1,467 matches
-
o linie nesemni‑ ficativă verticală sau ușor curbată; fruntea era foarte proeminentă, înaltă, cu dimensiunile sale dominând și chiar aplatizând tot restul feței. Figura devine astfel acea formă subtilă care permitea omului să se înalțe spre Dumnezeu. Icoana stimula o contemplație subiectivă făcându‑l pe cre‑ dincios oarecum să preguste din Împărăția cerurilor. În figurația icono grafică totul era în funcție de privirea sau orientarea celui reprezentat fix, ființă sau alt lucru; este un fenomen care se regăsește în omul care stă în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spa‑ țiul ideilor (sensurilor). Contemplația presupune o lume obiectivă a sensurilor neconstruite (o lume a ideilor, un topos noeton) și un subiect pur eliberat de privirea interesată și empirică atașată lumii
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spa‑ țiul ideilor (sensurilor). Contemplația presupune o lume obiectivă a sensurilor neconstruite (o lume a ideilor, un topos noeton) și un subiect pur eliberat de privirea interesată și empirică atașată lumii lucrurilor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spa‑ țiul ideilor (sensurilor). Contemplația presupune o lume obiectivă a sensurilor neconstruite (o lume a ideilor, un topos noeton) și un subiect pur eliberat de privirea interesată și empirică atașată lumii lucrurilor vizibile și disponibile. Astfel, ea nu inven‑ tează sensuri, forme și idei, ci
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
în pictură se va putea discerne perfect 4. Noutatea nu este efectul unei permutări imaginative a formelor din feno‑ men, ci ruptura de nivel prin care suma formelor artistice din imperiul vizibi‑ lului este îmbogățită cu noi forme obținute prin contemplație sau inspirație din lumea semnificațiilor, formelor, ideilor invizibile 5. Geniul este ființa înzestrată cu organ contemplativ sau (ceea ce s‑ar putea să fie același lucru) subiectul unei inspirații care are o înțelegere superioară a naturii, a divinului și a vieții
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
a unui pannaturism legitimat de sentimentul de participare la viața cosmică, perceperea aștrilor, stihiilor și mineralelor, a plantelor și viețuitoarelor ca părți integrante ale eului poetic ori, mai degrabă, „vărsarea” acestuia din urmă în natură, împletirea inextricabilă între confesiune și contemplație. Toate acestea și probabil încă multe altele îi definesc poezia, dar nu o individualizează ci, dimpotrivă, o ancorează solid într-un peisaj poetic - cel șaptezecist - în care aceste trăsături, accente și perspective erau uzuale, dacă nu ubicue. Astfel, deși vibrația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
căci pierderea, pentru un timp, a vederii atrage alterarea identității, alienarea. Tendința de a schița un cadru imaginar unitar - satul Colina, ținut real și livresc - prefigurează abordarea romanului. Evocat în romanul Fii binevenit, călătorule!, Colina reprezintă spațiul reveriei și al contemplației, reconstituit prin amintire, dar proiectat și în imaginar. În Ordinul Bunei Speranțe acțiunea, plasată în bună parte în mediul școlii, are drept loc de desfășurare Orașul (spațiu real și utopic, în același timp), în care scriitorul (personaj în roman) reface
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
2); viața mea (2); voinic (2); zîmbet (2); absolut; acasă; acesta; mereu aceeași; acum; Alexandra; Alina; alții; amalgam; ambițioasă; Anastasia; Andra; aparte; apreciere; atenție; mare atenție; atrăgător; azi; bine; cu bine; biruință; blondă; bunătate; cafea; carismatic; căldură; Cătălina; complicat; confuzie; contemplație; cred; Cris; cu; curaj; curajoasă; curs; dăruire; deosebit; determinare; mă dezvolt; diferență; domn; dorințe; a II-a; drăguță; drept; dreptate; echilibru; egocentrism; elev; energie; erou; eul liric; Eva; evoluție; exist; fac bine; familie; fata; Fatih; fericit; floare; frumusețe; fulg; galben
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); trăire (2); trecător (2); tristețe (2); vin (2); vînt (2); zboară (2); zvon (2); -; adînc; admirație; amar; apă; apăsare; apăsător; apus; o armă; avea; BMW; buni; care; carte; celebru; chibzuit; chinuri; cînd; cineva; cîntec; clipă; complex; complexitate; concluzie; conștiință; contemplație; criminal; cub; cugetare; cult; curcubeu; curiozitate; cuvîntare; Dinu; discernămînt; Dragomir; dragoste; drum; dulce; dur; ecou; energie; eșuat; eu; exprimare; fantastic; faptă; femeie; filozofie; fior; fizică; floare; frămînt; frază; frig; frumoasă; fuge; fugitiv; fulger; genial; a gîndi; a se gîndi; gînduri
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Ducând mai departe una din direcțiile prozei lui Costache Negruzzi - aceea mitologizantă - Hogaș însuși este, prin erudiția evocării, părintele literar din care au descins un Ioachim Botez și, mai târziu, în latura prozei declamabile, Geo Bogza. Hogaș face literatură din contemplația naturii "ca un intelectual", "e un beletrist". Contrazicând imaginea lui Hogaș acreditată de critica mai veche, Vladimir Streinu observă cu îndreptățire: "firea lui de citadin, de cărturar și mai bine zis de intelectual și literat." Ediția Hogaș întocmită de Streinu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
istorice, deschizând adesea savuroase paranteze filologice, dacă Tudor Vianu cultivă excursul teoretico-ideologic și estetic în baza unui instrumentar riguros și a unor îndelung cântărite valorizări, Vladimir Streinu cercetează pozitivist, fără exces, biografia autorilor, îngăduindu-și zborul planat asupra operei și contemplația estetică sistematică și consecventă. Trei autori diferiți ca structură intelectuală și ca posibilități exegetice au dat o Istorie unitară, ce-și afirmă cu superbă modestie organicitatea, coeziunea și coerența lăuntrică. Versificația modernă În ", Vladimir Streinu publica un masiv "Studiu istoric
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
lui Aristotel comparativ cu cea a lui Platon. Au existat însă și personalități de o altă factură, precum cea a lui Iosif Filosoful, care punea preț pe valoarea formației clasice, însă afirma că era fericit ori de câte ori putea să se dedice contemplației. Din această atitudine spirituală se ivește proiectul unei enciclopedii care urmărea, în intenția lui Iosif, să coreleze diversele domenii ale culturii clasice evidențiind interdependența lor, și mai mult că buna lor stăpânire reprezintă o cale în înțelegerea sensurilor mai înalte
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ceea ce numim cunoaștere mistică, căci afirmă ca adevărată cunoaștere doar starea de extasis. Neoplatonismul este cel care a creat în spațiul cultural elenist un limbaj al negației în cunoaștere. Nevoia detașării de cele ale lumii sensibile în dorința atingerii purității contemplației intelectuale a Unului a privilegiat rolul negației în dezbrăcarea progresivă a minții de categoriile existenței. Pentru neoplatonici, obținerea contemplației ține de urmarea a trei etape, plecând de la „analiză” (ce reprezintă calea negativă propriu-zisă ce însemna exercițiul suprimării prin abstracție a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în spațiul cultural elenist un limbaj al negației în cunoaștere. Nevoia detașării de cele ale lumii sensibile în dorința atingerii purității contemplației intelectuale a Unului a privilegiat rolul negației în dezbrăcarea progresivă a minții de categoriile existenței. Pentru neoplatonici, obținerea contemplației ține de urmarea a trei etape, plecând de la „analiză” (ce reprezintă calea negativă propriu-zisă ce însemna exercițiul suprimării prin abstracție a tuturor aspectelor prin care s-ar putea defini un corp până se ajunge la definiția unei monade inteligibile, pentru
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
să negăm cele care sunt mai străine de El”. Găsim aici elementele care vor marca accepțiunile pe care autorii bizantini le vor da mai târziu atitudinii apofatice în gândire, nota distinctivă ce va marca noul apofatism fiind accentul nu pe contemplația intelectuală ci pe ceea ce s-a numit unire. O caracteristică a înțelegerii răsăritene a apofatismului este conceperea lui pe două nivele. Este afirmat un apofatism a ceea ce se cunoaște și care nu se poate defini, însă și un apofatism care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
autorii bizantini de mai târziu: înțelegerea experienței mistice ultime ca pe o gnoză. Diferența între neoplatonism și creștinism se estompează în bună măsură într-o asemenea situație. OSWQKX, contem¬plația, așa cum este înțeleasă de Evagrie, este în mare parte asemănătoare contemplației pe care sufletul o adresează lumii Ideilor în doctrina platoniciană, având înfățișarea unei staze, unei stări compacte, continue, ce nu cunoaște grade sau progresie. Pentru Grigorie, 0s«Qia este cu totul altfel înțeleasă. Meditând pe marginea urcușului lui Moise pe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
este cu totul altfel înțeleasă. Meditând pe marginea urcușului lui Moise pe Sinai și a experienței supreme pe care acesta a avut-o acolo, episcopul de Nyssa va acorda valoare esențială întunericului ca semn al depășirii puterilor intelectului în suprema contemplație. Interpretând faptul că lui Moise Dumnezeu i se arată mai întâi în lumină și apoi în întuneric, Grigorie va afirma că adevărata apropiere de Dumnezeu este dincolo de vedere, este o unire dincolo de înțelegere, acolo unde nu mai este cunoaștere, ci
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
care cunoaște mereu grade ascendente, întrun nesfârșit progres. Trebuie să precizăm însă că Grigorie de Nyssa nu devalorizează câtuși de puțin rațiunea în cunoaștere, lucru dovedit de folosirea termenului 0s«Qia cel puțin pe trei nivele, cele două inferioare plasând contemplația pe terenul rațiunii: este vorba de cunoașterea științifică, pentru care bizantinul avea o mare prețuire, și de metoda exegetică. Se conturează pe această cale o înțelegere alternativă a naturii cunoașterii pe nivelele supreme ale experienței cognitive. Deși poziția lui Grigorie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
este altceva decât exprimarea năzuinței spre înțelepciunea pe care filosoful nu o deține. Cel ce reușește însă să atingă starea minții ce este desemnată prin conceptul de înțelepciune, atunci depășește cele ale filosofării ca act discursiv către filosofarea ca theorie, contemplația supraculturală, sau mai exact, meta-culturală. Este aici un „program” cultural paradoxal, deși perfect întemeiat pentru raționalitatea bizantină: cultura, ca o „îngroșare” a trupului, ca o haină cu care omul se acoperă pentru a-și acoperi goliciunea și neputințele cunoașterii sale
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
episodul Schimbării la Față. Cei care au fost martorii Schimbării la Față a lui Iisus au fost orbiți, ochii trupești neputând suporta vederea slavei divine. Ochii trupești devin în doctrina origenistă simbol al ignoranței. Scopul vieții creștine este pentru Origen contemplația, adică vederea lui Hristos dezbrăcat de „tunica de piele”, de înfățișarea Sa trupească. Pe această cale, Origen va accentua în chip, lipsa, inabilitatea în a reda cu adevărat Arhetipul, și mai puțin funcția acestuia, de a fi revelare a Arhetipului
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
rațională. A privi o icoană înseamnă, în înțeles bizantin, a deschide neîncetat o relație participativă, un ek-stasis ce nu poate fi descris nici în categoriile esteticului, deși le cuprinde, nici în cele ale rațiunii, ci în ceea ce poartă numele de contemplație, în sensul de experiere a înfățișării prin sim¬țuri și minte, dar dincolo de simțuri și minte, a persoanei. Atitudinile contrare în privința putințelor de reprezentare ale icoanei, ale imaginii în genere, deși depășite de bizantini în secolul IX, nu au încetat
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
acorda o anume poziție exercițiului filosofic. Această percepție, ce a fost un bun comun al culturii Răsăritului, se cristalizează în jurul unui termen cu largi reverberații încă din vremea clasicismului grec: 0swQia. Filosofia Bizanțului este în înțelesul său cel mai înalt contemplație. Dicționarul Bailly ne oferă mai multe accepțiuni în care 0s«Qia a fost utilizat în primele orizonturi ale culturii și filosofiei grecești, însă principalele folosințe se găsesc între acțiunea de a vedea, observa, examina, a călători pentru a vedea lumea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în primele orizonturi ale culturii și filosofiei grecești, însă principalele folosințe se găsesc între acțiunea de a vedea, observa, examina, a călători pentru a vedea lumea, acțiunea de a vedea un spectacol, de a asista la o sărbătoare și până la contemplație spirituală, meditație, studiu și peculație teoretică.1 Este evidentă dimensiunea vizuală a acțiunilor descrise de termen, căci chiar și rădăcina sa înseamnă vedere, 0sa. Pentru grec, a filosofa însemna a săvârși ceva esen- țialmente legat de actul de a privi
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
fost produsă o re-înțele- gere a termenului ce pare a ține doar de o pseudoetimolo- gie. Termenul înseamnă acum ©sov opav, adică vederea lui Dumnezeu. Apare, în această situație o întrebare, și anume care este diferența între rugăciune și gnoză, contemplație. Răspunsul evagrian rămâne un adevăr pentru istoria ulterioară a spiritului bizantin: gnoza nu este altceva decât treapta cea mai înaltă în rugăciune. Aceasta pentru că rugăciunea nu își are scopul decât în apropierea de Dumnezeu, apropiere descrisă tot în termenii relației
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Aceasta pentru că rugăciunea nu își are scopul decât în apropierea de Dumnezeu, apropiere descrisă tot în termenii relației vizuale, deși întru paradoxul vederii „întunericului supralu- minos” divin. Au fost interpreți moderni care au considerat că între tradiția neoplatoniciană a descrierii contemplației și cea bizantină nu este o ruptură de fundament. Și într- adevăr, o anume lectură a textelor de filosofiei bizantină ar putea duce la senzația păstrării aceluiași simbolism al termenului. Ca să dăm doar un exemplu, Grigorie de Nazianz insistă asupra
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]