364,792 matches
-
se bucură de intangibilitate întrucît aparțin unei etnii, unei confesiuni, unei rase. Dl Manea ar trebui să știe că antisemit nu este acela care ar contesta, să zicem, valoarea literară a romanelor și eseurilor sale, ci acela care le-ar considera mediocre pentru că d-sa este evreu. Prima contestare ține de spiritul critic.” (p. 132) Demonstrația este mai mult decît convingătoare și ea demonstrează că autorul ei gîndește liberal. O împărtășesc integral. Cred însă că, într-o oarecare măsură, ea contrazice
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
de rezervele pe care tot el le-a exprimat, în numeroase ocazii, față de genul memorialistic, față de jurnal mai ales, ce e drept, dar și în general față de etalarea brută, neprelucrată artistic a biograficului. A privit cu neîncredere către această îndeletnicire, considerând că denotă de fapt o insuficiență. Ar fi un semn, până la urmă, de „incapacitate creatoare”. A spus deseori Breban aceste lucruri și acum le reia în Memorii unde chiar la început vorbește despre lipsa de sens a jurnalului, atunci când un
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
de la Matrimoniale, bătutul unui covor eliberează pașii celor care au călcat pe el, un om de afaceri miliardar și-a cumpărat o zi gonflabilă pentru a-i ajunge timpul, la o mănăstire specială se scoate talentul din om, acesta fiind considerat sursa nefericirii ș.a.m.d. Imaginația lui Cătălin Mihuleac este, în primul rând, satirică. Umorul lui este cinism trecut prin filtrul ficțiunii. Prozatorul vânează orice așa-zisă slăbiciune umană, iar derizoriul este privit prin lentila fantasticului și a absurdului. De
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
de o carte restaurată. La origine s-a aflat romanul Diminețile lungi, scris de Costache Anton pe la începutul anilor ’70 ai trecutului veac și publicat în 1976. L-a reluat, cu modificări, într-un alt roman, Întâlniri paralele, din 1986, considerat de Valeriu Cristea, la apariție, „o carte matură a prozei noastre contemporane”, „un roman dens” (v. în Fereastra criticului, 1987). Dar amândouă versiunile avuseseră de suportat agresiunea cenzurii, autorul văzându-se constrâns să elimine părți din textul originar și să
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
avut-o cu unul din locotenenții lui Caesar, Hirtius: acesta îl avertizase că populația capitalei și armata erau în efervescență, foarte iritate de actul de la idele lui martie pe care-l socoteau criminal și de neiertat; în consecință, Decimus Brutus consideră că participanții la conjurație trebuie să se retragă în insula Rodos sau în alt loc îndepărtat în așteptarea unor vremi mai bune. La 18 aprilie același an Cicero exclamă disperat într-o scrisoare către editorul și prietenul său Atticus: “O
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
stat în atenția mai multor publicații. A dat naștere, lucru oarecum neașteptat, la contestații, care au aprins polemici. Tonul a venit de la dl C. T. Popescu. Într-un articol din Adev|rul literar Și artistic din 16 decembrie, editorialistul l-a considerat pe N.S. „o rudă a lui Adrian Păunescu” și l-a bănuit de similitudini morale cu acesta din urmă, dovadă compromisurile pe care le-a făcut în viață. Aceste compromisuri sînt, vai, reale. Rămîne problema interpretării (or, Cronicarul e de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
îl înscrie în orizontul așteptării, astfel: „Rămîne de văzut dacă etapa istorică pe care o trăim astăzi, atît de ahtiată în recuperarea adevărului prin intermediul mărturiilor, va mai ști să admită importanța retroactivă a mediatorilor”. În ce măsură Nicolae Manolescu a rămas, după cum consideră Laszlo Alexandru, un „mediator” și nu un „martor”? Pentru a da un răspuns se cuvine a arunca o privire asupra condițiilor în care se desfășura viața literară în țara noastră, sub regimul comunist, chiar dacă amendat după 1964-1965, cînd presiunea ideologică
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
împrumutat după 1989, avertismentul cu care Maiorescu își încheie studiul din 1872: „românii [...] au pierdut dreptul de a comite greșeli nepedepsite”? Cele două articole menționate, precum și alte cîteva din anii ’60-’70 ai secolului XIX, au declanșat ceea ce am putea considera prima bătălie canonică din literatura română. Maiorescu însuși a folosit expresia „critică generală” și a declarat-o încheiată (cu succes!) în 1885, în articolul Poeți și critici.
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
Inclusiv și mai ales în artă. Inclusiv și mai ales în literatură. Scriu toate acestea stîrnit de emisiunea TV Un metru cub de cultură a lui Alex Ștefănescu, pe tema “Literatura cu «prostii»”. Salut cu căldură apariția acestei emisiuni și consider interesantă discuția, dar nu pot să nu remarc hazul situației în care se vorbește pe îndelete, cu indiscutabil profesionalism, pornind de la niște versuri care, cel puțin conform legilor în vigoare, nu pot fi citate înainte de ora 24... Referirile la lupta
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
Constantin Țoiu Norocul Europei fost descoperirea Victoriei în insula nordică a Mării Egee la doi pași de Bulgaria de azi. Creată în secolul 3-2 î.e.n., ea este considerată cea mai mare capodoperă a spiritului grec, după unii chiar mai expresivă decât Venus din Milo descoperită în aceeași regiune, amândouă pe la începutul secolului XIX. Ce e fascinant pentru noi e că Victoria... de la Samotracia, după alfabetul nostru, a fost
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
muncă silnică pronunțată de un tribunal militar la 15 iunie 1959. Prima detenție este legată de grupul Lucrețiu Pătrășcanu, întrucât Petre Pandrea era cumnatul omului politic intrat în fatala dizgrație. Avocatul și scriitorul Petre Pandrea, cum îi plăcea să se considere mereu în dublă ipostază, era cunoscut ca dușman al regimului comunist, numit ca atare în actul de acuzare: „Toate scrierile sale conțin de la început până la sfârșit numai calomnii grosolane și dușmănoase în legătură cu viața și activitatea conducătorilor de stat și de
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
îi condamnă (comuniștii, legionarii, călugării - adică răzvrătiții), Petre Pandrea își asumă riscurile, își afirmă singularitatea și își organizează necruțător ofensiva. Se recomandă ca un „ostaș judiciar adevărat”, care își apără clienții „cu mintea, sufletul, onoarea, averea, libertatea și chiar trupul”, considerându-se mai mult decât un duhovnic și mai mult decât un medic (p. 45). Îi place când călugării pe care îi apără îl numesc „arhiepiscop judiciar”, dar cel mai frecvent revine la echivalarea identității lui de avocat neprofitor cu identitatea
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
în flagrant delict de luare de bani șantajați, care-și plimbă boema și spleenul cafenelei literare defuncte sub barbă de stareț, Daniil de la Rarău” (p. 27). Portretul cel mai acid, de-a dreptul distrugător, îi este trasat lui Mihai Ralea, considerat „un Constantin Tănase al filosofiei și artelor” (p. 49), „amicul magnaților și al satrapilor” (p. 104), „ductibil ca șarpele cel mai târâtor” (p. 109), „unicul universitar care n-a fost suspendat o singură clipă de patru dictaturi contradictorii” (p. 205
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
îmi ies mie sînt Năstase și CV Tudor. Asta nu din cauză că Vadim Tudor face pe democratul și pe filosemitul. Pur și simplu pe dreapta crește aglomerația, în condițiile în care oricum mare parte dintre cetățenii României înclină spre stînga. Analiștii consideră că 2004 va repeta pînă la un punct situația din 1996. Adică sancționarea PSD și a candidatului său la președinție, combinată cu o consistentă susținere a alianței PNL-PD și a lui Theodor Stolojan. Nu zic că nu e posibil, dar
O prognoză apropiat-îndepărtată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13228_a_14553]
-
a vorbit. Am devenit astfel conștient de discrepanța între mediul ei primar și cel al ultimilor zece ani de viață. Această distanță între cele două lumi m-a marcat, acum știu cît de mare a fost ea. Există persoane care consideră - și s-ar putea ca ele să aibă dreptate - că tocmai această discrepanță a fost cea care a zdrobit-o. Există și alte opinii, cum ar fi cea a lui Peter Bichsel care crede, desigur sub forma unor speculații, că
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
sfera patologicului, și ele pot fi lăsate în pagină așa cum le-a proiectat autorul lor, cu adevărat trist e că Marian Popa are, în latura colaborării cu Securitatea, avocați plini de inițiative. Dan Culcer, alt critic român stabilit în străinătate, consideră perfect legitim demersul colegului său convertit la germanitate: „De altfel, cui să fi adresat șdacă nu Securității, n.m., M.M.ț un astfel de proiect de reintegrare? Mai cunoașteți o altă instituție în România care ar fi putut să modifice optica
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
general, actualmente ambasador al României la Strasbourg, a declarat recurs în anulare. Pe cît punem pariu că fostul procuror nu va păți nimic? lPotrivit aceluiași ziar partidul relansat de Gigi Becali, “Noua Generație” ar fi coșmarul lui Vadim Tudor, deoarece, consideră analiștii ziarului citat, mesajul politic al patronului echipei Steaua s-ar adresa alegătorilor care altfel ar vota pentru PRM. Gigi Becali, cunoscut pentru scandalurile pe care le-a avut cu oameni din presă pe care i-a amenințat, înjurat și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
s-ar datora faptului că ei nu au un Agathon, ca noi. Și nici un Miron Mitrea, ar adăuga Cronicarul. * Guvernul a organizat un forum economic la Sinaia. Cu acest prilej, premierul Năstase a ținut un discurs pe care ADEVĂRUL îl consideră roz. Nu numai atît. Ziarul citat titrează pe prima pagină că discursul premierului a fost contrat dur de economistul șef al Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare. * În raportul anual al organizației Reporters sans Frontieres, citat tot de Adevărul, România
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
minuțioase restituiri istorice, ale unei profuziuni de date, precizări, rectificări, completări, îndreptări etc. legate de viața literară în speță a deceniului cinci, foarte utile și pe care nu le-am putea expedia de plano la rubrica „istoriei literare mărunte”, așa cum consideră un comentator. E doar un zbor la mică altitudine, necesar pentru a se înregistra toate particularitățile terenului. Dar cercetarea se bizuie pe cîteva idei generale și atitudini pe care nu le-am putea releva fără simțămîntul că nu mai corespund
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
am fost martor, ca unul ce puteam depune - reia vechi relații, înnoadă altele noi, constată la cei ce guvernează capacitatea de a nu se rușina de ceea ce fac, ia act de divizarea opoziției democratice. Era momentul în care președintele Iliescu considera regimul multipartitinic drept depășit, manifestându-și preferința pentru un despotism luminat. La vremea primei mineriade memorialista nota în Jurnal: „Ar fi culmea nenorocului istoric să fim, chiar fără Armata Roșie, singurii din Est care să nu avem acces la democrație
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
cuvîntul e folosit cu acest sens sînt ironice: “Toți sînt niște fraieri, dar trebuie bifat și dreptul lor de a-și da cu părerea” (Evenimentul zilei, 3345, 2003, 1). În discursul politic și jurnalistic, apar adesea acuzații pentru ceea ce se consideră a fi o simplă bifare: reformele „sunt făcute pe jumătate, pentru a se mai bifa un articol de pe listă” (urr.ro). Bifatul e periculos în măsura în care substituie acțiuni mai substanțiale: „Acest stil de a bifa acțiuni de cercetare și tehnologizare, pentru
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
ce e permis și ce nu e permis; nu pot condamna și nu pot lăuda”. Odată stabilit acest unghi de abordare dezolant, d-sa caută asocieri, imagini, nuanțe care să-l susțină în discursul poetic, la un mod scrupulos, metodic. Considerat ca un întreg, volumul de care ne ocupăm aci, bastonul de orb, capătă aerul unui „tratat de descompunere”. Elementele anarhice, înfățișările haotice ale vieții ce se fărîmițează apar subordonate unei rigori inefabile. Aidoma unui anatomo-patolog, autorul urmărește descompunerea propriei făpturi
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
Rousseau, naiv nedeliberat. La Brook, naivul e o împlinire și nu o premiză: el descoperă astfel ceea ce îl poate salva. Aceste gînduri ne trimit în mod obligatoriu la Schiller și la celebrul său text despre Poezia naivă și sentimentală unde consideră că artistul naiv e un însetat de unitate. Un asemenea artist se dezinteresează de arta ca producție de obiecte noi, fabricate, căci “natura trebuie să fie victorioasă” pentru a umili artificiul și construcția explicită. Artistul naiv captează viața care trebuie
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
el?”. Își pune CD-ul singur și cade în extaz. “Cum știe el, Charles, că noi sîntem aici și că-l ascultăm, habar n-am!” Cel mai tare îi place “la moeme”. Acum spune corect, “la boehme”. Și cu asta consideră că știe și limba franceză. Nu vrea să învețe decît limba română, iar oamenii de pe glob, dacă vor să se înțeleagă, totuși, cu el, sînt obligați să vorbească românește. Mi-a promis că o să-și cumpere o mașină adevărată cînd
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
capăt tot socoate și socoate”) ș.a. Dar chiar fără prestigiul textului eminescian, si in cazul verbului există condițiile variației regionale și preferință pentru formele (mai scurte, măi expresive) fără sufix. Oricum, s-ar părea că mass-media și mai ales Internetul, considerate de unii instrumente și simboluri ale globalizării, pun în circulație regionalisme și arhaisme, în care expresivitatea colocviala poate să-și găsească noi surse de creativitate ludica și ironică.
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]