2,274 matches
-
traducătoarei Mariana Ștefănescu, "Dicționarul khazar" (1998) și Partea lăuntrică a vântului sau roman despre Hero și Leandru (Editura Paralela 45, 2003). Această din urmă carte edificată în două părți, "Hero" (68 p.) și "Leandru" (75 p.), după principiile simetriei și complementarității, îmbină dicțiunea și imaginile aproape urmuziene cu repertoriul ficțiunii fabulos-insolite. Narațiunea pendulează între realul relatat canonic, epic, și suprarealul fantast și fantastic, cu intarsii poematice, aforistic-paremiologice. Heroneja Bukur, alias Hero, este studentă la Chimie și locuiește cu chirie în zona
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vedere, alături de necesitate, mărimea ajutorului: aici are loc impactul decisiv ce scoate în evidență poziția de forță a stărilor teritoriale (poziție care în timp a avut oscilații diverse) și reclamă dualismul între suveran și stările teritoriale. Acest dualism decurge din complementaritatea sferei de drept al principelui și stărilor și care poate fi cu certitudine stabilit, în mod exact, doar printr-un contract. Dacă în Dietele imperiale și teritoriale se tratează asupra acestor prestații, pe care suveranul nu le-ar putea obține
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
din Spania, unde stările au obținut chiar dreptul de a depune regele care nu respecta condițiile impuse la încoronare 107. În perioada secolelor XIV-XV, stările din toate țările Europei urmăreau să fixeze definitiv condiția lor colectivă în planul dreptului public. Complementaritatea sferei de drepturi și partajul suveranității puteau fi stabilite cât mai exact numai printr-un contract. Acesta nu se mai realiza de la individ la individ, ci de la suveran la stările organizate corporativ: drepturile din contract (charta, pacta conventa) sunt drepturi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Premiul revistei "Poesis" pentru debut (1992) și Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1998). Tentația criticului preocupat de opera lui Radu Andriescu este de a-i vedea cele două laturi, de teoretician literar, respectiv cea de poet, într-o relație de complementaritate sau chiar de conjuncție. Într-adevăr, între cele două există măcar un set evident de canale, paralelisme și influențe profitabile, dacă nu cumva chiar un sistem coerent de vase comunicante. Nu e greu de sesizat, bunăoară, faptul că dintre lecturile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
XXI, Iași, 2010); în fine, Roșu nefast și Translare în pictură din Clinica de metafore (Princeps Edit Multimedia, Iași, 2013). Mai mult decât atât, în fiecare dintre cărțile Mariei Mănucă există cel puțin câte o artă poetică articulată pe principiul complementarității dintre cele două arte. Deloc întâmplător, poemul cu funcția de uvertură a cărții care urmărește, programatic, nașterea acestei noi alterități creatoare (cu pași rezumați în textul care se numește chiar După vernisaj: "Tablourile s-au tras în umbră./ Au intrat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pământ". În volumele ulterioare ale Mariei Mănucă, certitudinea acestui nou rost al demersului creator revine însă din ce în ce mai frecvent în atenția poetei, ba chiar, de la un moment dat încolo, devine dominanta tematică a textelor. Renunțând la echivalarea directă sau la obsesia complementarității ambelor forme de expresie estetică pe care le stăpânește, ea preferă să apeleze uzual la strategia sublimării sau a anamorfozei pentru a-și revela profilul interior, particularizat de ceea ce poeta (în viața de toate zilele, medic!) numește "etiopatogenia singurătății și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fapt ce se datoreaza acțiunilor femeilor și dorinței lor de a ieși dincolo de limitele impuse sexului lor. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, situația evoluează mult, apare "feminismul" în sensul modern: femeile formulează cerințe radicale, pledează pentru o egalitate și complementaritate a sexelor. Feminismul, marea noutate a secolului, a precipitat nașterea Femeii noi. Feminismul scoate la iveală faptul că divergențele, chiar în problema feminină, nu sunt legate de sex, ci traversează ambele sexe. Prin feminism femeile au putut să-și creeze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
arată Michèle Sarde în monografia Regards sur leș Françaises: Xe-XXe siècle [1983], prezintă interes prin singularitatea fenomenelor ce se deosebesc de cele universale sau occidentale: dragostea curteneasca, tradiția saloanelor, triunghiul amoros, venalitatea sporită, succedarea militantelor în timpul revoluțiilor, valorificarea diferenței și complementarității în mișcarea feministă de astăzi etc. Justine Delacy se întreabă în articolul "How French Women Go that Way and How to Handle them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât de târziu și presupune că acest fapt se datoreaza
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
son art" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.131]. Altele însă sunt repede pervertite de moravurile Parisului. În acest mod, în interiorul unui român sau al unui ciclu românesc se organizează un sistem de personaje, o ierarhie, bazată pe contrast, paralelism, complementaritate, diversitate etc. Astfel, Stendhal a edificat un contrast între iubirea adevărată a provincialei Mme de Renal și dragostea inventată sau vanitoasa a Parizienei Mathilde de La Mole. În L'Education sentimentale, burgheza comme îl faut Mme Arnoux este femeia inaccesibila, în comparație cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cum menționează M.Ozouf [1999, p.69] pe parcursul secolului al XIX-lea coexista modelul aristocratic cu modelul de egalitate visata și inaugurată de unii din revoluționarii novatori, cum a fost Condorcet; și un al treilea model, care este cel al complementarității sexelor, al separării rolurilor și al separării dintre sfera privată și cea publică a existenței. 32 "Leș femmes, selon Rosanette, étaient nées exclusivement pour l'amour ou pour élever des enfants, pour tenir un ménage. D'après Mlle Vatnaz, la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de specialitate. Este provocarea intelectualului lucid, nemulțumit de aroganța viziunii tehnocratice asupra societății, în general, și a economiei, în special, sceptic față de pretenția de omnisciență a meliorismului, în care progresul material se substituie perfect progresului spiritual, fără nici o relație de complementaritate, și uimit față cu situarea exclusivă sub imperiul clipei. Cu mulți ani în urmă, cînd modelele de inginerie socială păreau să întemeieze politici pentru fabricarea paradisului terestru, Wilhelm Ropke scria în The Social Crisis of Our Time: "Un mare număr
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cea care structurează, reunește și ordonează elementele unui sistem economic. Ea combină variate tipuri de relații, dependențe și interacțiuni, intercomunicări și procese, fiind un proces morfogenetic, ce generează și transformă forme economice, astfel formîndu-se pe sine. Ea valorizează raporturile de complementaritate și de concurență care există între elementele sistemului economic. Căci unitatea complexă a sistemului creează antagonismul, însă tot ea îl respinge. Deci nu există organizare fără dezorganizare și invers. Cu cît complexitatea sistemului este mai mare, cu atît este și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fără dezorganizare și invers. Cu cît complexitatea sistemului este mai mare, cu atît este și dezorganizarea mai prezentă, dar și capacitatea sistemului de a depăși entropia este mai ridicată. În cadrul ordinii sistemice apare un antagonism potențial și simultan apare o complementaritate potențială între elementele și actorii sistemului economic. Sistemul economic și subsistemele sale nu reprezintă unități separate. Pe de o parte, sistemul impune elementelor sale o anumită organizare, anumite constrîngeri și restricții, pe de altă parte el le oferă permisiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
importante cu cît sistemul este mai complex. Complexitatea e dată atît de numărul de subsisteme componente, cît și de calitatea și de diversitatea acestora. Ea se naște din combinațiile multiple între sistem și subsistemele componente, cu toate incertitudinile, opozițiile și complementaritățile lor. Această complexitate determină uneori apariția de noi structuri și provoacă schimbări în cadrul organizațional al sistemului. Acesta se dezvoltă astfel, pe baza principiilor ierarhiei și specializării funcționale. Pentru a crește în complexitate, sistemele au nevoie de o sporire a dezordinii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și multireferențială. Holismul și spiritul analitic nu se opun, ci se presupun, sunt instrumente ale aceleiași cunoașteri a realității. De aici, de pildă, termenul de glocalizare, care integrează aspectul global și cel local într-un singur proces, ținînd seama de complementaritatea lor. De asemenea, elementele statice interferează cu cele dinamice, în căutarea unui echilibru. Sistemele economice trebuie analizate în evoluție, iar deci-ziile și acțiunile care îl privesc trebuie să țină seama de această dinamică. Astfel, ele vor structura și restructura realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
maximă, în condițiile unor costuri minime. Sistemele complexe au o logică de funcționare și de evoluție diferită de sistemele simple. Ele sunt caracterizate de o dezordine creatoare, ce permite autoorganizarea, și de interferențe multiple. Ele prezintă o ambiguitate permanentă a complementarității și competiției, care influențează decisiv comportamentul actorilor economici. Un sistem complex cunoaște mai puține restricții, dar potențialul său de autoorganizare este superior, ca și capacitatea de permanentă schimbare, sau evoluție. El este slab ierarhizat și slab specializat, este mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
performanțe economice. De fapt, China își trăiește propria tranziție, oferind lumii o cale pe cît de interesantă, pe atît de provocatoare. Cum să îmbini în practică două sisteme economico-sociale teoretic opuse? Principiul "o țară, două sisteme" nu aplică, de fapt, complementaritatea acestora? Cum se împacă celebrele "zone economice speciale" curat capitaliste cu o administrație centralizată și o politică de fier? Sunt viabile aceste transformări? Ce formulă de stat postmodernă vom întîlni la capătul (căpătîiul?) lor? Oricum, construcția este una originală. "Să
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
E vizibilă, însă, o îngrijorătoare criză morală, populația e îmbătrînită, iar multe valori tradiționale s-au pierdut. Pare autentică impresia unui final de ciclu de evoluție. Vestul are nevoie de sînge proaspăt, iar integrarea Estului este imperios necesară, prin suma complementarităților multiple. Europa e ca un castel de cărți. Dacă nu reușim să creăm șanse de viață în Est și dacă democrația nu devine credibilă, întreg continentul va fi afectat. Nu trebuie să ne irosim în orgolii naționale, singura șansă e
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
anumite opere literare, în liceu. Există, de altfel, opțiuni fundamentate și demonstrații convingătoare în acest sens. Invocând doar câteva cazuri, putem cita, de exemplu, analize ale literaturii ca discurs; ne-am oprit la două lucrări care, prin titluri chiar, ilustrează complementaritatea (dacă nu similitudinea) domeniilor numite anterior: Dominique Maingueneau, Pragmatique pour le discours littéraire (2005), cu analize pe un corpus de texte literare aparținând unor mari autori francezi din diverse epoci (vezi, de același, Linguistique pour le texte littéraire 4, 2005
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este un animal realist și constructivist. Bineînțeles, absența realității (a constrîngerilor exterioare) este la fel de greu de demonstrat ca și existența sa. Teoria omului și a lumii pe care o propunem este una "complementară". Accepțiunea pe care o dăm ideii de "complementaritate" este definită de Niels Bohr, în 1927, odată cu crearea mecanicii cuantice 169. Fizicienii se confruntau cu paradoxuri și incoerențe, mai ales în privința dualității unde/corpusculi. De exemplu, anumite experiențe justificau teoria ondulatorie, altele confirmau explicația corpusculară a luminii. Soluția propusă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lumina este ondulatorie și corpusculară. Nu trebuie să alegem între cele două viziuni, sinteza nu este posibilă între teorii care se opun, fizica nu poate rezolva contradicțiile, fizicianul trebuie să le accepte și să le expliciteze. Bohr dă termenului de "complementaritate" un sens nou și precis: o relație între "două moduri de descriere care se exclud reciproc", dar care sunt "în mod egal necesare". Al doilea aspect al definiției ia în calcul exhaustivitatea: juxtapunerea celor două serii de descriere constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se referă la imposibilitatea unei reprezentări unificate. Exhaustiv nu însemnă imagine unică: fizica nu poate construi o reprezentare unificată a luminii (există, pe de o parte, imaginea luminii ca fenomen corpuscular, și, de cealaltă parte, imaginea luminii ca fenomen ondulatoriu). "Complementaritatea" reprezintă, pentru Bohr, o idee care se aplică tuturor științelor (biologia comportă o viziune mecanicistă și una finalistă), tuturor cunoștințelor și experiențelor umane. Teoria omului și a lumii pe care o propunem este "complementară" în sensul în care ea postulează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
În a doua fază, nevoia de a se simți mai bine va duce la o pierdere a controlului alimentar și la elanuri compulsive spre mâncare, mai ales dulciuri. Cei doi stimuli (siluetă și ciocolată) se potrivesc destul de bine în această complementaritate a mecanismelor psihologice. Să începem prin a aborda primul aspect a acestei mișcări de balans, adică emoțiile negative provocate de idealul de siluetă feminină. Imaginea idealizată a femeii și emoțiile negative Un experiment realizat de psihologul Gayle Bessenoff a arătat
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
X. • Dacă Eî < 0, cele două bunuri sînt complementare, o variație a lui Py antrenînd o variație mai puțin decît proporțională și în sens invers a consumului lui X. • Dacă Eî < 1, se spune că avem de-a face cu "complementarități strînse", o variație a lui Py antrenînd o variație mai mult decît proporțională și în sens invers a consumului lui X. 6.2. CEREREA ȘI VENITUL 6.2.1. Funcția cererii Construcția grafică a curbei cererii în funcție de venit urmează aceeași
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de natură economică. Astfel, integrarea supranațională permite actorilor în cauză accesul la o piață mai vastă și încadrarea fiecărei provincii într-o așa-zisă economie de scară. De asemenea, permite o structură mai diversificată a producției, deschisă diferitelor compensări sau complementarități între provincii și între diferitele sectoare economice. Mai mult, asemenea entități sau rețele pot furniza avantaje superioare în materie de bunuri colective, infrastructură și ameliorarea raporturilor de forță cu exteriorul. Globalizarea poate favoriza dezintegrarea regională. O dată cu deschiderea frontierelor, piața optimă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]