1,915 matches
-
probabil, pe Chandler în raport cu aventurile narate este spațiul îngust pe care și l-a îngăduit: vocea, gândirea, acțiunea aparțin în întregime eroului, nu scriitorului. Printr-un proces creator greu analizabil, el s-a detașat de universul fictiv, limitându-se la contemplarea, din exterior, a acestuia. Autoscopia s-a soldat însă cu un rezultat sub așteptări. Faptul că, deși Chandler a acceptat câteva compromisuri, romanul nu s-a vândut foarte bine (zece mii de exemplare în Statele Unite și opt mii cinci sute în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care Rorschach evocă nașterea testului petei de cerneală. El a fost de-a dreptul uimit să citească în jurnalul unui discipol al lui Leonardo da Vinci modul în care autorul și-a surprins maestrul, într-o seară ploioasă, „stând în contemplare în fața unui perete pătat de umezeală. Da Vinci îi descrie o splendidă himeră cu botul căscat, deasupra căreia plutește un înger frumos și cârlionțat, și o conturează cu degetul; apoi explică faptul că i se întâmplă adesea să vadă peisaje
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
urmat, are un caracter conjunctural, ilustrând o modalitate „artistică” de angajare politică. Mai târziu, revine la drumul poetic abandonat și publică două volume - Aproape de pământ (1968) și Na greu’ pământului (1970) -, unde recuperează câteva din însemnele poeziei lui interbelice. Dar contemplarea vieții cotidiene și a naturii, meditația asupra timpului, percepția tot mai acută a stingerii, interogarea asupra propriului destin de creator, cu speranța că nu va lăsa în urmă doar „o mână de cenușă”, nu mai au forța expresivă de altădată
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
o senzualitate generalizată îi este specifică acestui poet care trăiește „ o voluptate parodică a miracolului, într-un univers al intimității pus în rama parodiei, dar cu o substanță ce exultă în continue miracole diafane și candide” (Al. Cistelecan). Descoperind, prin contemplare intensivă și jubilatorie, feericul și paradisiacul în sânul cotidianului, el e, prin excelență, poetul „spațiului închis”, securizant și liniștitor, în sensul definit și aprofundat de criticul Valeriu Cristea (un „record” de „spațiu închis” fiind oferit chiar de titlul unuia dintre
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
care tâlcurile persistă indistinct și necruțător. Dar abia în întâlnirea cu Orientul B. află o fericită coincidență cu sine însuși. Romanul Fuga lui Șefki rămâne astfel o scriere-efigie. Dintr-o intuiție fundamentală, situată sub aripa unei originale meditații simbolice, decurge contemplarea fascinată a unui mozaic omenesc, etnic, unde transpar intens, ireversibil, semne crepusculare. O parte a acestei lumi sud-dunărene, cea care declină, alcătuită din descendenți ai glorioșilor osmanlâi, concentrează interesul epic și simbolic al autorului, în vreme ce altă parte, comunitatea românească, e
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
vagi rezonanțe ibseniene, A., fără să renunțe total la unele soluții facile, procedează la radiografierea unei drame conjugale, abordând direct, uneori dur, adevăruri tipice căsătoriilor eșuate. Gură de leu este o dramă mai apropiată, ca atmosferă și ca unghi de contemplare a personajelor, de nuvelistica scriitoarei; preocupată de dramele sufletești, investigate deseori prin întoarceri în timp, autoarea preferă ambianțele enigmatice, traversate de semne și gesturi greu de explicat. Este înfățișată viața unei femei care provoacă nenorociri celor din jur, ca urmare
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
ce stă la baza „marii idei” comunitare pe care avea să o îmbrățișeze Iluminismul modern. Sunt pe deplin conștient de importanța studiilor parțiale, de rezultatelor investigării nemijlocite a textelor literare, istoriografice, filosofice, religioase, a documentelor de arhivă, precum și de finalitatea contemplării marilor monumente de artă. Prin urmare, nu voi cădea într-o continuă generalizare din care s-ar putea deduce, mai mult sau mai puțin, europenitatea culturii acestei zone, ci voi aborda întregul prin intermediul izvoarelor ori al surselor bibliografice de primă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
al spiritelor, În trepte mereu schimbate, acestui carusel fără sfârșit și fără sens, niciodată scăpat de speranță, dar niciodată cu speranța deplin satisfăcută, În care nu există adevărate identități personale, Sfântul Maxim Îi opune eterna odihnă mobilă În dragostea și contemplarea lui Dumnezeu etc.” De o parte, un Dumnezeu limitat și impersonal; de cealaltă, un Dumnezeu infinit și personal; de o parte, o lume statică, Împietrită În ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se deschide spre lumea cunoștinței tuturor acelora care au parcurs calea spre virtute”. 3) Prima etapă În acest urcuș este curățirea de patimi; urmează cunoașterea logoi-lor dumnezeiești În lume (ce amintește de „Întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, În sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4) Contemplarea directă a lui Dumnezeu se Înfăptuiește În afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se Împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască; Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acelora care au parcurs calea spre virtute”. 3) Prima etapă În acest urcuș este curățirea de patimi; urmează cunoașterea logoi-lor dumnezeiești În lume (ce amintește de „Întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, În sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4) Contemplarea directă a lui Dumnezeu se Înfăptuiește În afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se Împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască; Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră În „Duminica” vieții, care vine după
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
schimbării; această idee a fost preluată de la Miller și Rollnick (1991), care explică dependența printr-o atitudine ambivalentă în ceea ce privește schimbarea. De asemenea, tot în cadrul acestui model sunt prezentate șase etape ale schimbării, după Prochaska, Di Clemente și Norcross (1992): precontemplarea, contemplarea, pregătirea, acțiunea, menținerea și recăderea; Un model de schimbare și vindecare; sunt descrise șase etape de schimbare: inițierea, și renunțarea la dependență; utilizarea substanțelor produce experiențe pozitive; apariția de reacții adverse; momente cheie și evoluția renunțării; renunțarea activă; prevenirea recăderii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
prin prisma unor concepte bine delimitate, în raport cu viziunea scriitorului asupra existenței. În capitolul intitulat Cosmos, B. descifrează în opera lui Sadoveanu „un simbolism cosmic inimitabil”, primul element constituindu-l Soarele. Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul sunt categorii permanente și dominante în opera sadoveniană. Există, astfel, un spațiu real și unul magic, imaginar, având
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
să-mi străluce, / Când dulce-a fi d-o patimă, / Aminte a-și aduce”). Vechea Romă, dar și splendorile Italiei moderne sunt beatificate poetic în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
prin notarea câte unei stări lăuntrice căreia iubirea îi este asociată, stare resuscitată prin recuzita citată aluziv și adecvată plastic. Imaginile ușor „suprarealiste”, voit bizare, ivite dintr-un mod intelectual și descriptiv de a reconstitui sentimentul, rămân uneori obscure. Aceeași contemplare a domesticității prin recuzita („scara”, „boxa de la subsol”, „fereastra”) și anecdotica oferite ca suport al meditației lirice („Adu-mi aminte/ curățam cartofi amândoi în bucătăria strâmtă/ mirosea a gaz și a ziar încins/ când becurile se ardeau lorca intra în
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
de conștiința de sine, și constituie o modalitate de cunoaștere. Autoperceperea prelungită pentru autocunoaștere este o latură importantă a relațiilor psihice. Cunoașterea de sine se dovedește a fi mult mai dificilă decât cunoașterea lumii obiective. INTUIȚIE (< fr. intuition, lat. intuitio - contemplare) - Capacitatea gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza cunoștințelor și experienței dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. După Larousse (2006), intuiția reprezintă gândirea care își investește direct obiectul, fiind în același timp contact și comprehensiune, cunoaștere imediată
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
respins, resimțit ca fiind plăcut sau neplăcut (Larousse, 2006). Semnifică forța de atracție sau de respingere exercitată de orice fel de obiecte asupra subiectului. Anumite justificări obiective dobândesc valențe pozitive sau negative corespunzătoare sau nu necesităților specifice de hrană, cunoaștere, contemplare artistică, mișcare etc. Valența se modifică în funcție de dinamica satisfacerii trebuințelor, deci reprezintă starea tonusului afectiv bazat pe o întemeiere obiectiv-subiectivă. VALGUS (latinism) - Devierea unui membru sau segment de membru în afara axului longitudinal normal al corpului; de exemplu, genu valgum, diformitate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
nu semăna deloc cu o pălărie. Aflată În contact cu craniul, o cască militară transmite imagini direct la creier. Imagini cu obiecte pe care casca trebuia să le Împiedice să treacă. Gloanțe, de exemplu. Și șrapnel. Casca bloca mintea pe contemplarea acestor realități esențiale. Și dacă semănai cu tatăl meu, Începeai să te gândești cum să scapi de aceste realități. După o singură săptămână de instrucție, Milton și-a dat seama că făcuse o mare greșeală Înrolându-se În Marină. Bătălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit de vânt, în nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității, al unei stăpâniri depline a universului pe care îl putea cuprinde cu privirea. Bătrânul era timorat. Avea el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare și oamenii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
piatră de hotar al românismului în care etapele de existență a țării ar putea să se numească: anul cutare înainte de Eminescu sau anul cutare după Eminescu, exact cum se numără anii după nașterea lui Hristos. Dar liniștea mea sufletească în contemplarea acestei coagulări firești ale simțămintelor unui popor, s-au făcut țăndări, când am citit siderat ce spunea chiar de ziua lui Eminescu un fel de avorton literar așa cum am mai avut noi din nefericire în diferite etape ale istoriei noastre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dinamicul poate părea forțată. Romanul ar fi așadar compromis definitiv de importanța evenimentului și de preocuparea pentru lucruri exterioare, pentru "întîmplări care se petrec în salturi". Dacă în Ioana Sandu nu vrea decât să-și satisfacă o obsesivă sete de contemplare a unei imagini, dilatîndu-o până la cele mai mici amănunte, pe un fundal intrat la rândul său în dilatare, iar romanul este indiscutabil static, este greu de înțeles de ce O moarte care nu dovedește nimic, în care se "întîmplă" lucruri asemănătoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea există“ (§ 6.44). Un asemenea „fapt“ nu se poate spune: nu se determină ca atare, nu se calculează și nu se descrie. Ci este recunoscut altfel, așa cum se întâmplă când mintea contemplă ceva sau se minunează în fața celor văzute. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei ca întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg limitat este misticul“ (§ 6.45). Vorbind aici de privirea contemplativă, ne dăm seama că în joc este o altă atitudine decât cea proprie analizei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fapt“ nu se poate spune: nu se determină ca atare, nu se calculează și nu se descrie. Ci este recunoscut altfel, așa cum se întâmplă când mintea contemplă ceva sau se minunează în fața celor văzute. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei ca întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg limitat este misticul“ (§ 6.45). Vorbind aici de privirea contemplativă, ne dăm seama că în joc este o altă atitudine decât cea proprie analizei. Expresia din urmă, „întreg limitat“, face
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
simplu de întinderea sa nesfârșită și lumina care se pierde în depărtare. O privim cu o anume gratuitate, având în față, aproape indeter minat, apariția ei ca pentru întâia oară. Iar privirea se lasă în jocul liber și simplu al contemplării, ca și cum ar fi străină oricărei preocupări. Ceea ce se vede captivează și reține la sine, absoarbe privirea care se lasă în voia unei anumite dispoziții. Cât privește natura ca lume a „tot ce mișcă“, ea poate să apară astfel privirii susținute
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ea există“ (§ 6.44). Un asemenea „fapt“ nu se poate spune: nu se determină ca atare, nu se calculează și nu se descrie. Ci este recunoscut altfel, așa cum se întâmplă când mintea contemplă ceva sau se minunează în fața celor văzute. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei ca întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg limitat este misticul“ (§ 6.45). Vorbind aici de privirea contemplativă, ne dăm seama că în joc este o altă atitudine decât cea proprie analizei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fapt“ nu se poate spune: nu se determină ca atare, nu se calculează și nu se descrie. Ci este recunoscut altfel, așa cum se întâmplă când mintea contemplă ceva sau se minunează în fața celor văzute. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei ca întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg limitat este misticul“ (§ 6.45). Vorbind aici de privirea contemplativă, ne dăm seama că în joc este o altă atitudine decât cea proprie analizei. Expresia din urmă, „întreg limitat“, face
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]