2,124 matches
-
nimănui. Nici să pună stăpânire pe pământuri fără stăpân, mai ales dacă nu sunt despărțite prin hotare fortificate de bogăția pe care o aduce în toate colțurile lumii Pacea Romană. Lasă să-i scape un suspin adânc. Încearcă să se consoleze. Până la urmă e normal ca și barbarii să tânjească să se înfrupte și ei din bunăstarea civilizației... Imediat se înfioară. Dar dacă doresc să o distrugă? Cum au încercat recent pannonii și dalmații. Oftează din nou. Uite ce avantaje aduce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
familias, îl întrerupe fără menajamente soția, trebuie să vii acasă și să discuți cu părinții viitorului tău ginere. Luat din scurt, bătrânul își pierde șirul. Bolborosește ceva inin teligibil, după care tace cu un aer îmbufnat. Principele încearcă să-l consoleze: — Hai, Paullus, Marcia are dreptate... — Ea are întotdeauna dreptate, bombăne morocănos flaminul. Găsește totuși puterea să zâmbească sarcastic: — Chiar și atunci când nu are. — Mai ales atunci, completează cu umor flaminica. Își apucă soțul de braț, deși ochii par să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lasă împins de ea către bar. ― Ce scârbă! exclamă Geraldine, care firește că se simte umilită de marea Diana Macpherson. Dar numai Geraldine ar spune ce gândesc toți ceilalți, dar nu îndrăznesc să spună cu voce tare. ― Stai liniștită, o consolez eu, sunt sigură ca nu a fost ceva personal. Dar sigur că a fost personal, doar nu sunt proastă. Am văzut cum privirea Dianei Macpherson a trecut crud și rece peste Geraldine. Oricum, din câte am auzit, Diana Macpherson nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
deloc poftă de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce ca să-și poată îndeplini sarcina însemnată care i se dăduse. Nu e nevoie să vă îngrijorați pentru nimic. Velasco intrase în cabina lor și acum îi consola pe samurai și pe Tanaka. Când Velasco s-a apropiat de ei, au simțit mirosul puternic al trupului său și li s-a făcut și mai tare greață. — Răul de mare trece când te obișnuiești cu călătoria pe ape. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tsumura Kageyasu. Senior Tsumura era unul dintre oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ca și senior Shiraishi, senior Ayugai sau senior Watari. Dacă senior Tsumura le poruncise, n-aveau încotro și trebuiau să se supună. Nu vă faceți griji! îi consolă repede slujbașul pe cei doi. Negustorii și mateloții au fost și ei trecuți la întoarcere printr-un șir de întrebări la fel ca voi. Era de neînțeles. Toată lumea știa că ei călătoriseră în țări îndepărtate ca soli ai Stăpânului. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pofticioasă sau jenată. Îi vedea expresia de pură uimire când se Întinsese prima dată lângă el În pat. Mâine, Își spuse ea, dar fără lumânări și fără plasă pentru țânțari de data asta. —Gândește-te că ești În tabără, Își consolă Marlena fiica. Sau că dormi la o prietenă. —N-am mai dormit niciodată Într-un loc ca ăsta. Esmé o hrănea pe Cuțu cu niște resturi de pui. Ceilalți erau bântuiți de același fel de gânduri. Oare paturile or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a recolta, vom găsi oasele Împrăștiate ale familiilor noastre iubite, ale mamei, ale tatălui, ale surorii, ale fratelui, ale copilului, ale pruncului. Le vom Înfășura cu blândețe În păturile Împletite cu nodurile secrete, și În timp ce le vom vorbi, le vom consola, le vom așterne pe pământ - nu În locuri secrete fără nume, ci pe vârful unui munte, cu o priveliște direct spre cer. Amin. În timpul unei pauze de la știri, prietenii mei au venit să urmărească ceremonia pe care o țineau membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spus, fără să-și dea seama: «Mai bine ar fi murit. Nu s-ar mai fi chinuit nici pe ea și nici pe voi!» Cuvintele alea m-au durut foarte tare. Înțelegeam ce simțea mama, dar cum puteam s-a consolez? Habar nu aveam. În cele din urmă am ripostat: «Dacă ne gândim că nu mai avem nevoie de Shizuko, Dumnezeu o s-o ia la El! Dar nu a murit, trăiește. Sunt șanse să se facă bine, nu? Dacă nu gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-a părut foarte ciudată imaginea. Țipa în gura mare. Dacă stau să mă gândesc, probabil că avea dureri. Colegul lui - cel puțin asta era impresia pe care o lăsa, nu știu dacă era într-adevăr coleg cu el - îl consola. Așa cum am spus și mai înainte, mă urcasem în primul vagon. Ieșirea de la Kodemmachō e în spate. Trebuia să mă întorc. Îmi aduc aminte clar că am văzut lângă un stâlp, în dreptul celui de-al treilea vagon din față, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceleași timp cu Asuka a venit pe lume și cel de-al treilea). Când plângeam, copiii veneau la mine și mă întrebau: «Matușică, ce ai? E din cauză că a murit Eiji?» Nu puteam să plâng dacă erau pe acolo. M-au consolat. În luna septembrie a acelui an m-am întors în Yokohama. Am stat jumătate de an în casa socrilor. A devenit a doua mea casă (râde). Și acum merg des acolo. Mă simt bine la ei. Toți mă întâmpină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fuseseră foarte vagi. O timiditate dezastruoasă mă oprea să fac primul pas, să îndrăznesc să mă apropii de o fată fără recomandație prealabilă și îndelungi preliminarii, timiditate care - vedeam cu ciudă - îmi întîrzia planurile, însă în același timp mă și consola: puneam pe seama ei singurătatea mea. Dar am izbutit cu încetul să am cunoștințe. Vorbeam cu toate fetele urâte. Curios, ca să intru în vorbă cu ele, nu simțeam nici o emoție. Voiam să fiu încîntat cu orice preț, și la început n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîmplă totuși, și uneori era așa de complectă tragedia ei întipărită pe toata ființa, că o simțeam în stare de orice. Această stare i-o producea neîncrederea pe care o avea în viitor. (Eu nu-i promiteam nimic, dimpotrivă, o consolam doar spunîn-du-i că întotdeauna voi trece pe la ea și aș fi făcut-o, căci n-aș fi avut curajul s-o părăsesc când aș fi știut-o nenorocită.) Aceasta neîncredere era o hrană veșnică și un veșnic motiv de explozie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
explozie la despărțirile noastre de fiecare seară. Nu știam cum s-o conving că însăși dragostea ei pentru mine o oprea să facă așa ceva, deoarece știa ce nevoie aveam de ea. Eram deseori trist, și atunci o chemam să mă consoleze. Atunci Irina nu mă mai amenința că se omoară. Vorbea despre viitorul ei cu o oarecare liniște. Adăuga doar - însă ca ceva normal: Nu mă omor, fiindcă nu mă lași tu!" Și de câte ori eram împreună lângă vreun pericol - deasupra unei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
judec pe rând sau cu excesivă îngăduință sau cu excesivă severitate. Nu știu dacă tot chinul meu se numește dragoste sau amor propriu... Dacă mi-ar părea rău să aflu că a murit... Nu știu în cât timp m-aș consola dacă a murit și în cât dacă m-a înșelat. Cred însă că dacă aș afla că totul n-a fost decât o glumă, aș fi fericit pentru o clipă. Mi-aș destinde nervii, m-aș odihni. Apoi, cu dânsa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Irina tot disprețul pe care-l meritam amîndoi? Și acum, după atâția ani, când a pornit să mă frământe gândul micimii mele de atunci - totul n-o fi decât încercarea de a o ponegri pe Irina și astfel a mă consola? Dar o altă ocazie îmi precizează sensibilitatea ei față de moarte. În absența mea, murise tatăl unui bun prieten comun. Prietenul fu-sese deseori cu noi, arătase un suflet ales și ne era drag. Mi-a părut rău desigur, acea părere de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la întîmplare, în voia ultimei impresii. Femeia momentului, una din acele femei obicinuite, care sunt în stare numai de mici răutăți sau generozități. A fost deseori geloasă, dar starea ei permanentă nu era gelozia. De îi dam vreo ocazie, se consola destul de iute, și raționamentul meu cel mai fals o liniștea. Era senzuală? Iarăși încep ezitările înainte de a da un răspuns și văd cât de neprecis va trebui să fiu. Cum senzualitatea - vădită sau cel puțin sub forma unei sărutări fugare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în cazul Suzannei, lacrima revelatoare fusese spontană, fără voie, negată sau ascunsă după o clipă de reculegere. Necazul meu era mare, și nu știam cum să-mi îndrept greșala de a-l fi tratat de obicei prea ușurel. Ca să-l consolez fără să-l umilesc, i-am povestit câteva frânturi din supărările mele proprii, cu toate că-mi displăceau mărturisirile. Îi spuneam ce ridicolă mi se părea închipuirea pe care și-o fac oamenii despre moarte - un schelet cu o coasă în mână
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
muncim împreună, atâtea amintiri de la vârsta noastră cea mai frumoasă, și totul să se termine, totul să fie inutil. Și atunci mă înfior: orice mai bine, orice se poate reface, chiar și gândul că a fost a altuia se poate consola, însă asta nu... În jurul meu copacii se întind aranjați cu artă, cu locuri goale, socotite măsurat, printre ei, melancolici, făcuți să mă doară și mai mult. Dar poate, în cameră, pe o zi ploioasă, aș înnebuni, sau mai bine aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bomboane cu floricele albe pe care o arunc în mare. Și apoi adăugă, ca și cum ar fi simțit că e nevoie de o reparație față de mine. - Dar a fost foarte simplu totul! În credința că fraza asta m-ar fi putut consola, nu se demonstrează toată ușurința ei? De altfel, în practică, cu resursele ei, nici n-ar fi putut face ceva complicat. Totuși, cu toate aceste gânduri, mă liniștisem. Nu mi se mai părea că prezența Irinei mi-e absolut indispensabilă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
niciodată, chiar dacă, sărmanul, ar fi ignorat rolul pe care fusese silit să-l joace sau ar fi avut mai puțină perspicacitate ca mine, sau ar fi interpretat cu bunăvoință mici gesturi de ale Irinei neconvenabile pentru el, s-ar fi consolat filozofic zicând că așa e lumea și s-ar fi agățat pentru mulțumirea lui proprie de mici gentilețe în care Irina ar fi fost sincer duioasă, dezinteresată, îndatoritoare sau gravă. La fel cu acel care, fericit de marea cu imensele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toată viața ei frumos la mine" și că "mă roagă să nu fac nici o prostie" (să nu mă omor poate). Oamenii rămân greoi sau ușurateci orice s-ar întîmpla cu ei. Căci ce rost aveau vorbele ultime? Trebuiau să mă consoleze! Ca și cum ea nu m-ar fi învățat că vorbele, cu toată siguranța tonului, cu toate lacrimile și promisiunile, n-au decât o valoare momentană. Asta era într-o vineri. Duminica plecam la Paris. Și când Vana m-a rugat să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de bucuria complimentului. Dar când există o mică distanță între noi, se îngălbenește de disperare, ca și cum complimentul implică lipsa dragostei mele, pentru care nu e nevoie de inteligență, și chiar îl făcusem ca să-i dau ceva în schimb, să o consolez. Inteligența ei constă în spirit critic cu ocazia cărților, ceea ce n-am mai întîlnit niciodată la altă femeie, de obicei mai subtilă, dar prea personală, și-și traduce impresiile numai prin "îmi place" sau "nu-mi place". Întotdeauna părerea Ioanei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dânsa, cât să mă clarific pe mine. Am utilizat consolări facile, jurăminte copilărești, glume și am izbutit, ca de obicei, să o calmez puțin, căci este în natura omenească instinctul de a te reface în orice chip, de a te consola de un motiv serios printr-un mijloc facil, de pildă, de a fi încîntat că de mortul tău scump lumea vorbește de bine. Știam însă amândoi că discuția nu fusese decât suspendată pentru puțin și că, și unul și celălalt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pissoir! - Era un personaj deștept, dar destul de vulgar. - Când ai ști ce vulgar era! Mi se crâncenă carnea când mă gândesc ce descoperiri am făcut în primele noastre întîlniri. Poate dacă aș fi fost la prima cunoaștere, m-aș fi consolat cu gândul că așa sunt oamenii, dar te știam pe tine delicat, cum procedai într-o scenă, ce altfel devine oribilă. (De fapt, explicația era mai ales: pe dânsul Ioana nu-l iubea și o indignau toate gesturile, la mine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
celălalt o sărutase la fel, și răspunsurile ei, evazive mă torturează. Dar nu poate să răspundă decât negând, căci în brațele mele uită tot ce s-a întîmplat cu celălalt sau îi e milă de întrebările ce nu pot fi consolate și preferă să tacă. Totuși, a încercat odată să-mi facă o bucurie: "Era groaznic de gelos că m-ai avut fată!" Această veste, în loc să mă bucure pentru o clipă, produse noi frământări căci presupunea că fuseseră scene între ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]