare, combinând teoria genurilor cu analiza comparată, alt studiu, Balada romantică (2001), are în vedere configurarea și evoluția speciei în romantismul românesc, îi surprinde specificul, întrevăzut în depășirea modernă a epicului prin lirism și urmărit în contextul literaturii europene, de la Villon la Goethe, de la Uhland la Pușkin
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
cu glas înalt că „aceste curente bolnave” nu aduc decât „chaos, dezordonare în formă, obscuritate în fond, imoralitate în duh și carne”, toate cu grave efecte antisociale. Bun cunoscător al limbii și literaturii germane, T. face câteva cercetări de literatură comparată, încercând să prezinte receptarea unor autori în România. Cea mai reușită este Heinrich Heine și heinismul în literatura românească (1930), unde se schițează o biografie a poetului, precum și o scurtă caracterizare a poeziei sale, marcată de contradicțiile omului, oscilând între
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
2000 i se acordă Premiul revistei „Convorbiri literare” pentru anglistică. Este soția scriitorului Marius Tupan. Încă de la prima sa carte de critică, Scenarii și limbaje poetice, apărută în 1989, T. și-a fixat ca obiectiv cercetarea literaturii române în perspectivă comparată. Specializată în literatura anglo-americană, dar cunoscând deopotrivă literaturile germană și franceză, cu implicațiile lor filosofice, exegeta relevă vitalismul lui Lucian Blaga din drama Meșterul Manole în relație cu elanul vital din filosofia lui Henri Bergson sau din sculptura lui Auguste
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
Năsăud (1986-1990) și Facultatea de Litere, secția română-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1990-1995). După absolvire este asistent-cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” (1996-1998), apoi cadru didactic la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, unde predă literatura comparată. Debutează la „Tribuna” în 1990, iar editorial cu eseul Optzecismul și promisiunile postmodernismului în 1999 (Premiul Uniunii Scriitorilor). Mai colaborează la „Apostrof”, „Steaua”, „Vatra”, „Observator cultural”, „Echinox”, „Orizont”, „Poesis” ș.a. A făcut parte dintre autorii Dicționarului analitic de opere literare
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
secretar de stat în Ministerul Culturii (1993-1996), director la „Noua revistă română” (1996). Și-a luat doctoratul la Universitatea din București (1983). Profesor de sociologia literaturii la Facultatea de Sociologie a Universității din București, va fi și profesor de culturi comparate (1993-1998) și șef de catedră (1997-1998) la Facultatea de Științele Comunicării a Institutului Național de Informații, apoi profesor la Catedra de sociologie și literatura română a Universității „Spiru Haret” din București. În 2000 este ales senator din partea Partidului România Mare
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
u. secolului al XVII-lea și de mai târziu. Repere bibliografice: Tudor Vianu, Die Rezeption der Antike in der rumänischen Literatur, în Renaissance und Humanismus in Mittel- und Osteuropa, I, București, 1962, 328-334; Tudor Vianu, Studii de literatură universală și comparată, București, 1963, 559-563; Panaitescu, Începuturile, 202-211; Duțu, Coordonate, passim; P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, introd. Dan Horia Mazilu, București, 2000, 308-328; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Renașterea. Umanismul și dialogul artelor, București, 1971, 7-18; Panaitescu, Contribuții, 477-531; Ștefan Pascu, L’Humanisme
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]