13,536 matches
-
Brătianu și - unde au ajuns și au stat întemnițați cu anii Nichifor Crainic, Radu Gyr, Petre Pandrea, C. Noica, Vasile Voiculescu, N. Steinhardt, Vladimir Streinu, Dinu Pillat, Al. Paleologu, Sergiu Al. George, I. D. Sârbu, Nicolae Balotă și încă mulți alții. Comuniștii nu știau decât să se folosească de intelectuali pentru propriile scopuri politice și unii dintre aceștia, din oportunism sau naivitate, au acceptat să colaboreze, fără să-și dea seama că erau doar niște bieți "tovarăși de drum", eliminați și chiar
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
evidentă. Vom avea o parodie de Bildungsroman, numele eroului, nu foarte nobil, trăgându-ne către zona socialismului cazanier, de formație mai curând socială decât intelectuală. Avansând în ficțiune, personajul îți devine chiar simpatic, nefiind nicidecum un erou de serie realist-socialistă (comunistul pur și dur, stahanovistul cu inima bătând în ritmul Partidului). Nu Ilie Cazane-pere este însă ținta șarjelor textuale, ci textul însuși, făcut să penduleze între standardul biografiilor comuniste exemplare și diferite registre epice distorsionante. "Eroul" este, cu toate calitățile și
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
postura de cronicar și cred că am reușit să ajung la performanțe aproape asemănătoare în privița (contra)timpului." Al doilea interviu este luat de Ilie Mihalcea scriitorului Radu Negrescu-Suțu. Tema: arborele genealogc al familiei Suțu și revendicările proprietăților confiscate de comuniști. După părerea mea, presa de scandal a denaturat intenționat toată povestea, îmi închipui pentru a vinde un tiraj sporit al ziarelor sau pentru a crea și amplifica un curent defavorabil în opinia publică din țară. Mătușa mea din Italia, Alexandra
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
pentru a crea și amplifica un curent defavorabil în opinia publică din țară. Mătușa mea din Italia, Alexandra Suțu, nepoata profesorului Suțu, în a cărui clinică din București a murit poetul Eminescu, a decis să revendice proprietățile familiei confiscate de comuniști. Presa a estimat valoarea lor la cam un miliard de euro, și superficia moșiilor la cam un sfert din Moldova, Oltenia și Dobrogea! Nu știu dacă e revendicarea secolului, dar ar putea fi secolul revendicărilor, deși eu sper ca rezolvarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
comparabile cu cele aplicate eroinei sovietice de către agenții Gestapo-ului. Cărți, filme și piese de teatru rulează această istorie a bravurii juvenile. E destul de firesc ca ea să fie preluată și actualizată, fie și cu modificarea condițiilor de front. Acum comuniștii, nu naziștii, te chinuiesc; dar bravura rămâne. După treizeci și opt de ani de la prima arestare, petrecută în 1952 (ediția întâi a cărții a apărut în 1990), Oana Orlea vorbește cu o notă de umor, cu o anumită relaxare, despre
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
vă scriu de pe lumea cealaltă pentru a susține ceea ce am știut dintotdeauna - viața e veșnică! De fapt însă, nu gândea așa întotdeauna, deoarece în general mult timp nu gândise. Persoană fină, un produs straniu al poporului sovietic modificat genetic de către comuniști, la început pur și simplu a trăit ca o floare sau ca o legumă, crezând în steaua ei norocoasă, a intrat în-tr-unul din institutele pedagogice care, firește, după perestroikă a devenit universitate. Fiind deșteaptă, a fost foarte slabă la învățătură
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
portar, mergea la biserică, bea vin alcoolizat, răspândea tipărituri samizdat și visa să scrie continuarea la "1984" a lui Orwel. Răspândea și ea tipărituri samizdat, ba chiar a scris o poezie care a avut o largă notorietate în cercuri restrânse. "Comuniștii sunt călăi"! Ar fi ajuns, vezi bine, amândoi la închisoare, dar tocmai atunci au bubuit vremurile noi și, după pelerinajele "la Pușkin" și confruntările cu "sovieticii fanatici" pe "Vasilievski Spusk", Iuri s-a apucat deodată să cumpere terenuri și să
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
adîncime, nazismul și comunismul. Ambele sînt mînate, precum unii profeți eretici medievali, de "dorința de a purifica lumea prin anihilarea unei categorii de ființe umane imaginate ca agenți ai corupției și încarnări ale răului"vi. "Nu mai puțin decît naziștii, comuniștii au fost obsedați de viziunea unei prodigioase lupte finale în care un grup de Ťaleșiť va distruge o tiranie globală și va instaura astfel o nouă epocă în istoria umanității. Tot astfel cum în apocalipsa nazistă Ťrasa arianăť va purifica
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
vrea permanent în război: război pe plan extern și război pe plan intern"x; pe naziști, care-și împingeau tot mai departe fronturile de luptă și nevoia de a stîrpi "viața care nu merită să fie trăită"; și, desigur, pe comuniști. Despre Lenin, istoricul Richard Pipes scria: "Liderul bolșevic a fost primul șef de stat care a abordat politica - atît cea externă cît și cea internă - ca pe un război în adevăratul înțeles al cuvîntului, un război al cărui scop nu
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
expresia acestei îngemănări în Imnul tinereții legionare, semnat de Radu Gyr: Pentru cei viteji zidim altare / Și-avem doar gloanțe pentru trădători!". Ura față de dușman întețește iubirea față de cei ce împărtășesc aceeași credință cu tine (și invers) și în versurile comuniștilor, precum în Lazăr de la Rusca: "crește ura în popor / în tot omul muncitor / pentru crunții bogătani" etc.; "Ura crește de cucută / pentru cei ce stau s-asmută (...) Crește tare, crește zid / dragostea pentru partid" (s.n.) (Dan Deșliu). Iubirea și ura
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Noi sîntem trupele de asalt, mergem direct la țintă, / Noi sîntem în primele rînduri, atacăm curajoși! / Cu fruntea scăldată în sudoarea muncii, stomacul gol de nemîncare, / Mîna plină de funingine și de bătături cuprinde arma."xvii. Sînt recuperate întocmai, de la comuniști, tema asaltului, cea a mîinii aspre care se înarmează hotărît, a înfrățirii muncitorului cu țăranul. Iar portretul luptătorilor, indiferent de cauză, etalează aceleași însemne ale muncii și ale înfometării care călesc, ascetic, voința. Diferența o face dușmanul, care trebuia, totuși
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
însemne ale muncii și ale înfometării care călesc, ascetic, voința. Diferența o face dușmanul, care trebuia, totuși, să poarte alt nume: "Astfel Tînăra Gardă este pregătită / Pentru lupta de clasă, / Numai cînd burghezii vor da socoteală / Vom fi eliberați." - la comuniști; iar, în varianta nazistă, cu ceva mai multe detalii de ținută militară și de bucurie a luptei: "Cu grenada la centură, cu arma pe umăr / Astfel trec trupele de asalt cuprinse de euforia victoriei! / Evreul începe să tremure, deschide repede
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
discuri, i-am publicat corespondență după ce a părăsit România (fiindcă muzeograful Romeo Drăghici mi-a comunicat fiecare epistola unde anunță popularizarea operei lui George Enescu). Dar mai ales, i-am fost confident la durerea interzicerii operei Oedipe de către oficialii comuniști după premiera din 1958, când am luptat - alături de colegul Micu Brediceanu - la reluarea în repertoriul primei noastre scene a acestei capodopere. În fine, de câte ori urc pe scena Ateneului Român, îmi revin în minte acele recitaluri ciudate ale pianistului Constantin Silveștri
Constantin Silvestri Un secol de nemurire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83953_a_85278]
-
prin insinuări până în anii '80, în romanele lui Marin Preda, Augustin Buzura sau Paul Georgescu. Personajele acestora din urmă (tânărul activist Niculae Moromete din Marele singuratic, medicul Ion Cristian din Orgolii, fost ilegalist) cred în posibilitatea unui "mai bine", sunt comuniști emancipați, melioriști pașnici, dar nu reformatori radicali, direcți și transparenți în negație. De aceea literatura lor nici nu ajunge la disidență, fiind doar subversivă, insinuantă, oblică, avându-și, fără îndoială, eficiența ei în eliberarea "gândirii captive". Disidența exprimă o ruptură
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
literatura scrisă pe felia modei. Dar acum ce pot să mai fac? L-am scris și aștept să apară. Comunismul este la modă mai ales pentru cei care nu l-au trăit, așa după cum erau de bonton cărțile despre lupta comuniștilor în ilegalitate, pe vremea dictaturii. în această lume croită după un buzunar virtual, trăia un scriitor tânăr și foarte talentat. El voia să scrie un roman de succes. Și cum în anul ăla se purtau cărțile despre homosexuali, s-a
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
critice dar nu se-ncumetă ori nu se-ndură. Și, bineînțeles, deși n-ar vrea să se plângă, face de multe ori parte dintre victime ori dintre urmașii lor. Securitatea i-a săltat manuscrisul, el era jenat de părinții săi comuniști, toată băbimea actuală e vinovată pentru ratarea plenară a tribului său etc. Direct sau nu, actualul narator al comunismului duce mai departe melodrama vieții comune, respectând din impuls colectiv și globalizator moda literară și cerințele ei, ca pe niște sarcini
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
crimă". Iluzia lui deșartă era pe deplin vindecată. "Apostolii" se dovediseră niște periculoși delincvenți de drept comun, le-am zice "teroriști", ahtiați să instaureze numai în interesul lor (material) o putere totalitară. Despre legionari sau simpatizanți legionari, ca și despre comuniști, vorbește în treacăt și E. Lovinescu, observându-i mai ales pe scriitorii care frecventau "Sburătorul". Astfel, Ion Barbu, marea lui descoperire, "al doilea promontoriu al modernismului liric românesc, cel dintâi fiind poezia lui Tudor Arghezi", se manifestă ca "furibund filogerman
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
legionarii". Eticheta de bolșevic e pusă și pe fruntea lui N. Carandino, prim redactor la ziarul "Facla", (cunoscut prin orientarea lui de stânga), a lui Eugen Jebeleanu, a lui D. Corbea, care trecuse, pare-se, de la Garda de Fier la comuniști, și cu toate că era moldovean de origine, la 1 august 1941 aștepta să se întoarcă rușii în Basarabia. Sunt însemnări fugare, cum sunt mai toate în Agende. E. Lovinescu e un democrat și un patriot al generației care luptase pentru realizarea
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
putința de a impune sub amenințare politica lor în Europa și în lume, sunt tocmai anii când Rusia a pus stăpânire pe jumătate din Europa, iar în Asia, China lui Cian Kai-Și, credincioasă americanilor, a căzut în întregime în mâna comuniștilor lui Mao Zedong" (p. 24). Concluzia tristă a autorului devine tragică dacă privim lucrurile din perspectiva disperării partizanilor români, măcelăriți de trupele armatei comuniste, convinși că dintr-un moment în altul vor auzi zgomotul salvatoarelor avioane americane. Chiar dacă, la capătul
Declinul hegemoniei americane? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7757_a_9082]
-
al celor care au părăsit România în perioada Dej de cel al pribegilor de mai târziu a fost evidențiat de reprezentanții ambelor categorii. Monica Lovinescu observa că, în timp ce inițial opțiunile politice diferite nu împiedicau nici prieteniile, nici "frontul unit" împotriva comuniștilor, ulterior au apărut disensiuni grave între românii de la Paris, încurajate de infiltrarea securistă activă după 1977, acțiune menită să "lucreze" acest exil la extrema lui dreaptă (J2, 236). Sanda Stolojan plasa și ea în momentul mișcării Goma manifestarea dezbinării și
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
de afirmarea profesională. În mărturiile cu privire la propriul exil, mulți scriitori stabiliți la Paris au consemnat motivele pentru care au părăsit România. În linii mari, ar fi vorba de două cauze principale, una moral-politică și alta estetică. Supuși îngrădirilor impuse de comuniști și uneori presați să coopereze cu securitatea, numeroși artiști au preferat să ia drumul surghiunului pentru a nu ceda la compromisuri. Pentru Ilie Constantin, prea puțin atras de ideea de a deveni subom prin colaborare cu puterea, stabilirea în Occident
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
cu Dora Pavel). Paradoxală pare motivația inițială a lui V. Ierunca, om de stânga în timpul războiului, curtat de noua putere care vedea în el un posibil tovarăș de drum: a plecat nu fiindcă ar fi avut ceva de suferit de pe urma comuniștilor, ci din greața de avantajele oferite de ei, deoarece nu mai ... suporta "binele" făcut lui de aceștia (T, 367). După ce a beneficiat din plin de favorurile sistemului, P. Dumitriu a decis să rămână în Occident pentru a-și răscumpăra prin
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
lizibilitate mai mult decât vădită. Katherine Verdery a scris o carte despre ceea ce ea a numit Viața politică a corpurilor moarte, adică despre toate acele statui dărâmate și dezmembrate ale liderilor oficiali care au tăiat și au spânzurat în vremea comuniștilor, toți la fel de avizi de embleme ca și sistemul monarhic pe care își propuseseră să-l răstoarne: regilor și miniștrilor le-au succedat, astfel, secretarii generali ai Partidului, torționarii și personalitățile cocoțate pe socluri întotdeauna impunătoare. Poporul i-a dat jos
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
unități și purtau uniforme militare de culoare verde. În drumul lor, treceau prin regiuni în care încă bântuia războiul civil. În ziua de 27 iulie 1949, bunica, Dr. Xia și prietenele apropiate ale mamei, mai toți oameni suspecți în ochii comuniștilor, au venit la gară pentru a-și lua rămas bun. Așteptând pe peron plecarea trenului, mama se simțea sfâșiată de sentimente contradictorii. O parte din inima ei se simțea ca o pasăre scăpată din colivie și liberă să zboare în
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
termina linia ferată. [...] Linia ruptă de cale ferată a fost numai începutul necazurilor. Trebuiau să-și continue drumul pe jos, să se strecoare printre armatele moșierilor locali, bandiți și unități de soldați ai Guomindangului, care fuseseră lăsați să lupte împotriva comuniștilor care avansau. În tot grupul nu existau decât trei puști, dintre care una a tatălui meu, dar la fiecare punct de oprire, autoritățile locale trimiteau un escadron de soldați cu câteva mitraliere ca să le servească de escortă. Trebuiau să parcurgă
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]