2,825 matches
-
și chiar duraseră un fel de palisadă. Dar, când auziră vestea, cu toții știură că le sunase ceasul și se grăbiră să se pregătească pentru moarte. Printre ei, soția lui Katsuyori stătea așezată ca și cum încă s-ar mai fi aflat în conacul ei din citadela interioară. Cu fața ca o floare albă, privea în jur, amețită. Femeile care o înconjurau izbucniseră în lacrimi. Dacă tot ne-a fost scris să ajungem aici, mai bine am fi rămas în castelul cel nou de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și primesc stipendiile de la clanul Akechi a fost ca și cum ar fi stat trei ani pe un pat de cuie. Toți vasalii și oamenii de rând din Azuchi au trecut pe lângă sala de banchet goală și au strigat insulte: „Ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zone libere. Erau necesare multe construcții pentru a termina refacerea celor vreo douăzeci de clădiri, care fuseseră distruse de foc în timpul războaielor civile din capitală. Dacă un vizitator mergea în direcția Străzii a Patra, dinspre poarta principală a templului, vedea conacul guvernatorului din Kyoto, cartierul samurailor și străzile unui oraș bine gospodărit. Dar, în partea de miazănoapte a orașului, mahalalele rămâneau ca niște insule, la fel cum fuseseră și în timpul shogunatului, iar o anumită alee lungă și îngustă încă își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
existat în toată capitala nici un om care să nu fi tresărit surprins sau să se fi repezit din pat, speriat de țipetele familiei. Un vacarm de zgomote și de voci începu să se înalțe curând din regiunea altminteri pașnică a conacelor nobilimii, care înconjurau Palatul Imperial. Cu toată zarva și ecourile copitelor de cai, părea să răsune însuși cerul orașului Kyoto. Zăpăceala orășenilor, însă, nu dură decât un moment, și de îndată ce nobilii și oamenii de rând înțeleseră situația, în casele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-se înapoi, Nobunaga se rezemă greu de oblonul din spatele lui. În același moment, dincolo de zidul dinspre apus avea loc o acțiune minoră. Un grup de vasali și infanteriști, sub comanda lui Murai Nagato și a fiului său, năvăliseră afară din conacul guvernatorului, care se afla în vecinătatea Templului Honno. Atacând din spate forțele de împresurare ale clanului Akechi, încercară să intre în curte pe poarta principală. În noaptea trecută, Nagato și fiul lui stătuseră de vorbă până târziu cu Nobunaga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai avea doar câteva momente până la sosirea trupelor inamice. Neglijența lui fusese totală și absolută. Dar vina nu era numai a lui Nagato. La fel de bine, puteau fi acuzați de neglijență toți cei ce locuiau în capitală sau care aveau acolo conace. — Se pare că afară sunt niște tulburări, i se spusese lui Nagato, când fusese trezit. Nu avea idee de amplitudinea evenimentelor. — O fi vreo încăierare, cine știe. Du-te și te uită, îi ordonă el unui vasal. Apoi, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
crezând că era pace și uitase cu desăvârșire că, de fapt, nu era decât o zi ca oricare alta a războiului civil. — Cum?! Clanul Akechi? Uluirea lui Nagato nu dură decât un moment. — Fir-ar să fie! Sări afară din conac, aproape fără altceva decât hainele de pe el. De cum văzu mulțimile compacte de oameni în armuri, călări, înarmați până-n dinți cu săbii și lănci, în ceața întunecoasă dinaintea zorilor, revenise grăbit în casă, îmbrăcase armura și pusese mâna pe sabie. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-și lase capul pe mâna unui nimeni. Moartea oricărui om e orânduită dinainte, așa că nici măcar după propria lui viață nu-i părea rău. Ceea ce regreta era că pierdea marea operă a vieții sale. Templul Myokaku se afla în apropiere. Conacul guvernatorului era și el în vecinătate. Și mai existau samuraii încartiruiți în oraș. Dacă, prin cine știe ce noroc, se lua legătura cu exteriorul, ar fi fost posibil să scape, își spunea Nobunaga. Pe de altă parte, acea inspirație sau mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ekei dădu din cap, solemn. Cei doi își amintiră în tăcere întâlnirea lor din Hachisuka, cu vreo douăzeci de ani în urmă, când Hikoemon încă mai era căpetenia unei bande de ronini și purta numele Koroku. În timpul șederii sale la conacul lui Hikoemon, Ekei auzise, pentru prima oară, de un extraordinar samurai tânăr, numit Kinoshita Tokichiro, care, ulterior, fusese luat în slujba lui Nobunaga, la Castelul Kiyosu. În acei ani de demult, când Hideyoshi încă avea un rang mult inferior generalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și primea oaspeți; la miezul nopții, revedea corespondența din provinciile îndepărtate; și, în zorii zilei, lua hotărâri privitoare la petițiile subordonaților. În fiecare zi, își mâna calul undeva, încă mestecând mâncarea de la ultima masă. Adeseori, avea un număr de destinații - conacul unui nobil de la curte, întâlniri, inspecții - și, recent, se îndreptase, în repetate rânduri, spre partea de miazănoapte a orașului Kyoto. Acolo, ordonase să se înceapă un enorm proiect de construcție. În incinta Templului Daitoku, începuse să clădească încă un templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lacul cu o corabie din Otsu. Hai să prânzim cu Maeda Geni, până se pregătește corabia. Se referea la omul pe care-l numise, recent, guvernator al orașului Kyoto. Nelăsându-i lui Kazumasa timp să refuze, Hideyoshi îl conduse la conacul guvernatorului. Curtea era măturată proaspăt, ca și cum musafirul ar fi fost așteptat, iar Geni îl primi pe Kazumasa extrem de curtenitor. Hideyoshi îl îndemna încontinuu pe Kazumasa să se destindă și, în timpul mesei, nu discutară despre nimic altceva decât castelul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
longue. O casă cu patru dormitoare, o marchiză, un salon mare, două bucătării (una de iarnă și alta de vară) și un chiosc superb din lemn, acoperit cu iederă. *** Între timp, mirii străbăteau lumea, dar Richard se gândea mereu la conacul lui frumos. Lotti era acum pentru el unica familie. Cu ea avea să-și împodobească reședința lui de la țară, conacul acela tipic englezesc pe care-l îndrăgea nespus. Vor discuta literatură si politică, Lotti va scrie, vor juca tenis, vor
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
și un chiosc superb din lemn, acoperit cu iederă. *** Între timp, mirii străbăteau lumea, dar Richard se gândea mereu la conacul lui frumos. Lotti era acum pentru el unica familie. Cu ea avea să-și împodobească reședința lui de la țară, conacul acela tipic englezesc pe care-l îndrăgea nespus. Vor discuta literatură si politică, Lotti va scrie, vor juca tenis, vor călări la cumpăna nopții, sub clar de lună și se vor scălda în apele atât de limpezi ale lacului ce
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
ales știe să lupte pentru ceea ceși dorește. Era centrul atenției oriunde se afla și declanșa spontan iubire sau invidie și intrigi meschine. Acum avea le moral en bas. Se mutau. Părinții ei, Richard și Lotti hotărâseră să revină la conacul din Anglia. Asta însemna că ea și Tudor se vor despărți. Era așa de frumos, de amuzant și de afectuos. Era fermecător și avea o conversație aleasă. Îl admira pentru felul strălucit în care interpreta orice bucată muzicală. Vioara vibra
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
satul Spanțov de pe malul Dunării. Se putea bucura aici de odihna oferită de liniștea satului românesc, cu peisajul său mirific dinspre baltă, încă nederanjat de mâna omului, cu undițele aruncate în Buld pe timp frumos, sau jucând table pe cerdacul conacului fermei pe vremea rea, privind din când în când până dincolo de Dunăre înălțimile Cadrilaterului, cu păduri, dinspre care în mai, venea în valuri parfumul teilor. Până într-o zi, de 19 iunie 1935, când citind în patul său, a închis
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
pe cât a fost de plin de succes (în ambele departamente, s-a descurcat magistral). Dar, din câte știu, pe Lucille n-au deranjat-o niciodată flagrantele devieri de la drumul cel drept ale soțului ei - atât a fost de mulțumită de conacul din Palm Beach, de avioanele private, de bijuteriile ei, de „căsuța“ cu șapte dormitoare din Southampton, de prezentările de modă din Paris și Milano, de bucătăreasa călătoare, de maseuza și de secretara ei, sau de reședința din Manhattan. Ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din cauza paharelor cu vodkă), capitularea lui în genunchi n-a reușit decât să mă aprindă și mai tare. — și care-i treaba cu mama ta care n-o place pe fosta ta prietenă... fiindcă n-a fost născută într-un conac? Sau pentru că era mult prea preocupată de cariera ei? Asta dovedește o mare îngustime a minții, Randall, și același lucru se poate spune și despre mine! — Mama chiar n-ar fi trebuit să spună asta despre Coral! N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
larg, și mai frumos, care parcă spunea: Las’ că ne descurcăm noi. Dar problema descurcatului nu se punea, cel puțin nu în mintea lui Tom. Habar n-avea cum se crește un copil și, chiar dacă ar fi locuit într-un conac cu douăsprezece camere și o grămadă de servitori, tot nu l-ar fi interesat nici cât negru sub unghie să devină înlocuitor de părinte pentru nepoata lui. Un copil normal ar fi fost destul de problematic, dar unul care refuza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
al cărui tată îl bate mereu, dar apoi scapă de violența de acasă, se duce în Anglia, unde muncește din greu, și ajunge foarte bogat, apoi se întoarce acasă și îi construiește bietei sale mame o casă mare cât un conac. Aștept ca tata să-mi răspundă, dar n-o face. Apropo, aveți cumva un tată ca al meu? Unul care pur și simplu nu îți răspunde atunci când vorbești cu el? Sau mi se întâmplă doar mie? E foarte enervant, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pur și simplu altele.) — Gata? zice Luke. — Categoric! spun și mă îndrept cu pași nesiguri spre el, blestemând ușor în gând noroiul. Pietrișul ne scârțâie sub picioare în drum spre hotel - și, trebuie să spun, sunt impresionată. E un vechi conac de țară, cu grădini frumoase, în care se află sculpturi moderne și cu cinematograf propriu, cum scrie în broșură. Luke a mai fost aici de câteva ori și zice că e hotelul lui favorit. Plus că aici vin tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dracu’ în praznic, în Somerset. Am oprit în fața unei clădiri vechi de culoarea mierii și mă uit pe geam curioasă. Deci așa arată o mânăstire. Nu mi se pare că arată în nici un fel - arată ca o școală sau un conac uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de o bucată de jad cu care se născuse. Jadul era rădăcina vieții lui. În cazul lui Mao, jadul său este inima poporului chinez. De ce Baoyu iubitul? se întreabă Jiang Ching. Oare Fairlynn încearcă să fie Taiyu, singurul suflet din conac care îl înțelege pe Baoyu? Azi-noapte am avut un vis groaznic, în care degetele închise la culoare, pătate, ale iubitului meu se jucau pe gâtul lui în timp ce citea articolul lui Fairlynn. Degetele i se mișcau delicat în sus și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vânătorii. Era deci o cunoscătoare. Și, întorcându-și calul, prințul se întrebă unde și în ce împrejurări dobândise ea acea cruzime rafinată. Însoțită de medicul ei, Guibert, Marioritza pornise de dimineață spre Păuna, casa de vânătoare a prințului. Un veritabil conac, bine întreținut, cu un singur cat, mai multe încăperi și o streașină largă, trasă peste cerdacul mare din față. Moșia avea loviști și braniști îngrijit delimitate prin graduri vii sau bariere de lemn. O întâmpinase Babic, umbra prințului. Merseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prin inimătc "O Țeapă prin inimă" — Să dea naiba! Susan avea, de obicei, grijă să nu înjure în prezența lui Milly, dar, de data asta, i-a scăpat. În fața ei, la capătul unei alei private foarte lungi, se ridica un conac alb, în stil georgian, cu o buclă pietruită aranjată în jurul unei fântâni ornamentale. — Știam că nu sunt săraci, dar habar n-aveam că sunt așa de bogați. Nick a continuat să privească înainte, fiind concentrat să evite un strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el. —O să fie absolut în regulă. De fapt, probabil c-o să fie foarte răsfățată și o să vrea să mai rămână. — Să ținem pumnii strânși. Nick a ridicat mâna stângă de pe volan, atât cât să reproducă gestul respectiv. Priory fusese un conac, care era transformat în hotel de vreo zece ani. De atunci nu mai fusese renovat, așa că era puțin cam coșcovit pe la colțuri, însă lipsa de stil era compensată de serviciile oferite de personalul prietenos și eficient, care se întrecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]