1,140 matches
-
Trei zile a zumzăit În pieptul celui dus dintre vii lucrătoarea, necontenindu-și zbaterea nici cînd mortul a fost coborît În groapă, era un alt prohod mai vesel lîngă bocetul Înfundat al rudelor, un contrapunct viu și săltăreț care nu contenea din capcana pe veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna, ochiul se-nhăitează cu limba, și dimpreună cu trepădușii carnavalului inspir muzica infernală ca pe
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
clipe, despuiaseră interiorul unui rând de clondire. Ba, s-avem pardon! , o contrazise, pe nănașă, cu glas de stentor, Nicanor. Felul ales, în care vorbi Nicanor, asemenea orășeanului cu stația de amplificare, captă atât de puternic bunăvoința convivilor, încât lingurile conteniră de surprindere. Cumătrul mi-a spus, la un pahar dulce, numai mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt. Marița, Carolina, Jana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor conteniseră să se mai afunde în grăsimea aceea de soi a găinilor porumbace din Goldana neam de galinacee răspândit odinioară de Iustiniana lui Petrea Păun. Fiecare își făcuse datoria, la horă și la jocul de doi, față de nănașă, doamnă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
juninci, contractate cu statul, cu obligația de a le livra la greutatea de 400 kile, fiecare. Cele două juninci contractate mestecau, pe gânduri, lângă mama lor, în grajdul plin de paie și de fân. Se uitară la musafiri, dar nu conteniră din mestecat, nici ele, nici mama lor, iar Vartolomei, le-a zis că toate trei erau de rasă tirole, de aceeași sămânță cu o vacă vestită, pe care a văzut-o și el, într-un rând, de Ziua Recoltei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domnule, vă rog să veniți cu mine! Dintr-o ancestrală precauție de provincial și de bețiv, Vladimir încercă să rețină numărul mașinii și figura-i comună de șmenar de pe Dâmbovița. Însă taximetristul clandestin îl zori prin ninsoarea care nu mai contenea în noapte: Haideți, urcați, domnule Ferdinand! Pe mine mă cheamă Vladimir și nu Ferdinand, dacă vrei să știi. Și nu ne cunoaștem, se formaliză el, acru și prost dispus. Taximetristul clandestin își îndreptă gulerul vestonului de piele și ripostă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de acasă cu mecanismul de la pompa care umplea rezervorul de apă, montat pe acoperișul vilei, Profesorul urcă ager în autocarul luxos al Companiei Turistice de Vest, ținându-și mai departe foarte strâns palma tatuată cu vârful ascuțit al spinului. Nu conteni să surâdă, amuzat de același gând al recentei amintiri: nici unul dintre cei care, după ce-i deschideau poarta, opintindu-se și minunându-se de neglijența proprietarului, nu se plângeau de dificultatea operațiunii, în afară de poștaș, care după un timp îi făcuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domnule Gaston? E un oraș tare murdar, nu? Parisul este un oraș minunat... centrul artistic al întregii lumi... castanii, Sena... Tokyo e îngrozitor. Nu se poate compara cu Parisul, nu? Adresându-i-se lui Gaston și Tomoe, Ōkuma nu mai contenea cu critica la adresa orașului Tokyo și a Japoniei. Disprețul pentru țara în care s-au născut și pentru orașul în care trăiau îi caracteriza pe francofili. Chiar dacă nu înțelegea ce i se spune, Gaston se holba pur și simplu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ști ce avea el în cap? Nu se lăsa convins. — Sunt laș. Poate mâine starea mea sufletească nu bun. Vreau să fiu iar la Takamori acasă... dar în seara asta sunt hotărât. Cu ochii la Takamori și Tomoe, nu mai contenea să se scuze pentru deranj. — Takamori, ai putea să-i aranjezi măcar unde să stea, sugeră Shizu, profund îngrijorată. Takamori și-a dat seama că hotărârea lui Gaston de a pleca de capul lui era de nezdruncinat. — Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a dus, am hotărât că trebuie să mai fac o ultimă încercare să văd dacă nu cumva aș mai putea afla ce i s-a întâmplat lui Michael. Poate să vi se pară ciudat, Mma Ramotswe, că cineva nu contenește să vorbească despre ce s-a întâmplat în urmă cu zece ani. Dar pur și simplu vreau să știu. Nu vreau decât să aflu ce s-a întâmplat cu fiul meu. Nu mă aștept să-l găsesc. Mă împac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vor salva urbea, dau asigurări ferme. Echipe de geologi din Capitală, chemate de către Magistrat, precum și roiuri de gură-cască, stau cât e ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma un lac. De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Încet, forma de umbră începu să se risipească. Cu toată lumina din jur, era greu de spus când dispăru și ultima urmă. Un moment de așteptare și dinamul refugiului Discipolului începu să piardă din putere. Treizeci de secunde, și fluxul conteni. După un timp, pila se opri. Aproape în aceeași clipă, energia magnetică a refugiului căzu la zero. Discipolul judecase foarte ingenios: deși nu putea bănui tot adevărul, luase o măsură atât de eficace, de parcă ar fi fost rezultatul unei analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
putea să facă simțită personalitatea fermă, a noului Ashargin. În sală erau deja ofițeri și încă mai veneau din mai multe părți. Sub ochii lui, alții ieșeau din cabinele de distorsoare la vreo treizeci de metri depărtare. Prezentările nu mai conteneau. Mai mulți ofițeri îi aruncară priviri aspre, auzind numele lui. Dar Gosseyn se arătă la fel de politicos cu toți. Va veni și vremea lui. Astfel atenția îi fusese distrasă. Realiză subit că sala imensă din spatele lui constituia postul de comandă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Președintelui Hardie și care mai târziu trebuia să fie căsătorită cu Gilbert Gosseyn - cu o carieră de intrigi ca aceasta în spate, cu certitudine era cineva demn de luat în seamă. Și mai ales că, după știința lui Gosseyn, nu contenise să sprijine Liga și pe non-A. Și parcă se făcea și mai frumoasă cu timpul. Nu era chiar așa de mare ca Leej, Prezicătoarea, dar mai bine făcută. În ochii ei ardea aceeași stringență ca și în ochi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Figura era mai vagă, ochii săi măriți, ea zicea ceva ce el nu auzi. Tresări, se întoarse în cameră, iar Leej era tot acolo, așezată pe marginea patului și îl privea stupefiată. - Ce se întâmplă? zise ea. Continuă. Bruiajul nu contenește. Gosseyn sări în picioare și începu să se îmbrace. - Nu mă întreba nimic, acum, zise el. Voi părăsi poate această navă dar voi reveni. După un timp își aminti de una din zonele memorizate, de pe Venus, cu două luni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
plină de acest țipăt al tuturor vârstelor. Și s-a lăsat să lunece în genunchi, și toți cei de acolo au găsit firesc să-l audă zicând cu o voce puțin înăbușită, dar distinctă, în mijlocul plânsetului fără nume care nu contenea: "Doamne, scapă acest copil". Dar copilul continua să strige și, jur împrejurul lui, bolnavii se agitau. Cel ale cărui exclamații nu încetaseră, de la celălalt capăt al încăperii, și-a întețit ritmul vaietului până ce a scos și el un țipăt asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu plângă, că el se aștepta la asta, dar că îi era greu totuși. Și doctorul știa, pur și simplu, spunând asta, că suferința nu-l surprinsese. De luni întregi și de două zile, era aceeași durere care nu mai contenea. Porțile orașului s-au deschis, în sfârșit, în zorii unei dimineți frumoase de februarie, salutate de populație, de ziare, de radio și de comunicatele prefecturii. Îi rămâne deci povestitorului să se facă cronicarul ceasurilor de bucurie care au urmat acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deschis, o persoană luminoasă și apropiată de oameni. Privirea lui senină te fascina. Știa gândurile și necazurile oamenilor înainte de a le spune fiecare. În ultimul an al vieții a fost mai mult bolnav. L-am văzut lăcrimând când durerile nu conteneau să înceteze. O striga pe Maica Domnului în ajutor, iar pe mama lui Maria o pomenea mereu și-i ducea dorul. La ziua de naștere veneau mulți ucenici să-i aducă flori. Rând pe rând ajungeau la ușa altarului la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
drum. — Mai spune-mi ceva, femeie dragă, te rog... — Porunciți... Dar pe dumneata cum te cheamă? — Pe mine? Margarita. — Foarte bine, foarte bine... mulțumesc! — N-aveți de ce. Și Augusto își reluă drumul, ajungând în scurt timp pe bulevardul Alameda. Burnița contenise. Își închise umbrela și, împăturind-o, și-o vârî în husă. Se apropie de o bancă și, punând mâna, își dădu seama că era umedă. Scoase un ziar, îl întinse pe bancă și se așeză. Apoi blocnotesul, și-și agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
țeava aruncătorului de flăcări. ― O conductă se deschise în spatele magaziei. Așa a ajuns acolo. (Aruncă o privire lui Parker.) Ești sigur că merg astea? ― Le-am fabricat eu, nu? ― Asta-i problema, zise Ripley. Înaintară cu precauție în timp ce zgomotele nu conteneau. Când ajunseră la ușa magaziei, Dallas se uită la Parker, apoi la clanță. Fără tragere de inimă, inginerul o apucă. Dallas, bine înfipt pe picioare, luă poziție. ― Acum! Parker deschise ușa cu o smucitură și se dădu la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
colorate ar fi un scut contra clisei zilnice. Fortificată, înnobilată... ca și cum ar fi redevenit o adevărată persoană, apărată, zău, așa, prin această puerilă înavuțire. Cum li se întâmplă copiilor când primesc daruri peste posibilitățile clasei lor sociale, de care nu contenesc a se minuna. Veturia ignora momentul când hahalera trântea pe masă calupul strălucitor de țigări sau borcanul burtos de cafea. Chiar și după ce rămânea singură în încăpere reușea să nu observe, multă vreme, obiectul. Trecea încă și încă o dată pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și pufoase cum erau, deveniseră negre și scorțoase și abia se mai legănau pe picioare. Le luă cu grijă și le spălă în hârdăul cu apă pe care îl pusese tata la soare; dar rămăseseră ude iar apa nu mai contenea să curgă din puful lor. Unde să le usuce? Ochii îi luciră de-o idee năstrușnică. Se duse spre sârma de rufe și le prinse cu câte un cârlig de fiecare aripă; apoi le privi așa, atârnate, zvârcolindu-se, dând
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
tăblii. Și la ajutoare sociale i-a pus șefi. Și la certificatele de revoluționari care au fost la Revoluția de la Județeană, pe cine a pus. Nu pe Cangurașu al lui Brandaburlea? Și pădurea cum le-a retrocedat-o la împărțire? Conteni câteva clipe. Ca și cum ar fi socotit ce favoruri și chilipiruri le mai dase Sorin celor de-ai lui Brandaburlea. Se avântă din nou: - Știu eu prea bine ce face Sorinel al nostru la votare! Eu știu, băi, cine a a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu tine să te-aud pentru ultima dată și p’ormă să mor. Măcar împăcarea asta de pă urmă să o mai am de la viața mea care mi-a distrus-o copilul meu mândrit! Îți dai seama Vali, ce-am... Conteni brusc. Își trase de câteva ori adânc respirația. - Tomnea, zici Vali? Nenorocitul ăla care-a fugit la mama dracului?! Păi el a adus toate neazurile astea, dacă zici că s-a întors. Mi-a ghicit Andromanda de el, zău Vali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
până la Biblioteca orășenească. Nu se grăbea, dar nici nu lăsa impresia că merge fără vreo dorință de-a ajunge cât mai grabnic undeva. Când se întâmpla să-l salute cineva sau chiar vreunul încerca să-l abordeze, maestrul nu-și contenea mersul, dar nici nu grăbea pasul. Doar înclina îngăduitor din cap, făcându-i semn aceluia că nu poate, pe moment, să-l asculte, sau să-i adreseze câteva cuvinte de răspuns la salut. De altfel, nu prea erau mulți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le ia, că l-a amenințat Goncea că se ia de capul lui și-l bagă pă el în locul bătrânului, să-l facă martir cu oasele lui de-adevăratelea, dacă tot au prins alde Nisip gust de eroi și martiri. Conteni dintr-o dată. Îl privi parcă speriată: - Îți dai seama?! Și mai întrebi de ce nu ridicăm ochii. Nici la Cer nu mai îndrăznim să ridicăm ochii, că cine știe pe cine vedem că ne privește și ne urmărește și de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]