1,646 matches
-
toate imaginile ulterioare, servind ca existență pre-ontologică lor. Totodată, imaginea transcendentală devine și temeiul ontologic al existenței imaginii spontane, adesea întâlnită în pictura abstractă. Conținutul operei de artă poate fi interpretat ca o înșiruire de imagini simbolice care duc la concretizarea operei de artă, prin faptul că ele intermediază conexiunea cu conștiința subiectivă. Totodată, imaginea oferă durabilitate obiectului de artă. De exemplu, în cazul distrugerii unei sculpturi, un artist o poate reface cu ajutorul imaginii mentale. În cadrul anumitor arte imaginea conlucrează cu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artei. Orice formă de judecată ține de reflecția oglinzii ce oferă timpul necesar evaluării existenței din cadrul artei. Prin intermediul imaginii, obiectul de artă devine o entitate ireductibilă ce conlucrează cu simbolicul artei. Imaginea este elementul ontologic ce conduce și face posibilă concretizarea operei de artă. Artistul se identifică cu finalitatea creației și contemplă obiectul de artă. Totodată, obiectul de artă devine autonom, iar imaginea se desparte de ideea creatorului, semnificația sa devenind dependentă de imaginea transcendetală. Fiind autonom, obiectul de artă are
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
capitale, suntem invitați într-o lume a fantasticului și a fabulosului ce nu poate lua parte decât prin intermediul imaginației și exprienței estetice. Simbolul nu este doar elementul ontologic pentru înțelegere și descifrare a unei opere de artă, dar și pentru concretizarea sa prin intermediul participării la ceea ce oferă: o lume fantastică ce depășește realitatea. Orice obiect semnifică ceva nu doar prin însușirile sale, ci și prin actul simbolizator ce stimulează perceperea și ne încurajează să privim obiectul de artă în funcție de ceea ce exprimă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a anumitor obiecte de artă. Stratificarea operei de artă aduce anumite complicații în cadrul relației dintre obiectul artistic și obiectul estetic. Obiectul de artă autonom ce nu este expus nici unui fel de experiențe este obiectul însuși înțeles ca operă de artă. Concretizarea unui obiect de artă se face prin intermediul experienței estetice, proces ce duce la identificarea obiectului artistic cu obiectul estetic: opera de artă este prin excelență artistică și estetică. Orice obiect estetic prezintă o pluralitate de planuri subiective. Obiectivitatea este specifică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de artă poate fi real, abstract sau ideal și este constituit de o serie de straturi heterogene. Orice strat (strata) individual este autonom și independent, caracterizat de materia și de calitățile sale, precum și de rolul pe care îl are în concretizarea obiectului de artă. Opera de artă este un întreg, în timp ce conținutul ei nu poate fi descoperit decât prin contemplație. Diferențierea dintre arte constă în diferențierea dintre cuprinsul lor. Pentru Hartmann, "artele care înfățișează un material (Stoff), un subiect, o temă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
specifice doar operelor scrise (Schrifttum). În ceea ce privește straturile operei literare, Hartmann păstrează schema planurilor duale - din spate și din față - care corespunde raportului dintre apariție și contemplație. Ceea ce apare și poate fi văzut este cuvântul, în timp ce legătura dintre cuvinte duce la concretizarea operei scrise. Pe de altă parte, schematismul ingardian, complex prin structură, se prezintă sub forma de strata ontologice și are în vedere toate formele operei literare care pot fi distinse ca genuri. Pentru Ingarden straturile ontologice sunt: 1. Stratul sunetelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezentate și vicisitudinile lor34. Singurul strat problematic este cel al ideii ce necesită o înțelegere a rolului pe care "ideea" îl joacă în cadrul existenței operei literare. Divizarea operei literare în strata vizează înțelegerea ontologică a tuturor elementelor ce conduc la concretizarea operei de artă literare. Dimensiunea fenomenologică a operei literare ne face conștienți de termenii ontologici ce contribuie la finalizarea sa. Astfel, cuvântul, element central în definirea artelor scrise, este angajat în spațiul liber al jocului și în zona mitului. Prin intermediul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
copia realității întrucât spațialitatea tabloului cuprinde momentul imitației. Pentru Hartmann, imitația este și rămâne proprie picturii. Lucru care nu se aplică și în cadrul picturii abstracte, unde spațiul tabloului este un spațiul total al imaginației - momentul imaginației. Un lucru aparte în concretizarea tabloului îl joacă înrămarea sa. "El servește de-realizării, acționează împotriva iluziei neartistice"35, în timp ce de-realizarea este condiția esențială a tabloului pentru a fi operă de artă. 5.3. Sculptura Opera sculptată se aseamănă, în mare, cu pictura și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
perspective noi: opera de artă este inepuizabilă. Acest fenomen se poate vedea cel mai clar în tragedia greacă, prin Sofocle, Eschil sau prin modernii Shakespeare sau Goethe. Operele ale căror obiectivități sunt exterioare devin depedente în totalitate de istoricitatea lor. Concretizarea lor nu se poate face decât prin intuiție, care le activează doar ca produse istorice servind unui interes istoric. Conținutul lor nu poate fi descifrat decât prin întoarcerea la sistemul social al conceptelor și al procedeelor artistice din cadrul creației lor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Husserl înțelege acele părți ce pot fi înlăturate dintr-un întreg, în timp ce părțile abstracte ale unui obiect pot exista numai prin unitatea întregului. Opera de artă are astfel de proprietăți sau momente ce vin în compoziția sa, ducând la o concretizare ontologică a existenței sale. Unitatea operei de artă arată finitatea sa, i.e. existența unei opere literare ține de anumiți factori externi care duc la finalizarea sa ca operă de artă, în timp ce absența acestor factori exteriori ori suspendă opera de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
au ca scop evidențierea sentimentelor și a terorii. Orice formă de sentiment este dusă la extrem făcând din lector sau privitor un aliat al aperei de artă: prin intermediul contemplării, hiperbola poate fi dusă la extrem cu ajutorul imaginației. Contemplatorul ajută la concretizarea hiperbolei din cadrul operei de artă. Astfel, prin intermediul tropului exagerării se trece din real în fantastic, din existent în posibil. Opusă hiperbolei este litota care constrânge conținutul artistic și înțelesul său. Atât hiperbola cât și litota pot funcționa împreună în opera
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poate fi citit. Un trop ontologic folosit în mod corect este o sursă de înțelegere ce oferă, în mod figurat, un nou înțeles imaginii. Tropii pot schimba, de asemenea, percepția conținutului imaginii prin intermediul imaginației sau prin a lua parte la concretizarea operei de artă. Orice metodă de exprimare modifică imaginea și forțează contemplatorul să-și folosească imaginația și experiența estetică pentru înțelegerea completă a operei de artă. Atât imaginea, cât și limbajul dispun de o forță 45 intimă interioară ce se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca obiect autonom, este supusă acum unei stratificări ontologice, adică este formată dintr-o serie de straturi heterogene inter-relaționale. Aceste straturi sunt delimitate între ele, fără să se piardă legătura, și prezintă calități particulare, dar care conlucează și fac posibilă concretizarea operei de artă. Voi prezenta funcționalitatea straturilor în linia lui Ingarden urmând să arăt ce rol au tropii ontologici în concretizarea operei. Totodată, voi aplica stratificarea ontologică în cadrul operei literare ce va fi model pentru artele vizuale, fără a repeta
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sunt delimitate între ele, fără să se piardă legătura, și prezintă calități particulare, dar care conlucează și fac posibilă concretizarea operei de artă. Voi prezenta funcționalitatea straturilor în linia lui Ingarden urmând să arăt ce rol au tropii ontologici în concretizarea operei. Totodată, voi aplica stratificarea ontologică în cadrul operei literare ce va fi model pentru artele vizuale, fără a repeta clasificarea lor pentru fiecare obiect de artă în parte. Am preferat clasificarea artelor scrise și vizuale întrucât cele două grupuri prezintă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ideal. În alte cuvinte, obiectul artistic este un obiect real ce corespunde materiei, în timp ce obiectul estetic este de factură ideală și reprezintă forma finală a obiectului literar. Ontologia operei literare nu poate elimina psihologismul exerienței estetice întrucât, după cum am văzut, concretizarea operei de artă se face numai prin intermediul raportului dintre subiect și obiect de artă. Cu alte cuvinte, entitățile obiectului imaginațional, ce nu sunt intenționale în mod pur și nu depind de conștiință în totalitate, constituie un obiect secundar în realitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Cu alte cuvinte, entitățile obiectului imaginațional, ce nu sunt intenționale în mod pur și nu depind de conștiință în totalitate, constituie un obiect secundar în realitatea exterioară. Acest lucru duce la o dublă existență a obiectului literar (real-imaginară) a cărui concretizare este posibilă prin experiența estetică. În cadrul experienței estetice sunt conștienți de dubla natură ontologică a obiectului literar. Totodată, obiectul literar este supus unei stratificări redate prin ideea de strata. În altă ordine de idei, dubla apariție existențială a obiectului literar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin intermediul capacității sale de a fi literară: nu toate scrierile sunt literare. O eliminare a experienței estetice presupune analiza operei literare sub forma obiectului artistic. Stratificarea operei literare presupune stratificarea obiectului său, înțeles ca obiect real spațio-temporal. Urmând ca orice concretizare ontologică a obiectului să fie făcută prin contemplație, adică prin experiența estetică. Literatura este în mod necesar lingvistică și se distinge de alte forme de artă prin folosirea limbajului. Chiar și așa, există forme literare ca poezia, drama sau romanul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
opere literare vizează, astfel, modul propriu de existență. În forma scrisă, un roman sau o nuvelă pot dobândi anumite conotații care, odată desprinse de cuvântul scris, pot dispărea. Jocul impus de cuvântul scris este o condiție ontologică ce duce la concretizarea operei literare. Acest lucru nu elimină oralitatea poeziei sau a pamfletelor care aparțin acestei modalități de exprimare. Atât cuvântul scris, cât și cel vorbit au ca efect transpunerea narativității operei literare în sunete. În cadrul poeziei ritmice, sunetul devine un trop
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu elimină oralitatea poeziei sau a pamfletelor care aparțin acestei modalități de exprimare. Atât cuvântul scris, cât și cel vorbit au ca efect transpunerea narativității operei literare în sunete. În cadrul poeziei ritmice, sunetul devine un trop constituent ce-i oferă concretizarea finală numai prin intermediul muzicalității sale compoziționale. La fel, în cazul lecturii, onomatopeele sau sunetele imaginative au ca scop întărirea unei imagini cu scopul de a oferi sau de a accentua o idee sau un personaj. Sunetul, ca efect al cuvântului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
opere pentru a se manifesta sau pentru a fi copiată, într-un cuvânt, pentru a se face prezentă. Putem vorbi de opera literară ca produs final, după Ingarden, când toate propozițiile și cuvintele individuale sunt determinate în mod total 18. Concretizarea finală a operei literare nu va fi afectată în cazul scriiturii sau oralității sale întrucât orice lectură sau performare a sa îi va produce anumite schimbări interioare. Finalitatea operei literare constă, astfel, în interacțiunea dintre ontologia sa și psihologia creației
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
consideră că "structura esențială a operei literare este inerentă faptului că este o alcătuire construită din mai multe straturi heterogene"22. Straturile diferă între ele prin caracteristica lor materială și prin rolul pe care fiecare îl joacă între celelalte, pentru concretizarea operei literare. Prin urmare, stratul poate fi material și individual, în timp ce opera de artă se prezintă ca o structură organică a cărei uniformitate constă în caracterul fiecărui strat. Prin stratificare se urmărește descrierea unei anatomii esențiale a literaturii, caracteristică, însă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de calitățile stratului unităților de înțeles. Percepția estetică ține tot de stratul unităților de înțeles. Prin urmare, opera se prezintă ca un construct polifonic existent prin posibilitatea stratificării obiectului de artă. Stratul este definit de o dublă acțiune, contribuie la concretizarea operei și se află în relație cu alte straturi. Dubla funcție a stratului duce la înțelegerea lor ca individualități particulare ce au loc în totalitatea compozițională a operei fără să afecteze unitatea sa fenomenală. Prin urmare, în mod particular, straturile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o semnificație și un înțeles în toate modurile în care este folosit, în tip ce cuvântul vorbit, prin sunet, nu afectează în nici un fel înțelesul său, ci accentuează anumite aspecte fonetice ale sale. Stratul lingvistic joacă un rol important în concretizarea operei literare în două sensuri: primul constituie un element particular în structura sa ca operă, al doilea joacă o funcție personală în alte straturi. Ca element particular, îmbogățește întregul operei prin particularitatea materială a cuvântului care constitue, alături de calitățile estetice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este reprezentat nu are proprietăți în mod necesar obiective. În procesul lecturii, cititorul este înclinat să considere obiectele intenționale ca fiind reale, în timp ce ele nu fac nimic decât să stimuleze realitatea. Această posibilitate de identificare se poate face numai prin intermediul concretizării operei: dacă obiectele reprezentate sunt înțelese în esență, ele pot reprezenta obiectele reale, fără ca ele să-și aibă rădăcina în lumea reală. Această situație indică o lume și un spațiu proprii obiectelor reprezentate. O realitate a conținutului operei literare ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mai profund vieții și existenței. Funcția cea mai importantă a situațiilor obiective reprezentate constă, pentru Ingarden, în redarea și arătarea calităților metafizice determinate. Acest lucru este posibil, spune Ingarden, datorită posibilității perceperii calităților metafizice în diferite situații. Calitățile metafizice sunt concretizare și redate prin intermediul obiectivităților reprezentate, fiind ontologic heteronome și pur intenționale fiindcă stimulează prezența lor. Prin intermediul calităților metafizice, opera literară dobândește valoare estetică. Acest lucru nu înseamnă exploatarea operei literare doar din perspectivă estetică, întrucât termeni precum "frumos", "sublim" sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]