1,533 matches
-
întregul câmp al vieții politic. (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p.199-200) Mircea Tomuș (Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 41) consideră că dramaturgul creează aici o adevărată utopie politică, girată de recunoașterea unui erou al contemporaneității ca Garibaldi care, la rândul lui, fusese girat el însuși prin autoritatea Papei de la Roma. Leonida e liberal. În mintea inocentă a acestui personaj, care respectă cu sfințenie ceea ce se scrie în gazetă, ideile de libertate, revoluție și progres se
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este legată de însăși geneza omenirii. Rezultat al purei întâmplări sau al studiului îndelungat, invențiile sunt menite să ne ușureze sau, pur și simplu, să ne condimenteze viața de zi cu zi. Calitatea vieții cetățenilor și viitorul unei națiuni în contemporaneitate rezidă în orientarea spre politica de cercetare-dezvoltare-inovare și spre dezvoltarea unei piețe autentice a cercetării-dezvoltării-inovării, în plan național și la nivel european. Sistemul economic național trebuie conceput în așa manieră încât să cuprindă, într-un spațiu unic al cercetării-dezvoltării-inovării, instituțiile
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
Cuza, când apare în premieră în România, Legea Presei 1862 sau Decretul nr. 321/1956 ce a guvernat întreaga perioadă comunistă în materie de drepturi de autor 163), ne oprim asupra reglementării drepturilor de autor și a drepturilor conexe în contemporaneitate Legea nr. 8/1996. Ameliorată continuu pentru a complini cadrul reprezentat de aquis-ul comunitar, reglementarea actuală privind drepturile de autor și a drepturile conexe, îndeplinește pe deplin criteriile impuse la nivel european prin pluralitatea de directive comunitare, și respectă, totodată
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
Raporturile conflictuale cu fostele metropole coloniale 3.2.1.1. Puteri hegemonice, arii conflictuale, războaie de eliberare Focare de conflictualitate între diferite comunități locale și autoritățile puterilor stăpânitoare au existat pe tot cuprinsul spațiului arab, din perioada medievală și până în contemporaneitate, dar manifestarea lor sub forma luptelor de eliberare organizate, sub conducerea unei forțe conducătoare, cu scopuri și obiective bine definite, a fost caracteristică secolului al XX-lea (Tabelul nr. 30). Încă din perioada stăpânirii otomane lumea arabă a cunoscut revolte
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
gesturilor exemplare ce poartă marca Marelui Timp137. Se obișnuiește a se spune chiar că, pentru un cititor modern, este tipică interpretarea psihanalitică, în vreme ce, pentru un cititor medieval, caracteristică e o abordare mitologică 138. Tentativele de ultimul tip sunt, deopotrivă, specifice contemporaneității. Unele sunt cuceritoare prin subtilitatea decriptării, prin finețea receptării. Succint, amintim câteva de acest gen: Oedip, Ulisse, Orfeu, Euridice, Penelopa, Sheherezada, Sybilla, Cassandra etc. Se obișnuiește a se identifica și cuvinte-cheie ale interferențelor miticului în atitudinile afective și intelectuale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de diferiți, perspectiva arhetipală ne oferă șansa de a-i redescoperi prin unele afinități insolite, însă dificultățile de ordin teoretic și argumentativ sunt nenumărate. Să nu omitem că, de la apariția Operei lui Mihai Eminescu, de G. Călinescu (1936), și până în contemporaneitate, eminescologii s-au ambiționat în a evidenția cât mai multe și mai neașteptate mituri în opera scriitorului național. Din acest unghi de vedere, sintagma nicasiană " Ne-am odihnit în Călinescu" rămâne astăzi doar un superb sofism. În fond, "divinul critic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
notă secundară care poate interveni în evenimentele și motivele principale, tot ce este nehotărât, frânt și șovăitor și deviază mersul drept al acțiunii și evoluția simplă a personajelor care acționează"302 este interpretat ca mimesis, fenomen cu largi rezonanțe în contemporaneitate, fiind subiectul a numeroase volume de specialitate. La o primă lectură, s-ar putea considera incipitul romanului Patul lui Procust ca o încercare originală de punere în text, naratorul folosind pronumele de conivență și făcând referire la o scrisoare pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
literatură și artă", București, 1941, 662 225 Cf. J. Baltruisaitis, Anamorfoze, Editura Meridiane, București, 1975, trad. și posfață de Dan Grigorescu, p. 74 226 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 121 227 Idem, p. 40 228 Se apreciază că, în contemporaneitate, același rol îl preia presa. 229 Camil Petrescu, Jocul ielelor, ediția citată, p. 237 230 Camil Petrescu, Teatru, vol al III-lea, Fundația pentru literatură și artă, București, 1947, p. 290 231 Cf. G. Bachelard, Apa și visele, ediția citată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
parte, la imperativele dictate de noul context social și politic din țară, cu precădere după realizarea Marii Uniri de la 1918. Ajutat de talentul său oratoric înnăscut, precum și de o capacitate organizatorică pe măsură, Alexandru Lapedatu a acționat concret față de provocările contemporaneității, reușind, în perioada interbelică, să creeze, să dezvolte și să consolideze o organizație liberală solidă dincoace de munți. Din aceste considerente se explică, în opinia noastră, afirmația lui Constantin Brătianu, care preciza cu privire la omul politic: ,,D-sa a avut marele
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
o dezvoltare urbană pe două viteze spațiale, respectiv o creștere urbană semnificativă în arealul arab propriu-zis (statele petroliere din Golful Persic, statele maghrebiene), concomitent cu o creștere urbană modestă în lumea arabofonă mixtă, ce poate fi considerată o prelungire în contemporaneitate a unei ruralități încă neconsumate (în Ciad, Sudan, Mauritania, Somalia, Eritrea, Yemen). Astfel, în Arabia Saudită gradul de urbanizare era de 58,3% în 1975, 81,0% în 2005 și va fi de 83,2% în 2015, iar în E.A.U
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
parte, la imperativele dictate de noul context social și politic din țară, cu precădere după realizarea Marii Uniri de la 1918. Ajutat de talentul său oratoric înnăscut, precum și de o capacitate organizatorică pe măsură, Alexandru Lapedatu a acționat concret față de provocările contemporaneității, reușind, în perioada interbelică, să creeze, să dezvolte și să consolideze o organizație liberală solidă dincoace de munți. Din aceste considerente se explică, în opinia noastră, afirmația lui Constantin Brătianu, care preciza cu privire la omul politic: ,,D-sa a avut marele
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
anume: a identității moderne, franceze, urbane, pariziene, feminine, teatrale. Printre aceste multiple dimensionări ale personajului analizat în lucrare am voit să punem unele accente pe modalitățile prin care Pariziana se particularizează și intră în Panteonul personajelor deschizătoare de drumuri ale contemporaneității. Condiția femeii din această perioadă, ca și a Franței în întregime, a oscilat între tradițional și modern. Analiza efectuată arată cum Pariziana, depunând eforturi permanente de a se integra în viața socială, încearcă să iasă din conul de umbra. Importantă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
triumful esteticii asupra eticii, accelerarea stilului de viață și al activității etc. Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de dominație, femeia pariziana o prefigurează pe urmașa să de astăzi. Vom constata în actualitatea imediată a contemporaneității că iarăși sunt în vogă calitățile feminine franceze: - feminitatea, seducția și ambiguitatea; - independență, curajul și energia; - creativitatea, improvizația și originalitatea; - primatul esteticului asupra eticului etc. Constatăm prin această un impact al lucrării prin faptul, că investigația ne întoarce cu fața
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p.203-220 BERTRAND, Denis, Le langage spațial dans la Bête humaine, în Mimesis et semiosis. Littérature et représentation, Nathan, Paris, 1992 BERTRAND-JENNINGS, Chantal, Eros et femme chez Zola. De la chûte au paradis retrouvé, Klincksieck, Paris, 1977 BILEȚCHI, Nocolae, Românul și contemporaneitatea, Știința, Chișinău, 1984 BLAGA, Lucian, Despre mituri, în Trilogia culturii Geneză metaforei și sensul culturii, Editura pentru literatură universală, București, 1969, p.290-308 BLANCHOT, Maurice, L'entretien infini, Gallimard, Paris, 2001 BOCK, Gisela, Femeia în istoria Europei, Polirom, Iași, 2002
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
izvorâta dintr-un sentiment elegiac al existenței, din impresia că firul vieții este scurt, ca limită ultima se află aproape. Atunci cand alegea poeziile destinate traducerii Quasimodo, asemenea lui Leopardi, urmărea puritatea, candoarea de mult apuse, dorind să le transpună în contemporaneitate.432 Ambii au transferat în creațiile lor căutarea inocentei antice, care se poate citi în fragmentele în care autorul romantic descrie primele ore ale universului și în prospețimea naturii primordiale, barbare, creionate de Quasimodo. Ermeticul s-a simțit atras de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
subintituleze diferirea eminesciană a intertextului romantic. Toate lucrările la care ne-am oprit subliniază, indiferent de unghiul din care este abordată opera eminesciană, maniera specifică în care este transpus intertextul romantic la un scriitor care și-a depășit cu mult contemporaneitatea literară. Din studiile care s-au oprit la intertextualitatea operei eminesciene, rezultă două tipuri de raportare: afinități (pentru relația cu autorii romantici) și paralelisme (pentru comparația dintre Eminescu și alți poeți naționali). Acest capitol alocat intertextualității nu s-a dorit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poetul, constructor de universuri proprii, își asumă suferința de nevindecat a întregii umanități (...) sau frigul existențial, stare neomodernă, cu configurări în întreaga operă a lui Nichita Stănescu, marchează și discursul liric al Anei Blandiana, ca o pecete de intranzitivitate cu contemporaneitatea, cu o realitate tangibilă" (Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 31). 74Vezi Iulian Boldea, Neomodernismul poetic românesc, în "Observator cultural", nr. 223, iunie 2004, p. 15
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
legile ei fundamentale, numai jalonată circular de fantezia pură. Față de primul volum, întâlnim aici o înclinație sensibilă spre comentariul abstract, recursul la mecanismele imprevizibile ale amintirii pentru a da realului contururi semnificative" (Ibidem, p. 3). 140"care mută istoria și contemporaneitatea în conștiința sa de creator, silit să depășească tiparele comune și să inventeze simboluri noi pentru a prinde în universul său estetic spiritul unei epoci și pentru a-l raporta la constantele fundamentale ce se desprind din substanța sufletului omenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mele despre el avem de vorbit aici. Stimată doamnă profesoară, mi-ați acordat în trecut onoarea unor lungi convorbiri și știu că în foarte multe privințe părerile și pozițiile noastre coincid. V-aș ruga acum să vă referiți puțin la contemporaneitatea noastră strictă. Ce vi se pare inacceptabil, deplorabil în comportamentele, în mentalitățile, în cutumele din lumea academică și din cea culturală de astăzi? E.S.: De astăzi și, în anumite privințe, dintotdeauna. Ceea ce mi se pare incorect și rezultatele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
simți, într-un dialog autentic. După o întâlnire-două, ne-au dispărut toate prejudecățile legate de literatura veche. În fața noastră se derula o întreagă serie de autori clasici, de la filosofii Antichității, la cei medievali, renascentiști, iluminiști; nu o dată ajungeam până în stricta contemporaneitate, urmărind cutare motiv sau cutare temă literară. Era, pe scurt, exact ceea ce căutam. Un profesor erudit, care se mișca firesc prin toate epocile culturii, mereu pregătit să afle opinia celuilalt, în fața căruia te rușinai să nu știi, să nu fi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al autorului analizat, ci și al comentatorului care știe să extragă bogățiile textului, deseori ascunse de limbajul secolelor trecute, greu accesibil. Începuturile literaturii noastre stau sub semnul istoriei încercate și nu e nimic reprobabil în această constatare persiflată deseori în contemporaneitate -, încât nu doar oamenii, ci și scrisul e "supt vremi". Epoca veche presupune, astfel, un cititor rafinat, capabil să deceleze mecanismul declanșării literarității în texte în general cu altă destinație decât cea estetică, prin urmare e un teritoriu inaccesibil cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și părerii actuale formate despre ele datorită poeților"39. Nu este acum spațiul pentru a prezenta (în replică scufundată în diacronia noțiunilor exegetice) concepția cunoscută a lui Aristotel cu privire la raportul istorie / poezie sau adevărat / veridic 40. Din antichitate și până în contemporaneitatea denumită (prin sintagma nedefinită temporal) a "zilelor noastre", romanul și nuvela istorică înseamnă neaparat că istoria preocupă în mod sistematic pe creatorul artist. Documentarea prelabilă a autorilor acestui tip de proză artistică este necesară și obligatorie. Altfel, evenimentul vechi servește
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
despre națiune și despre stat. Regionalismul refuză actualele frontiere, menținîndu-le însă. Astfel, el conturnează tendința globalizării de a le aboli. Nu încercăm să cultivăm neapărat un gust al paradoxului, dar aceasta este realitatea. Ca rezultantă, cele două tendințe majore ale contemporaneității produc deplasări ale frontierelor economice, reconsiderînd astfel apartenențele la anumite provincii sau state la care istoria a atașat respectivele regiuni. Cu cît configurarea noilor zone și entități dă o mai mare importanță criteriilor economice, cu atît dinamica contradictorie a integrărilor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
opace. Regruparea economiilor regionale este una din marile tendințe actuale. Ea însoțește mondializarea, o completează și o sistematizează. Vechea doctrină a regionalismului este azi depășită. Avem nevoie de un nou regionalism, de o nouă înțelegere a acestui fenomen complex al contemporaneității. Dincolo de statele naționale, el impune zone sau blocuri regionale ca principali actori economici, respectați ca atare de toată lumea, inclusiv de structurile Organizației Mondiale a Comerțului. Deocamdată, exemplul de reușită în acest sens rămîne Uniunea Europeană. Dar în curînd nu va mai
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de putere; * atomizarea pieței mondiale; * blocuri continentale; * multilateralism regional; * acorduri regionale; * un nou regionalism; * un nou medievalism; * piața optimă sau piața pertinentă. Probleme de studiat: * Ce înțelegeți prin integrarea regională? * În ce raport se găsesc cele două tendințe majore ale contemporaneității: globalizarea și regionalizarea; * Cine sînt principalii actori ai cooperării regionale? * În ce măsură eșalonul regional are pertinență, din punct de vedere economic, în raport cu cel național? * Va fi Europa viitorului una a regiunilor? * Cum se explică fenomenele de dezintegrare regională (URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]