6,940 matches
-
extrem de încărcat. Referințele concrete care apar au ceva comic, neglijent: "într-o dimineață,/ să te trezești în brațe cu o realitate doldora,/ - ca producția de oțel pe cap de locuitor!" Altă dată apar scurte pasaje memorabile, un fel de istoriografii concentrate, dar la fel de metaforizate: "Era într-un sfîrșit de secol plăpînd,/ cînd oamenii mari era răspîndiți prin cămări de tot felul/ și priveau triști răsăritul-apusul prin gaura cheii." Tonul se ridică într-adevăr înspre volumele celelalte și mult mai multe lucruri
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
ingenuă, neexperimentată și lacomă de cunoaștere a copilului, a cărui privire limpede naratorul-scriitor știe să și-o reamintească. În acest mod violent contrastant se livrează o lume pasionat colorată, o umanitate bogată în tipuri și fizionomii expresive. Într-o frazare concentrată și alertă scriitorul folosește tușe viguroase, percutante; stilul său nu lâncezește niciodată, imaginile prind contur puternic și viața personajelor pare accelerată. S. are prea multe de spus, pare să nu aibă timp de analiză psihologică ori pentru descrierea poetic-fastuoasă a
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
Massimo Bontempelli, Alberto Savinio, Alberto Moravia, Curzio Malaparte, G. B. Angioletti, Arturo Loria, Dino Buzzati, Tomasi Landolfi, Italo Calvino, Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Două consistente capitole introductive - unul care precizează și nuanțează chestiunea examinată, altul care trasează, într-o manieră concentrată și totodată oportun detaliată, un tablou de ansamblu al dinamicii ideologiilor și practicilor literare în epoca avută în vedere -, precum și frecventele referiri comparative, observații și concluzii asigură o coerență de ansamblu. Reamintind și formulând cu pregnanță câteva însușiri definitorii ale
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
creștinului frica de oameni (iar împăratul nu este decât un om). Hipolit cheamă deci la o „nesupunere civilă” cu riscul pierderii vieții trupești, care nu este decât un „bun” secundar în raport cu viața veșnică a sufletului. În al doilea rând, inventarul concentrat prezentat mai sus vorbește despre tirani al căror orgoliu și a căror sete de putere au fost pedepsite de Dumnezeu: Nabucodonosor prin nebunie, ceilalți doi prin moarte violentă. Hipolit insistă asupra ideii pocăinței și convertirii acestora în fața morții. Ei își
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aservire totală a românilor. Prezența autorului în text, intervențiile patetice, pasajele cu aspect de pamflet, spiritul polemic și adresarea directă reușesc să învie adesea masa amorfă a documentelor. Când familiar oral, când înalt oratoric, stilul său produce expresii lapidare, sentențioase, concentrate, prin utilizarea unor elemente plastice sau lexicale de sorginte populară sau livrescă. Apreciată superlativ de generația pașoptistă românească, Hronica... a fost unul din izvoarele ideologiei acesteia. Ca profesor de poetică, Ș. și-a pus în practică abilitățile compunând câteva texte
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
al personalității, Eul are o dublă structură. Pe de o parte, el este imaginea a ceea ce se vede În afară, a ceea ce dă marca specificității ca prezență unică, pentru o anumită persoană, iar pe de altă parte, el este totalitatea concentrată a dispozițiilor virtuale, ale posibilităților de a fi specifice persoanei respective. Ambele aspecte conferă unicitatea tipologică și originalitatea persoanei respective. Eul cuprinde În interiorul lui acele dispoziții potențiale care sunt sursa tuturor manifestărilor și devenirilor persoanei respective, denumite de H. Tellenbach
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
consecințelor acesteia; - pe durata desfășurării acțiunii, ca factor de control sau de cenzură a acțiunii respective; - după Încheierea Îndeplinirii acțiunii respective, prin evaluarea consecințelor acesteia, sau a modului În care acțiunea respectivă a fost Îndeplinită. Toate aceste aspecte sunt exprimate concentrat În dictonul latin: Quidquid agis prudenter agas et respice finem. Ce este responsabilitatea? Este răspunderea morală sau prudența În acțiune, dar concomitent și o asumare a riscului, a consecințelor acțiunii Întreprinse. Ea este atitudinea care se opune șovăielii, Îndoielii sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trei calități; ce este, ce are și ce reprezintă. Trebuie să vedem În acestea, În primul rând faptul că omul este o valoare care reunește trei calități psiho-morale: a fi, a avea și a Însemna ceva specific. Toate acestea sunt concentrate și se manifestă sub forma existenței, În cursul procesualității devenirii acestuia. Aceste teme ale existenței concentrează În ele principalele probleme de viață pe care persoana și le pune ei Însăși, Încercând prin aceasta să se justifice și să se explice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fie că sunt puse În serviciul sinelui, fie că sunt oferite celorlalți. Formele sentimentelor morale Atât psihologii, cât și moraliștii și filosofii recunosc existența mai multor forme de sentimente morale. Le vom analiza În continuare. 1. Simpatia Simpatia este expresia concentrată a sentimentelor morale ale unei persoane. Ea semnifică Înțelegerea afectivă, precum și modul particular al unei persoane de a-l simți pe celălalt, În sensul de apropiere sufletească interioară. M. Scheler distinge În cadrul simpatiei patru modalități diferite: aă Împărtășirea imediată, directă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cum În egală măsură, ființa este măsura binelui. În felul acesta, ideea de bine se situează În vârful ierarhiei lumii inteligibile. Din punct de vedere etic, ideea de bine este cea care se conformează normelor morale, devenind prin aceasta expresia concentrată a idealurilor unei persoane, dincolo de orice utilitate, răspunzând exclusiv nevoii sau tendinței acesteia de a aspira fericire. Raportându-se În final, ca scop ultim, la realizarea stării de fericire, ideea de bine vizează atât persoana mea, cât și persoana celuilalt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caută să scoată În evidență, atunci când vorbesc despre modelele de existență, aspectele formale, sociale, de comunicare și relație interpersonală, creativitate etc. (J. Szczepanskiă. 3. Tipologiile culturale Acest grup de tipologii au, În primul rând, un pronunțat caracter valoric, fiind expresia concentrată a unor simboluri sau arhetipuri reprezentative În cadrul unor culturi. Tipurile desemnate de ele sunt expresia modului de viață al civilizațiilor care au construit culturile respective și aceste modele sunt reprezentative pentru civilizațiile date. Fr. Nietzsche distinge, În spațiul culturii clasice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
rigid, ca În coloniile insectelor sociale. Relațiile interumane nu sunt altceva decât rezultatul sublimării instinctelor, al pulsiunilor inconștientului de către acțiunea factorilor culturali represiv-modelatori. În sensul acesta, B. Malinowski spune că, Întotdeauna, „cultura Începe cu reprimarea instinctelor”. Aceste principii sunt expresia concentrată a rolului de cenzură morală pe care supraeul Îl exercită asupra eului colectiv al masei de cetățeni. Relațiile interumane constituie acea atmosferă umană care leagă membrii cetății sau care, dimpotrivă, Îi poate diviza, separa În grupe adverse, În funcție de Împrejurări, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
depășesc posibilitățile persoanei În lume. Amândoi se proiectează În transcendență, devenind astfel simboluri ale depășirii. Unul reușește, pe când celălalt se prăbușește. Eroul și personajul tragic sunt complementari, produse ale unei „separații interioare” a contradicțiilor persoanei. Ei exprimă, Într-o manieră concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să se substituie acesteia. Dar, prin aceste eforturi, atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar umanul. Se poate trage de aici o concluzie asupra umanismului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai sus privesc ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care le regăsim exprimate În două sensuri: În sens mitologic, așa cum sunt ele concentrate În mitul prometeic, și În sens filosofico-moral, așa cum sunt ele În opera lui Platon și Aristotel. Ambele sunt intim legate Între ele, motiv pentru care le vom trata În același cadru. 1. Mitul prometeic Această temă pune, pentru prima dată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de greu de controlat, Încât ar trebui excluse din uzul medical de către toți practicanții moderni”. Ar fi Într-adevăr mult mai bine să se evite În totalitate Întrebuințarea unor medicamente atât de puternice, mai ales când se folosesc În doze concentrate 27. Știința medicinei - staționarătc "Știința medicinei - staționară" La o vreme când toate celelalte științe și arte au Înregistrat progrese majore, este de-a dreptul trist să constați că medicina singură a rămas În urmă, că cercetătorii săi - refractari la orice
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Medicine in India”, The Journal of the Ganganatha Jha Kendriya Sanskrit Vidyapeetha 27, 1971, pt. 1-2, pp. 160-161). 25. Acest pasaj, unul dintre cele mai concise și utile pentru un portret al autorului, Îi arată limpede traiectoria științifică și sensul concentrat al descoperirii Asiei. La fel de clar rezultă caracterul său cosmopolit - aceste „tărâmuri ale medicinei” devin mai productive În Asia prin viziunea unei „republici”, nu fără a avea multiple conexiuni cu discursul orientalist european al epocii. 26. În fond, și Victor Jacquemont
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
yoghin. Este experiența stranie a lumii somnului profund care nu fracturează continuitatea conștiinței martor, lume cu totul deosebită de cea a treziei. Un comentariu literar la Yoga S¿tra?tc "Un comentariu literar la Yoga S¿tra ?" Experiența focului (atenția concentrată asupra jăraticului din șemineul casei sale) va duce Însă mult mai departe. Închizând ochii, descoperă uimit continuitatea imaginilor și, treptat, se cufundă Într-un „spectacol uluitor” În care vede orice Își dorește. Abia acum aflăm, pentru că Îi Întâlnește uimita imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ostentație, printr-o „autenticitate” aproape copilărească. Fără să violenteze limbajul, fără să șocheze, poetul sugerează cu naturalețe și simplitate, comunică semne-simboluri ale realității, oferind o percepție sincretică a lumii, de o concretețe și o acuitate senzorială extreme. Poemele sunt scurte, concentrate, materia poetică se strânge într-un nucleu de masă minimă și densitate maximă. În fond, S. este un (neo)modernist vizionar al „esențelor”, în descendență simbolistă, o structură lirică tensionată, atrasă când de expresionism, când de un imagism de tip
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
și prin comentarii critice, eseuri etc. Un atașament constant dovedește față de poezia lui Nichita Stănescu, din care traduce în 1969, vorbind despre importanța deosebită a volumului 11 elegii, a acestui „sistem hegelian al poeziei”, „expresia cea mai clară și mai concentrată a generației”. De asemenea, manifestă interes față de Emil Cioran (cu care a fost în corespondență), Paul Goma (despre care a publicat câteva eseuri în anii ’70), Norman Manea (despre care a scris în anii ’80) și față de alți reprezentanți ai
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
mai opri asupra unor narațiuni de mare întindere: romanele Animale bolnave de Nicolae Breban și Marele singuratic de Marin Preda. Pe de altă parte, apropierea de lirica lui Ion Caraion s-a datorat impulsului de a pătrunde sensul unor texte concentrate și de a găsi pentru imaginile cu o încărcătură simbolică specială corespondențe pe măsura mesajului din original. Transpunerea versurilor cuprinse în volumul Lied, das in der Flöte blieb nu a fost doar un exercițiu dificil de limbă, ci și un
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
apariție fusese oprită de cenzura comunistă în 1986, fiind reluată și tipărită abia după 1989. Cartea a primit câteva distincții la Cluj-Napoca, Oradea, Bacău și București, dintre care se detașează Opera Magna, premiu al Uniunii Scriitorilor (1995). Într-o ediție concentrată, selectivă, a fost publicată în 2000 sub titlul Dicționarul esențial al scriitorilor români. S. nu operează o distincție netă între critică și istorie literară, socotindu-le aspecte ale aceluiași proces de examinare a operei. Ideea este perceptibilă încă din Progresii
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
calul bătrân devenit o povară în curte. În drum spre locul de sacrificiu, dialoghează omenește cu el, apoi îl omoară și-l jupoaie de piele, supunându-se, astfel, pragmatismului lumii rurale. Nota lirică este totalmente absentă. E doar prezentarea rece, concentrată, a faptelor (Calul). Doi tineri ciobani, Stroe și Bâlea, surprind pe câmp o fată dormind și o violează. O replică brutală la vechile scrieri despre amorul câmpenesc. Scena pare filmată cu încetinitorul, fără comentarii, lăsând cititorul să înțeleagă evenimentele acestei
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
unor scurte poeme retorice și convenționale, în care efuziunea discursivă nu compensează deficitul de lirism. Accentul autobiografic, expresia aspră, sincopată, cu tentă de satiră, dar și de lamentație, produc rareori o atmosferă poetică originală. Înclinația satirică și tendința către formele concentrate se concretizează în câteva cicluri de epigrame. Stimulul cercului de epigramiști ploieșteni, precum și influența tutelară a lui Al. O. Teodoreanu sunt evidente în Epigrame (1938), Poante bahice și Epigrame (ambele din 1941). Orientarea către sonet devine aproape exclusivă în ultimele
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
cu același nume din volumul de debut. Aducând în prim-plan aceeași combinație insolită între orizontul științei și cel al literaturii, amplul poem se impune prin tensiunea generată de revelația tragismului unei civilizații alienate, lipsite de repere. Discursul liric, dens, concentrat, vorbește despre condiția omului contemporan, relevând dramatismul impactului cu o realitate degradată, pentru care toposul semnificativ este metropola generică. Sentimentului de dezolare („neantul se aude în lucruri”), omniprezent, poetul nu îi poate opune decât forța logosului(„numai cuvântul poate învia
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
pot duce la o stare de pseudodisociere a personalității; remarcăm o stare de epuizare a inteligenței și o rapidă schimbare a caracterului; apar tulburări de dispoziție afectivă și instabilitate nervoasă; obsesiile apar de regulă la persoanele închise în sine, izolate, concentrate și impresionabile, la timizii cu complexe de inferioritate; acestea sunt persoane inerte, inactive, dar cu o mare bogăție de idei de tip ruminativ; pe acest fond se nasc îndoieli, scrupule, obsesii, fobii, ezitări, pudoarea morbidă; crizele pubertare cu caracter episodic
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]