1,399 matches
-
pacifica! Ecco la lună che sorge dietro la montagna. O lună! Amica luna! Mandi oră tu forse sulla faccia di Teresa un patetico raggio simile a quello che tu diffondi nell'anima mia? Ți ho sempre salutată mentre apparivi a consolare la muta solitudine della terra: sovente uscendo dalla casă di Teresa ho parlato con te, e tu foști îl testimonio de'miei delirj: questi occhi molli di lacrime ți hanno sovente accompagnata în seno alle nubi che ți ascondevano: ți
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în Sfînta Sfintelor a slavei sale va mîntui omenirea prin dragoste suficientă sieși. Restul e tăcere, sau, poate... "Cîntărești prea greu pe acest pămînt, popor evreu. Refugiază-te în cer, pe culmi adică în adîncurile suferinței spre a găsi acolo consolarea, transfigurarea. Urcă în cerul mistic, pe aripile rugăciunii. În lumea transfigurării nu există nici susul nici josul. A urca și a coborî reprezintă una și aceeași ascensiune, în adîncurile mormîntului vei găsi soția perfectă, perla neprețuită: nemurirea."(3) 7.11
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Umanitatea din noi iese ca untdelemnul la suprafața apei, atunci cînd existența intră în criză. Orice realitate "de ziar" pălește în fața realității "de viață", imposibil de asumat altfel decît în termeni etici. Persona jelor nu le rămîne decît o singură consolare: textul sarcastic despre secretele lui Ludlow nu va mai fi citit de nimeni, deoarece un spectacol mult mai dramatic și mai înmărmu ritor se derulează acum înaintea privirilor tuturor. Castillos de cartón (apărut, în Spania, în 2004) al Almudenei Grandes
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
baschet la un nivel de elită, primind chiar bursă de studii pentru a juca în echipa Universității din Minnesota, și a fost o studentă de vîrf. Un accident nefericit a scos-o însă din lumea activă a sportului, îndrumînd-o spre consolarea timpurie cu rolul de mamă și soție. Liberalismul cuplului Berglund pare generat și de un recul psihanalitic. Amîndoi provin din familii conservatoare Walter din imigranți la a doua generație, tradiționaliști și ușor rudimentari, Patty din republicani bogați, destul de obtuzi și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
provocate de ideologia vremii. Aflându-se într-o continuă căutare de resurse interioare, cu ajutorul cărora să lupte sau, cel puțin, să supraviețuiască realității exterioare sufocante, ea devine, odată cu trecerea timpului, mai matură. Țipătul entuziast de la început devine tăcere, iar tăcerea, consolare. Acel du-te vino, inițial, de recreare a unei realități moarte, prin prisma nemuritorului foșnet interior, capătă o întorsătură de 180 de grade și devine repaus, devine acceptare. Dacă primele volume ale scriitoarei sunt pline de freamăt, dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este străin. Poemul, ca vârf al acestei științe numite limbaj, se strecoară printre degete, dovedindu-și personalitatea. În viziunea Anei Blandiana, omul este un supraviețuitor, iar a supraviețui se dovedește o dureroasă formă de renunțare"158. Renunțarea, sau, mai degrabă consolarea, care, pentru unii, poate fi tradusă drept moartea spiritului, constituie amprenta întregii creații ce domină ultimele volume. Moartea, care stă în opoziție nu neapărat cu viața, ci, mai degrabă, cu tot ce înseamnă viață: iubire, curaj, luptă, entuziasm, tinerețe etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sfârșit să se extindă și asupra spațiului intim), Ileana Mălăncioiu instaurează o poetică a salvării prin moarte. Salvarea se va realiza în două etape: moartea ca apocalipsă, care distruge totul, inclusiv timpul, copilăria, dragostea, jocul (deconstrucția) și moartea ca o consolare sau ca recuperare, nu obișnuită, ci tainică (reconstrucția). Înainte, însă, de studiul comparativ privind tipurile de poetică ale autoarelor menționate, considerăm pertinentă o incursiune în biografia Ilenei Mălăncioiu, pentru stabilirea unei relații mai trainice cu poetica acesteia, urmată de redarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Fără măcar să se fi gândit la moarte,/ Săpând încet în lutul cenușiu". (Începutul sfârșitului). În această a doua etapă a poeticii sale, moartea domină în continuare spațiul Ilenei Mălăncioiu, devenind din stare apocaliptică, însă, așa cum am mai spus, refugiu sau consolare. La fel ca în cazul Anei Blandiana, avem și aici de-a face cu o evoluție a poeticii, dinspre interior către exterior. Ceea ce nu întâlnim, însă, la Ana Blandiana, este tocmai această lirică a gravului, pe care Ileana Mălăncioiu o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
altfel decât pe cea a nevinovaților, este Oedip, cu adevărat, rege, nu al unei cetăți, ci al întregului pământ"191. Ca urmare a maturizării spirituale și intelectuale, teama inițială de moarte și zbuciumul sufletesc devin, treptat-treptat, așa cum am mai spus, consolare și îngăduire. Poeta își acceptă destinul și face din moarte odihnă sufletească, dându-și seama că, neputând scăpa de ea, este necesar să o folosească drept instrument al reconstrucției interioare, iar lucrul acesta îl manifestă în toate creațiile sale, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu ajutorul cărora să lupte sau, cel puțin, să supraviețuiască realității exterioare sufocante, întreaga sa poezie vizează o permanentă evoluție spirituală și intelectuală, care constă în trecerea de la cuvânt la tăcere. Exuberanța inițială, marcată de țipătul entuziast, devine tăcere, iar tăcerea, consolare. Acel du-te vino, inițial, de recreare a unei realități moarte, prin prisma vitalismului interior, capătă o întorsătură de 180 de grade și devine repaus, devine acceptare. "N-am fost niciodată destul de optimistă să-mi imaginez că voi trăi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sfârșit să se extindă și asupra spațiului intim), Ileana Mălăncioiu instaurează o poetică a salvării prin moarte. Salvarea se va realiza în două etape: moartea ca apocalipsă, care distruge totul, inclusiv timpul, copilăria, dragostea, jocul (deconstrucția) și moartea ca o consolare sau ca recuperare, nu obișnuită, ci tainică (reconstrucția). Un element specific studiului nostru îl considerăm a fi și capitolul de analiză a retoricii poeziei interzise din perioada comunistă. Pornind de la cuvintele autoarei însăși, care preciza că: "În toate țările din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dintre toate volumele, cu, de bună seamă, diferențele inerente. E vorba de același autor, prin urmare, matricea sa interioară, amprentarea generică, se păstrează, orice schimbare de tehnică literară s-ar produce. Tot ce se ivește în timp, noutatea, revolta, tăcerea, consolarea, se vor suprapune peste ce exista deja, strat peste strat. Grosso modo vorbind, pentru Alina-Iuliana Popescu, reconstrucția înseamnă drumul parcurs de metaforă, de la primul volum de poezie al Anei Blandiana și până la ultimul. Pentru Ana Blandiana, natura e zona de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cumpărături diverse. Concluzie Mediul publicitar este vectorul unor norme extrem de constrângătoare. Una dintre acestea este silueta. Iar sora sa geamănă - plăcerea de a mânca. Departe de a se concura, acestea se consolidează reciproc, prima provocând frustrarea, iar a doua aducând consolarea la această frustrare. Cuplul acesta are atâtea în comun, încât noi trăim într-o lume obsedată în același timp de slăbire și de atracția spre o alimentație compulsivă. Un bilet câștigător pentru consumerism, dar nu neapărat și pentru echilibrul psihic
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
se întreabă în ce măsură acesta poate fi considerat un individ), se împiedică pe același prag 'practic' al fericirii. Boala o răpește și pe ea. Teribilă înfrîngere personală, în vreme ce în planul cercetării, al biologiei moleculare, tocmai era pe cale să-i ofere o consolare omului de rînd, propunîndu-i să înlocuiască spectrul morții prin cel al îmbătrînirii. Odată încheiate cele două lecturi, suntem nevoiți să revenim la întrebarea de început: ce este dragostea? "Domeniul vieții în care experiența nu servește la nimic", ne lămurește naratorul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în acest an (față de 701 în 2010, și tiraje ceva mai cuminți), drept pentru care gureșii cronicari se pun pe tînguială, dînd vina pe criză, de parcă n-ar fi fost ea și mai în toi acum vreun an-doi... În fine, consolarea vine de la cantitatea și calitatea producțiilor străine, în frunte cu inenarabilul Haruki Murakami, a cărui senzațională trilogie, 1Q84, sparge toate topurile, dar și cu tînăra finlandeză, proaspăt descoperită de francezi, Sofi Oksanen, adevărat fenomen literar, care se ocupă acum de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care a "prins" din zbor un tablou cu președintele Dej și a rupt-o la fugă cu el prin sat, pînă la nefericita confruntare cu reprezentanții puterii care, desigur, au interpretat totul în cheia disprețului și batjocoririi Conducătorului suprem... Singura consolare de-a lungul celor optsprezece ani de carceră a fost gîndul la nepoata ei cu nume pur, Angelica, pe care se grăbește să o revadă, după liberare, ducîndu-i ca singur dar portocala oferită în tren de un student inimos, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
figura misterioasă a lui Carmen. Închizi cartea fără să te fi dumirit în privința enigmaticelor trăiri ale acestei soții mult iubite și iubitoare, dar care nu suportă, de fapt, plecarea lui Andi, consi derînd-o, cumva, o trădare, o lașitate, găsindu-și consolarea în bra țele unui prieten, acceptînd apoi să-l regăsească pe Andi pe tărîm american și să încerce să repornească împreună pe noi baze, alături de copilul lor, eșuînd însă, neputîndu-se lipsi de iubitul lăsat acasă, pe care îl aduce în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
susține aceste trăsături, și pe care o caracterizează ca fiind aniconică. În contextul interpretării sublimului în arta modernă și în cea postmodernă, Lyotard observă că pentru moderni imprezentabilul este doar un conținut absent, dar care rămâne totuși o "sursă de consolare și de plăcere" (situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă a sublimului nu reprezintă adevăratul sublim, care rezultă din combinația plăcerii și a suferinței), în timp ce "postmodernul ar fi ceea ce în modern invocă imprezentabilul în prezentarea însăși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă a sublimului nu reprezintă adevăratul sublim, care rezultă din combinația plăcerii și a suferinței), în timp ce "postmodernul ar fi ceea ce în modern invocă imprezentabilul în prezentarea însăși; ceea ce se refuză consolării formelor bune, consensului unui gust care ar permite resimțirea în comun a nostalgiei imposibilului; ceea ce se preocupă de prezentări noi, nu pentru a se bucura de ele, ci pentru a face să se simtă mai bine faptul că există imprezentabil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiindu-i orientat în sus, formă a unei idealități efemere, în timp ce una dintre mâini îi este prinsă în firul care duce spre cea de-a treia ursitoare. Există aici reflexul unei contemplatio morosa, o perspectivă decepționată: Iubirea oferă o palidă consolare, ea întoarce spatele spectatorului, dar și tânărului, este doar o ipostază pasageră care nu oferă decât o fericire de moment. Forța declinului este activă, pe când Iubirea apare ca o etapă de parcurs, iar atitudinea femeii din tablou este una pasivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de efect hipnotic, ca în cazul Apariției lui Gustave Moreau sau a Climaxului lui Aubrey Beardsley. Apropierea nu confruntă cele două chipuri, ci are ceva dintr-o consolare aproape maternă, acest cap este îmbrățișat cu delicatețe. Salomeea apare ca o soră care-și plânge fratele ucis, sau ca o femeie care-și jelește soțul sau iubitul mort. Chipul Salomeei a fost înnobilat prin suferință, s-a spiritualizat prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfîșietoare frumusețe". Sunt aici dezvoltate sugestiile emblemei mateine "Cave, age, tace" pe care le adîncește Ovidiu Papadima care îl percepe pe Mateiu ca "blînd și sfios singuratic, pe care viața îl lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa"; un refugiu consolator îl reprezenta și sarcasmul savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura și amoralismul fiind elemente ale unui schelet exterior care îi susținea vulnerabila structură sufletească: "Urît
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
evadeze cel mai bine din exilul plin de tristețe al lumii actuale". Păcat doar că există o singură rezervă serioasă nu trebuie să fii prea bătrân. Matematica nu este un subiect contemplativ, ci unul creativ; nimeni nu poate găsi multă consolare în ea atunci când și-a pierdut puterea sau dorința de a crea; și acest lucru se întâmplă destul de repede unui matematician. E păcat, dar în acest caz nu are prea mare importanță și, oricum, ar fi o prostie să ne
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
a avut urmași. Casa următoare era a lui Constantin al Pașcului. Urzică Îi era numele de familie. Soția lui, din neamul Trâmbițașilor, soră cu nevasta lui Toader al Gorii, nu i-a lăsat nici un urmaș. El, badea Constantin, a găsit consolarea la Victoria de pe Coastă și, ca rezultat al acestei consolări, Victoria, văduvă dar În putere, i-a lăsat unul sau doi urmași. Sărea omul gardul și era la Victoria, ziua, noaptea, cum se nimerea. Nu rareori, Între nevasta lui Constantin
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Pașcului. Urzică Îi era numele de familie. Soția lui, din neamul Trâmbițașilor, soră cu nevasta lui Toader al Gorii, nu i-a lăsat nici un urmaș. El, badea Constantin, a găsit consolarea la Victoria de pe Coastă și, ca rezultat al acestei consolări, Victoria, văduvă dar În putere, i-a lăsat unul sau doi urmași. Sărea omul gardul și era la Victoria, ziua, noaptea, cum se nimerea. Nu rareori, Între nevasta lui Constantin, Paraschiva, și Victoria de pe Coastă aveau loc certuri care durau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]