986 matches
-
că n-am fost capabili să-l obținem prin noi Înșine. Μ Fuga de credința religioasă o realizează mai ales cei care simt că rigorile ei morale le limitează stările de mulțumire sau de fericire egoistă În care ei se complac. Μ Păcatul care este repetat Înfăptuit exprimă o stare de Îmbolnăvire a sufletului; el a reușit să ne schimbe modul obișnuit de a gândi, lăsând ca răul să devină stăpânul nostru! Μ Un alt paradox: putem să vedem bine cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
presiunii ce-o exercită conștiința asupra lor, ca de sub humă, În lumina de deasupra” (Trilogia culturii, 1969). Μ Tot ceea ce nu reușește să obțină atributul de „consecvent” se transformă, treptat, În arbitrar (În hazard). Dar, paradoxal, acel ceva care se complace În „Întâmplător” are proprietatea de a Încerca imposibilul... (sau, altfel spus, cunoaște farmecul aventurii). Μ Ceea ce ne Încântă mereu la un copil este disponibilitatea lui de a reacționa, În primul rând, printr-o reflexivitate impregnată de bunătate. Iată un fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu este altceva decât expresia nivelului psihic al fiecăruia: când, de exemplu, eul propriu este dispus să construiască În beneficiul societății sau să-l ajute În mod dezinteresat pe un altul, omul Își elevează condiția În lume; când, dimpotrivă, se complace În acte distructive sau denigratoare, când cultivă doar șiretenia, Înfumurarea și aroganța, când Își face un scop numai din obținerea unor plăceri senzuale sau a unor bunuri pământești, omul Își compromite existența, deoarece o obligă să-i servească doar lui
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
soți, dar și aici lucrurile se vor aranja până la urmă, printr-un compromis acceptat de ambele părți. Nici unul dintre parteneri nu va ieși destabilizat, culpabilizat, abătut din drumul lui de această supraveghere; dimpotrivă, el (sau ea) va continua să se complacă în promiscuitatea unor raporturi afective tipice familiei burgheze. De situație va profita în întregime spectatorul, singurul care asistă la disputele dintre soți, știind prea bine că o a treia persoană, pitită prin apropiere, este și ea martora involuntară a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
râdă ca un cântec alb de stea/ Cuba/ da". Nu reușește să transfigureze lumea pe care o reprezintă; după cincisprezece ani de exercițiu, mai scrie versuri ca A. Toma. În 1967, cu cele "Patruzeci și șase poezii de dragoste", se complace să versifice doar corect: Mi te-amintesc, iubire veche/ Frumoasă ești ca toamna la Văratic, stăpână peste nucii din livadă", sau: " Cum e somnul scris cu vise,/ frunzele-s cu toamnă scrise/ Cum albinele scriu miere în văzduh și în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în evidență tare de ordin psihologic acumulate în perioada instituționalizării, studiul a arătat că relațiile sociale ale acestor tineri sunt totuși afectate: fie că nu mai vor să audă nimic despre vechii lor tovarăși (mai ales fetele), fie că se complac în permanentizarea unei vieți sociale de grup, în tovărășia camarazilor din instituție. Problema reinserției sociale a tinerilor care au petrecut o lungă perioadă în instituții rezidențiale se dovedește a fi una dintre cele mai dificile. Noile măsuri privind pregătirea timpurie
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
În general însă, Petru Aruștei își refuză luxul de a recunoaște, cel puțin explicit, sursa autenticistă a suferinței prelucrate în text. Îi preferă, în schimb, infiltrațiile livrești de cea mai bună calitate. Grefate însă pe un temperament melancolic, care se complace (sau se lasă de bunăvoie) cotropit de spasmele anxietății, ale impetuozității luciferice. Poetul știe că adâncirea în fermentul imaginației dizolvă febra, angoasele, demonii ființei în viziune. Adică în creație. Am văzut că pentru poetul-pictor infernul sunt ceilalți, dar nici celelalte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
își dorește. Dar personajele sunt, chiar prin plăcerea de a povesti de dragul poveștilor și prin obsesia călătoriilor pentru satisfacția rătăcirii, dornice de o libertate la care uneori nu au acces din cauza îngrădirilor sociale. Și „întoarcerile” devin uneori imposibile, oamenii se complac în pesimism și cultivă compensator vorba de duh: istorisind, ei simt că devin mai buni. Chilipir de om pe jos (2002) este cea mai semnificativă scriere a lui L. Se folosește aici artificiul scrisorilor intercalate în poveștile cu miez, misive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
pentru ca puritatea sacrificiilor de azi să-și pună pecetea, indelebil, pe edificiul social de mâine. Nu e deloc pretențios să spunem că aceasta ar trebui să fie nota specifică a oricărui nou proiect de rezonanță socială. Cei care s-au complăcut în obediență și conformism trebuie să ia aminte la semnalul cuprins în gestul de la 22 decembrie. Să fie acest Crăciun îndelung așteptat și totuși sosit parcă fără veste momentul unui profound, sobru, purificator examen de conștiință pentru noi toți, acel
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lua, în noile împrejurări, o față mai umană. Ideologul ei en titre a socotit chiar că poate insista pentru o tranziție lentă spre un sistem care să împace doctrina comunistă cu noile exigențe, iar alți matadori ai regimului s-au complăcut într-un echivoc ce nu promitea nimic bun. Era firesc ca societatea să reacționeze, mai ales prin tinerii studioși, cerând o limpezire cât mai deplină. O reacție în lanț s-a produs așadar, de la Timișoara la București, de aici pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu legile dure ale competiției. O atare societate e dispusă a primi totul pe cale de ucaz și se mulțumește în genere cu destul de puțin pentru ca sarcina emisiei de ucazuri să devină relativ comodă. Stăpânul își cunoaște sluga, iar aceasta se complace în situația ei de făptură supusă, nevolnică, resemnată. Un paternalism anacronic, același în fond ca înainte de Revoluție, s-a erijat în sursă unică de remediere a răului. El mimează la nevoie discursul liberal, în timp ce faptele îl arată captiv al vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
abordează revoluția à la française, ceilalți într-un fel propriu, întemeiat pe solidarități ce nu implică atârnare. Rușii, în această viziune, înfruntă lumea apuseană și resping modelul francez (Herzen, Bakunin etc.), în timp ce reprezentanții popoarelor mai mici, românii de exemplu, se complac în discipolat și obediență, întorcându-se apoi repede la "jocurile ascunse ale diplomației", la compromis și negociere. Dimpotrivă, un Bakunin nu vedea în revoluția pașoptistă decât o comedie și recomanda întoarcerea la realitățile populare, la adevăr și sinceritate. Firește, e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
împinge pe individ să urmeze - fără a gândi și fără a se revolta - masa, mișcarea generală, turma. Prezența ei în vis indică probabil lipsa afirmării de sine, de personalitate și de autonomie. Subiectul suferă din cauza acestei stări sau, dimpotrivă, se complace, blocându-și prin urmare evoluția personală. Blândețea oii este totuși imortalizată de Saint-Exupéry în celebra frază «desenează-mi o oaie» din Micul Prinț, în moliciunea plăcută a lânii sale sau în faptul că numărăm oile pentru a scăpa de insomnie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
motiv, Barbu prețuiește operele matematice pentru că, în ele, identitatea subiectului se disipează total în structura pură a raționamentului, regăsindu-se, astfel într-o identitate spirituală mai cuprinzătoare: Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă superioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendență, întocmai ca în actul rațional al abstragerii [s.n.], spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teorema de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
apare firească, cum este și devenirea lui Tase Bojoceanu, acum ajuns unealtă a Siguranței. Din păcate, autorul dă frecvent curs habitudinilor sale de gazetar, aglomerând comentariile publicistice pe marginea unor aspecte, întâmplări, personalități reale, iar, pe de altă parte, se complace în descrierea unor scene de orgie, adesea fără vreo motivație epică. Aceste cusururi sunt și mai evidente în Pentr-un petec de negreață și Nea Nae. Într-o măsură, Andrei Vaia, eroul celui dintâi roman, este înrudit cu Nelu Azan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
la viață și păstrarea acesteia cu orice preț. Pampinea cunoaște legislația și o întărește prin exemple din erudiția sa. Pe femei nu le poate concepe decât ca pe niște ființe care iau inițiativa, acționează pentru binele lor și nu se complac doar în lamentații. Devine un factor activ, întreprinzător, are o lucidă capacitate de analiză a situației și a vremurilor pe care personajele le străbat. Le stimulează pe femei în luarea unei decizii privind salvarea personală. și cum aceasta nu poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
această slăbiciune omenească care îi era atât de nesuferită. Ca profesionist al filozofiei este foarte greu, aproape imposibil, să nu devii prea sensibil la impresia pe care o faci celor care te ascultă și te citesc și să nu te complaci în satisfacțiile pe care ți le oferă admirația lor.89 Iată de ce, pentru cel care aspiră la simplitate și puritate, îndeletnicirea profesională cu filozofia va reprezenta o mare primejdie.90 Sinceritatea, naturalețea, lipsa de afectare, însușiri omenești pe care le
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
exagerată a unei mulțumiri egoiste de sine. * „Am o foarte bună memorie pentru a uita.” (G. Stevenson) Este paradoxul „memoriei”, care, atunci cînd se află În slujba unei conștiințe Încărcate, sau comode, nu numai că-și potențează uitarea, ci se complace cu ea. * „Poți fi mîndru de tot ce ai făcut, dar ar trebui să fii mult mai mîndru de ceea ce n-ai făcut.” (Emil Cioran) Într-adevăr, adeseori „abținerile” ne definesc mai bine, decît „inițiativele”. * „Dacă vrei să-ți faci
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este mai greu să fii judecător Între prieteni, decît Între necunoscuți sau Între dușmani. * „Dacă viața ta a plăcut multora, nu poate să-ți placă și ție.” (P. Syrus) E de presupus că astfel te-ai Împăcat sau te-ai complăcut În a face multe compromisuri... * „CÎt este de trist cînd te cuceresc cei care te apără!” (P. Syrus) Firește, ar fi de preferat să ne lăsăm cuceriți nu de cei care ne lingușesc sau ne ocrotesc Într-un mod ipocrit
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
aptitudinilor care se află În noi, sînt solii prevestitori a ceea ce vom fi În stare să realizăm.” (J.W. Goethe) Evident, este vorba de acele „dorințe” care sînt sincere și realiste, și nu de visările amăgitoare ale celor care se complac să trăiască doar cu iluzii. * „Își atinge orice scop acela care amestecă utilul cu plăcutul.” (Horațiu) Cel care reușește această combinație, lucrează fără a realiza un sentiment al vîrstei sale, al presiunii timpului existențial. Actul de creație este, În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ajutați ei înșiși. Dar, în principal, precizează E, Berne (2006) este poziția mediocrilor, iar din punct de vedere clinic este paranoidă" (p. 115). Eu-Tu+ (Eu sunt nonOK, Tu ești OK ) Este situația persoanei care stă în umbră și se complace. "Din punct de vedere psihologic, este poziția "depresivă", iar din punct de vedere politic și social, o autoînjosire transmisă copiilor. În plan ocupațional, îi determină pe indivizi să prefere a trăi cu ajutorul favorurilor de toate felurile, mari și mici, și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sunt nonOK, Tu ești nonOK) Aceasta este poziția inutilității, a resemnării. Persoana se pune în poziția de spectator al ei înseși și al vieții, astfel încât nimic nu se apropie de ea sau să o atingă. Adesea defensivă și dezinteresată, se complace cu propriile-i slăbiciuni și își amână obligațiile pentru a doua zi sau chiar le uită. Preferă să nu ceară nimic decât să primescă un refuz. Ea are aversiune la schimbare, bea și mănâncă prea mut. Este incapabilă să fie
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stârnesc curiozitatea și interesul științific al medicilor prin raritatea și ineditul lor; d) Bolnavii imaginari, pentru care acuzele clinice nu au nici un fel de fundament organic-somatic sau fiziologic, fiind de fapt o „stare de spirit” maladivă în care aceștia se complac, sau, din punct de vedere psihanalitic, o „regresiune”; e) Simulanții sunt persoanele care în scopul obținerii unor avantaje, simulează diferite simptome clinice sau chiar boli. Kahana și Bibring propun o altă clasificare a tipurilor caracteriale de bolnavi, luând drept criteriu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orice activitate privind perceperea realului reclamă un efort psihologic important, resimțit în mod penibil de către subiect. Aceștia sunt persoane scrupuloase și permanent înclinate către introspecție. Orice acțiune din partea lor cere un efort penibil. Sunt persoane meticuloase, lente, serioase care se complac într-un moralism rigid și o abstractizare riguroasă. Personalitatea obsesională sau compulsivă. Acești indivizi au tendința de a verifica orice lucru, de a-și ritualiza activitățile, se îndoiesc permanent și își frământă mintea și ideile într-o manieră obsesivă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să accepte lucruri care se abat de la normele stabilite). 3. Fraternizarea: survine ca o consecință a imposibilității cadrului didactic de a domina situațiile apărute în clasă și / sau elevii. Aceasta pune dascălul în situația de a ceda, de a se complace, de „a se alia” cu elevii. 4. Strategia bazată pe ritual și rutină: respectând permanent aceeași algoritmi, cadrul didactic devine ușor previzibil; intervențiile acestuia vor fi standardizate și uniformizate. 5. Terapia ocupațională: constituie o alternativă posibilă și eficientă de intervenție
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]